9.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 123/8

1)

Articolul 29 din Directiva 2011/95/UE (1), care instituie obligația unui stat membru de a se asigura că beneficiarii de protecție internațională primesc (în statul membru care a acordat protecția), aceeași asistență socială necesară precum cea prevăzută pentru resortisanții respectivului stat membru trebuie interpretat în sensul că îndeplinește criteriile de aplicabilitate directă elaborate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa?

2)

Articolul 29 din Directiva 2011/95/UE trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale, în temeiul căreia numai beneficiarii dreptului de azil cu drept de ședere permanentă primesc cuantumul integral al prestațiilor sociale sub forma unor resurse minime garantate în funcție de necesități, la fel ca resortisanții respectivului stat membru, dar prevede reducerea prestațiilor sociale, acordate sub forma unor resurse minime garantate în funcție de necesități, în cazul beneficiarilor de azil cărora li s-a acordat numai un drept de ședere temporară, tratându-i așadar, în ceea ce privește cuantumul asistenței sociale, în mod egal cu beneficiarii de protecție subsidiară?