—

să declare și să hotărască

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, întrucât Parlamentul ar fi interpretat eronat această dispoziție prin adoptarea deciziei de a nu mai plăti reclamantului indemnizația de expatriere

2.

Al doilea motiv întemeiat pe necompetența Parlamentului de a adopta decizia atacată, din moment ce transferul interinstituțional al unui funcționar nu ar constitui o nouă recrutare și, prin urmare, Parlamentul nu ar putea folosi ca pretext transferul reclamantului pentru a stabili, a doua oară, dreptul său la indemnizația de expatriere.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea principiului încrederii legitime precum și a deciziei anterioare a Curții de Conturi de stabilire a drepturilor reclamantului, în măsura în care orice act administrativ adoptat de o instituție s-ar bucura de o prezumție de legalitate, iar, în speță, decizia anterioară a Curții de Conturi ar fi conferit reclamantului încrederea legitimă în menținerea indemnizației de expatriere atâta timp cât continuă să fie repartizat în Luxemburg.