27.7.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 175/33

1.1

Propunerea de modificare prezentată de Comisie privind reglementările în materie de fuziuni și divizări ale societăților comerciale pe acțiuni se înscrie în cadrul programului de modernizare a dreptului societăților comerciale și de îmbunătățire a gestionării întreprinderilor în Uniunea Europeană. (1) Propunerea prevede un plan de acțiune menit să introducă pe termen scurt, mediu și lung o amplă modificare legislativă, mergând dincolo de definitivarea propunerilor de directivă aflate în dezbatere.

1.2

De asemenea, în general, în anexa III a Programului de acțiune pentru reducerea sarcinilor administrative în UE (2) se identifică zece propuneri concrete „de acțiune rapidă”, menite să reducă sarcinile minore, fără a periclita nivelul de protecție conferit de legislație. Acesta este și obiectivul propunerii în dezbatere, care se limitează la a elimina obligativitatea elaborării raportului de expertiză asupra proiectelor de fuziune sau divizare, în cazul în care „toți” acționarii sunt de acord.

1.3

Este utilă menționarea ca precedent a articolului 8 alineatul (4) din Directiva 2005/56/CE privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni (3), care stabilește că raportul de expertiză nu este obligatoriu atunci când toți asociații hotărăsc în consecință. În același context, ultima modificare a Directivei 77/91/CEE privind constituirea societăților comerciale și menținerea și modificarea capitalului acestora (4), introduce două noi articole, 10a și 10b, care prevăd posibilitatea de a se renunța la raportul de expertiză în cazul unui aport care nu este în numerar, atunci când se întrunesc o serie de condiții care să garanteze valoarea reală a bunurilor aportate.

2.1

Scopul acestei modificări a directivelor privind fuziunile și divizarea societăților comerciale pe acțiuni este armonizarea conținutului acestora cu cel al directivei privind fuziunile transfrontaliere, în ceea ce privește participarea experților la întocmirea raportului proiectului atât de fuziune, cât și de divizare, cu condiția ca totalitatea acționarilor și deținătorilor de titluri ce conferă drept de vot să fi hotărât acest lucru.

3.1

CESE observă cu interes procesul de simplificare și, în special, cel de reducere a sarcinilor administrative ale întreprinderilor europene. În acest sens interpretează Comitetul conținutul propunerii, care oferă garanții speciale acționarilor prin impunerea obligativității de unanimitate în ceea ce privește renunțarea la raportul de expertiză în caz de fuziune sau de divizare.

3.2

Cu toate acestea, Comitetul constată că există probleme, în special în ceea ce privește fuziunea marilor societăți, generate de diversitatea acționarilor lor, majoritatea acestora fiind investitori. Lipsa unei gestiuni directe a acțiunilor poate periclita situația acționarilor minoritari, care se văd obligați să accepte acordurile adoptate de entitățile care le gestionează titlurile. Cu toate că reglementările în vigoare prevăd dreptul de a se opune și de a se separa în caz de dezacord în ceea ce privește rezultatele economice ale operațiunilor menționate, în special în cazul schimbului de acțiuni, exercitarea acestui drept va fi îngreunată de lipsa raportului de expertiză asupra proiectului de fuziune.

3.3

În acest sens, Comitetul consideră că salariații societăților și creditorii se află într-o poziție de vulnerabilitate, dată fiind incertitudinea pe care o poate crea lipsa unei evaluări obiective elaborate sub responsabilitatea experților. Creditorii ale căror creanțe nu sunt garantate își pot exercita dreptul de a se opune după publicarea ofertelor de fuziune. Cu toate acestea, trebuie ținut seamă de faptul că nici directiva privind fuziunile, nici cea privind divizarea nu reglementează drepturile salariaților, în timp ce directiva privind fuziunile transfrontaliere le acordă dreptul de participare (articolul 16), ceea ce permite obținerea unor mai bune rezultate prin intermediul canalelor de informare corespunzătoare.

3.4

Pentru a fi eficientă, legislația trebuie să garanteze drepturile tuturor părților implicate în operațiunile juridice (în acest caz, în fuziuni sau scindări), întrucât complexitatea acestor operațiuni impune promovarea unor instrumente care să le confere transparență și care să nu creeze conflicte între diversele părți afectate. Eliminarea raportului de expertiză prin acordul tuturor acționarilor ar trebui să se realizeze în condițiile prevăzute în acest sens în articolul 10a din Directiva 2006/68/CE, și anume, atunci când patrimoniile sunt constituite din valori mobiliare transferabile, instrumente ale pieței monetare sau bunuri evaluate recent de experți independenți, întrucât valoarea poate fi estimată și verificată în conformitate cu reglementările în materie.

4.1

CESE constată că propunerea de modificare a directivelor privind fuziunile și divizarea societăților comerciale pe acțiuni se înscrie pe linia reducerii sarcinilor administrative care afectează întreprinderile europene. Cu toate acestea, recomandă să se aibă în vedere faptul că acest tip de operațiuni juridice se realizează cel mai adesea în cadrul marilor societăți de capital, în care acționarii, fie ei administratori sau investitori, au interese divergente. Interesul acționarilor investitori este de a obține maxima rentabilitate de pe urma schimbului de acțiuni.

4.2

Modificarea propusă trebuie să urmărească interesul general al tuturor părților implicate în operațiunile de fuziune și divizare. În acest sens, evaluarea experților asigură o mai mare transparență și fiabilitate a ofertelor incluse în proiectul de fuziune sau divizare, în măsura în care sunt elaborate sub propria lor responsabilitate și stabilesc criterii obiective pentru conținutul proiectelor respective.

4.3

De asemenea, Comitetul consideră că intervenția experților este reglementată de articolele 10, 10a și 10b din cea de-a două directivă, care prevăd faptul că renunțarea la raportul de expertiză este condiționată de existența unor valori evaluate recent și care pot fi verificate.

4.4

Pe de altă parte, Comitetul consideră că trebuie luat în considerare conținutul celei de-a zecea directive, nu numai pentru că a fost publicată recent, ci și deoarece se adaptează mai bine noilor criterii stabilite de dreptul societăților comerciale în materie de protecție a intereselor, nu numai ale acționarilor și creditorilor, ci și ale salariaților, care fac parte din structura întreprinderii. În acest sens, Comitetul consideră că este necesară extinderea conținutului propunerii, în conformitate cu articolul 16 din directiva menționată, întrucât aceasta răspunde mai bine nevoii de armonizare a legislațiilor naționale în materie de fuziuni sau divizări.