—

în temeiul articolului 263 TFUE, anularea Deciziei nr. SRB/ES/2021/22 din 14 aprilie 2021 privind calcularea contribuțiilor ex ante 2021 la FUR, în măsura în care privește reclamanta;

—

în temeiul articolului 277 TFUE, declararea inaplicabilității următoarelor dispoziții ale Regulamentului MUR, ale regulamentului de punere în aplicare și ale regulamentului delegat:

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament, în măsura în care modalitățile de calcul al contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) prevăzute de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat nu reflectă nici dimensiunea reală, nici riscul real al instituțiilor.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, întrucât mecanismul contribuțiilor ex ante la FUR prevăzut de Regulamentul MUR și de regulamentul delegat se întemeiază pe o evaluare care agravează în mod artificial profilul de risc al instituțiilor franceze de dimensiune mare cum este reclamanta și conduce, prin urmare, la o valoare a contribuției disproporționat de ridicată.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului securității juridice, întrucât calculul valorii contribuțiilor ex ante stabilit de Regulamentul MUR, de regulamentul delegat și de regulamentul de punere în aplicare, pe de o parte nu poate fi anticipat cu precizie suficient de devreme și, pe de altă parte, nu depinde atât de situația și de profilul de risc proprii instituției, cât de situația sa relativă în raport cu celelalte instituții contributoare. În sfârșit, reclamanta consideră că Comisia nu ar fi trebuit să aibă răspunderea de a stabili indicatorii de risc în cadrul regulamentului delegat, întrucât aceste criterii au o funcție eminamente de structură și determinantă pentru stabilirea valorilor contribuțiilor (articolul 290 TFUE).

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, în măsura în care decizia atacată nu prezintă elemente suficient de clare și complete pentru a justifica și revizui valoarea contribuției datorate.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției jurisdicționale efective. În susținerea acestui motiv, reclamanta invocă de asemenea faptul că decizia atacată nu prezintă elemente suficient de clare și complete pentru a justifica și revizui valoarea contribuției datorate.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în ceea ce privește restricția de utilizare a angajamentelor de plată irevocabile, pentru motivul că decizia atacată nu arată în mod precis și detaliat pentru ce este necesar, pe de o parte, să se stabilească un plafon de utilizare a angajamentelor irevocabile de plată (denumite în continuare „AIP”) la 15 % și, pe de altă parte, să se accepte ca garanție doar numerarul.

7.

Al șaselea motiv, întemeiat pe eroarea vădită de apreciere. Reclamanta susține în această privință că riscurile de prociclicitate și de lichiditate invocate de SRB pentru a limita recurgerea la AIP sunt nefondate, ținând seama în special de caracteristicile proprii AIP și de contextul utilizării lor.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe eroarea de drept. Reclamanta susține că SRB, pe de o parte, se întemeiază pe o interpretare eronată a dispozițiilor care permit recurgerea la AIP, impunând o măsură identică pentru toate instituțiile pe baza unei analize abstracte și, pe de altă parte, privează de efect util aceste dispoziții, în măsura în care proporția AIP este limitată la minimul legal în mod sistematic și fără o justificare suficientă.