Recurs introdus la 18 noiembrie 2016 de H. Lundbeck A/S, Lundbeck Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 18 noiembrie 2016 în cauza T-472/13 H. Lundbeck A/S, Lundbeck Ltd/Comisia Europeană

(Cauza C-591/16 P)

(2017/C 030/30)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: H. Lundbeck A/S, Lundbeck Ltd (reprezentanți: R. Subiotto QC, Barrister, T. Kuhn, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, European Federation of Pharmaceutical Industries and Associations (EFPIA)

Concluziile recurentei

Recurentele solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, recurentele susțin că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a confirmat concluzia Comisiei potrivit căreia acordurile aveau ca obiect restrângerea concurenței. Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat că un acord restrânge concurența prin obiect chiar dacă intră în domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck. Un astfel de acord nu poate fi considerat prin însăși natura sa dăunător pentru concurență din moment ce conține restrângeri comparabile cu cele pe care titularul brevetului le-ar fi putut obține prin decizii judiciare adoptate pentru punerea în aplicare a brevetelor sale. O simplă plată nu poate transforma un acord, de altfel legitim și neproblematic, precum un acord de soluționare amiabilă care intră în domeniul de aplicare al brevetului, într-o restrângere a concurenței prin obiect. În consecință, acordul GUK UK, cu privire la care Tribunalul a considerat că intră în domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck, nu ar fi trebuit să fie considerat că restrânge concurența prin obiect. Aceeași concluzie se aplică celorlalte cinci acorduri, întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că depășesc domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a aplicat criteriul juridic corect pentru a examina dacă cinci dintre cele șase acorduri conțineau restrângeri care depășeau domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck. Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă exista un „acord de voințe” în sensul articolului 101 TFEU între Lundbeck și fiecare dintre întreprinderile de generice pentru ca acordul (acordurile relevante), cu excepția acordului GUK UK, să impună restrângeri care depășesc domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck. Aplicarea acestui criteriu conduce inevitabil la concluzia juridică că acordurile intrau în obiectul brevetelor deținute de Lundbeck.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele susțin că, chiar dacă calificarea juridică a Tribunalului potrivit căreia cinci sau mai puține dintre cele șase acorduri depășeau domeniul de aplicare al brevetelor deținute de Lundbeck ar fi corectă, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a ajuns la concluzia că acordurile care depășeau cadrul brevetelor restrângeau concurența prin obiect. În contextul lor economic și juridic, acordurile nu erau prin însăși natura lor dăunătoare pentru concurență și nu sunt comparabile cu acordurile de împărțire a pieței, iar Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a examinat un scenariu contrafactual.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere a probelor și a oferit o motivare contradictorie întrucât a confirmat concluzia Comisiei potrivit căreia Lundbeck și întreprinderile de generice erau concurenți reali sau potențiali la momentul încheierii acordurilor, indiferent dacă produsele întreprinderilor de generice încălcau sau nu brevetele deținute de Lundbeck. În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a făcut abstracție de existența unor obstacole juridice, și anume brevetele deținute de Lundbeck, care împiedicau intrarea pe piață a întreprinderilor de generice cu produse de citalopram contrafăcute. În al doilea rând, concluzia Tribunalului potrivit căreia Lundbeck se îndoia de validitatea brevetelor sale este viciată de o eroare de drept, de o eroare vădită de apreciere a probelor și de o motivare contradictorie. În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că probele care datau de după încheierea acordurilor, dar care totuși în multe cazuri datau de dinainte de expirarea acordurilor, nu pot fi decisive pentru a examina dacă întreprinderile de generice erau concurenți potențiali pentru Lundbeck. Aceste documente includ dovezi științifice că întreprinderile de generice și producătorii lor de IFA au încălcat brevetele deținute de Lundbeck, ordonanțe ale instanțelor naționale prin care fuseseră emise somații preliminare sau alte forme de măsuri provizorii în favoarea Lundbeck împotriva produselor de citalopram bazate pe IFA pe care unele dintre întreprinderile generice le-au folosit și confirmarea Oficiului European de Brevete (OEB) cu privire la validitatea brevetului de cristalizare al Lundbeck sub toate aspectele relevante, a cărui forță Comisia o pusese la îndoială. În cele din urmă, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și nu a motivat întrucât a considerat că fiecare dintre întreprinderile de generice a avut posibilități reale și concrete de a intra pe piață fără a examina în mod adecvat dacă ar putea face acest lucru cu citalopram necontrafăcut.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a confirmat amenzile aplicate de Comisie Lundbeck. În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a aplicat în mod greșit criteriul culpabilității. În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a confirmat concluzia Comisiei potrivit căreia Lundbeck nu putea să nu aibă cunoștință de natura anticoncurențială a comportamentului său. În al treilea rând, Tribunalul a încălcat principiul securității juridice și pe cel al neretroactivității întrucât a confirmat aplicarea unei amenzi mai mult decât simbolice.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurentele susțin, în subsidiar, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și nu și-a îndeplinit obligația de motivare întrucât a confirmat calculul Comisiei cu privire la amenzile aplicate recurentelor. Valoarea vânzărilor pe care se bazează amenzile include vânzările realizate de Lundbeck în anumite state membre ale SEE în care întreprinderilor de generice le era efectiv interzis să intre întrucât au obținut o autorizație de introducere pe piață doar după expirarea acordurilor sau, în ceea ce privește Austria, întrucât brevetul privind moleculele de citalopram deținut de Lundbeck era încă în vigoare în cursul unei părți însemnate din durata acordurilor. În plus, această situație garantează aplicarea unei cote de gravitate mai mici, în special deoarece acordurile nu sunt comparabile cu cartelurile, iar domeniul lor de aplicare geografică efectiv era mult mai limitat decât domeniul lor de aplicare geografică literal.