(1)

Articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede un mecanism care să asigure coerența dintre mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare stabilite de Uniune și cele ale țărilor terțe în domeniile care intră în sfera de aplicare a regulamentului menționat. Comisia este împuternicită să adopte decizii de echivalență prin care mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale unei țări terțe să fie declarate echivalente cu cerințele prevăzute la articolele 4, 9, 10 și 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel încât ar trebui să se considere că acele contrapărți care încheie o tranzacție care intră în sfera de aplicare a regulamentului menționat, în cazul în care cel puțin una dintre contrapărți este stabilită în respectiva țară terță, au îndeplinit cerințele în cauză prin respectarea cerințelor prevăzute în regimul juridic al respectivei țări terțe. Declarația de echivalență permite evitarea aplicării unor norme repetitive sau conflictuale. În plus, declarația de echivalență contribuie la realizarea obiectivului general al Regulamentului (UE) nr. 648/2012, și anume reducerea riscului sistemic și sporirea transparenței piețelor instrumentelor financiare derivate, prin asigurarea aplicării consecvente la nivel internațional a principiilor convenite cu țările terțe și prevăzute în regulamentul menționat.

(2)

Dispozițiile articolului 11 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care este completat de Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei (2) și de Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei (3), stabilesc cerințele juridice ale Uniunii privind confirmarea la timp a termenilor unui contract derivat extrabursier, efectuarea unui exercițiu de comprimare a portofoliului și acordurile în temeiul cărora sunt reconciliate portofoliile în legătură cu contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală („CPC”). În plus, alineatele menționate stabilesc obligațiile de evaluare și de soluționare a litigiilor aplicabile contractelor respective („tehnici de atenuare a riscului operațional”), precum și obligațiile privind schimbul de garanții („marje”) între contrapărți.

(3)

Pentru ca regimul juridic, de supraveghere și de punere în aplicare al unei țări terțe să fie considerat echivalent cu regimul Uniunii în ceea ce privește cerințele în materie de tehnici de atenuare a riscului operațional și de marje, rezultatul mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile ar trebui să fie echivalent, pe fond, cu cerințele Uniunii prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și să asigure o protecție a secretului profesional echivalentă cu cea prevăzută în regulamentul menționat și mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ar trebui să fie efectiv aplicate și respectate în mod echitabil și fără să creeze distorsiuni, astfel încât să se asigure eficacitatea supravegherii și a aplicării normelor în respectiva țară terță. Prin urmare, scopul acestei evaluări a echivalenței este de a verifica dacă mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale Japoniei asigură faptul că, prin contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC și care au fost încheiate de cel puțin o contraparte stabilită în această țară terță, piețele financiare din Uniune nu sunt expuse unui nivel de risc mai ridicat și că, în consecință, nu se generează niveluri inacceptabile al riscului sistemic în Uniune.

(4)

La 1 septembrie 2013, Comisia a primit avizul tehnic al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) referitor la mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare ale Japoniei (4) în ceea ce privește, printre altele, tehnicile de atenuare a riscului operațional aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC. În avizul său tehnic, ESMA a constatat că nu există cerințe obligatorii din punct de vedere juridic privind confirmarea la timp a termenilor unui contract derivat extrabursier, mecanisme privind efectuarea reconcilierii portofoliilor, efectuarea unei comprimări a portofoliului, evaluarea portofoliului și obligația de soluționare a litigiilor sau privind schimbul de garanții între contrapărțile la contractele derivate extrabursiere din Japonia. ESMA a constatat, de asemenea, că echivalența dintre regimurile pentru marjele bilaterale nu putea fi evaluată la momentul respectiv, deoarece nu fuseseră încă elaborate standardele tehnice de specificare a normelor privind marjele bilaterale în Uniune.

(5)

La efectuarea evaluării sale, Comisia a luat în considerare avizul tehnic al ESMA și a ținut cont de evoluțiile în materie de reglementare înregistrate după emiterea avizului. Prezenta decizie nu se bazează numai pe o analiză comparativă a cerințelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile în Japonia, ci și pe o evaluare a rezultatelor acestor cerințe, precum și a măsurii în care acestea sunt adecvate pentru a atenua riscurile care decurg din contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC într-un mod considerat echivalent cu rezultatele cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(6)

Mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare aplicabile în Japonia pentru contractele derivate extrabursiere sunt prevăzute în Legea nr. 25 din 1948 privind instrumentele financiare și bursa (Financial Instruments and Exchange Act – „FIEA”) și se aplică operatorilor de instrumente financiare (Financial Instrument Business Operators – „FIBO”) și instituțiilor financiare înregistrate (Registered Financial Institutions – „RFI”), printre care se numără băncile reglementate, cooperativele, companiile de asigurări, fondurile de pensii și fondurile de investiții. Agenția pentru Servicii Financiare a Japoniei (Financial Services Agency of Japan – „JFSA”) are competențe extinse de punere în aplicare a FIEA și se bazează pe Ordonanța Cabinetului, pe Orientările privind supravegherea și pe notificări publice (denumite împreună „normele Japoniei privind instrumentele financiare derivate extrabursiere”). JFSA are jurisdicție asupra instrumentelor financiare derivate extrabursiere în sensul articolului 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu excepția instrumentelor financiare derivate extrabursiere pe mărfuri, care se află sub jurisdicția Ministerului Economiei, Comerțului și Industriei din Japonia (Ministry of Economy, Trade and Industry – „METI”) și a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Pescuitului din Japonia (Ministry of Agriculture, Forestry and Fisheries – „MAFF”).

(7)

Tehnicile de atenuare a riscului operațional pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, astfel cum sunt prevăzute în normele Japoniei privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, sunt în continuare insuficiente în comparație cu obligațiile prevăzute la articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 în ceea ce privește confirmarea la timp a termenilor unui contract derivat extrabursier, efectuarea unui exercițiu de comprimare a portofoliului și acordurile în temeiul cărora sunt reconciliate portofoliile. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să acopere numai mecanismele juridice, de supraveghere și de punere în aplicare privind obligațiile de evaluare și de soluționare a litigiilor prevăzute la articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013, precum și cele privind cerințele de marjă prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251.

(8)

În ceea ce privește cerințele privind evaluarea tranzacțiilor și soluționarea litigiilor aplicabile instrumentelor financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, normele Japoniei privind instrumentele financiare derivate extrabursiere conțin obligații similare celor prevăzute la articolul 11 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Mai precis, secțiunea IV-2-4 din Orientările privind supravegherea conține cerințe specifice referitoare la soluționarea litigiilor aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, iar articolul 123 din Ordonanța Cabinetului stabilește cerințele privind efectuarea evaluărilor zilnice în scopul schimburilor de marje.

(9)

În ceea ce privește marjele pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, cerințele obligatorii din punct de vedere juridic ale Japoniei constau într-un set de reglementări finale adoptate de JFSA, care au fost publicate la 31 martie 2016 și au intrat în vigoare la 1 septembrie 2016. Printre reglementările respective se numără Ordonanța nr. 52 a Cabinetului din 6 august 2007 privind operatorii din sectorul instrumentelor financiare, inclusiv dispozițiile suplimentare, notificările publice nr. 15, 16 și 17 din 31 martie 2016 și nr. 33 din 25 august 2017 ale Agenției pentru Servicii Financiare, Orientările generale revizuite pentru supravegherea băncilor importante etc., Orientările generale revizuite pentru supravegherea instituțiilor financiare mici și mijlocii și a instituțiilor financiare regionale, Orientările generale revizuite pentru supravegherea băncilor cooperatiste, Orientările generale revizuite pentru supravegherea operatorilor de instrumente financiare etc., Orientările generale revizuite pentru supravegherea companiilor de asigurări și Orientările generale revizuite pentru supravegherea societăților fiduciare etc. Normele aplicabile instrumentelor financiare derivate extrabursiere pe mărfuri care se află sub jurisdicția METI și a MAFF reproduc setul de reglementări finale adoptate de JFSA (denumite împreună „normele Japoniei privind marja”).

(10)

Astfel cum se prevede în normele Japoniei privind marja, instituțiile financiare care au, pentru o anumită perioadă de timp, o valoare totală medie a principalului noțional al instrumentelor financiare derivate extrabursiere egală cu sau mai mare de 300 de miliarde JPY, trebuie să facă schimb de marjă de variație zilnic în temeiul FIEA, în timp ce instituțiile financiare care se situează sub acest prag trebuie să facă schimb de marjă de variație cu „o frecvență suficientă”. Întrucât Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede obligația tuturor contrapărților la o tranzacție cu instrumente financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC să facă schimb de marjă de variație zilnic, prezenta decizie ar trebui, prin urmare, să fie condiționată de schimbul zilnic de marjă de variație pentru tranzacțiile efectuate cu operatori de instrumente financiare (FIBO) și cu instituții financiare înregistrate (RFI) a căror valoare totală medie a principalului noțional al instrumentelor financiare derivate extrabursiere pentru o perioadă de un an, începând din luna aprilie cu doi ani înainte de anul în care este necesar calculul (sau cu un an înainte, dacă se calculează în decembrie), este mai mică de 300 de miliarde JPY.

(11)

În mod similar cu cerințele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251, în temeiul normelor Japoniei privind marja, toate instituțiile financiare care agregă valorile noționale ale instrumentelor financiare derivate extrabursiere necompensate, ale instrumentelor financiare derivate extrabursiere pe mărfuri necompensate, ale contractelor forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și ale swap-urilor valutare ale unui grup consolidat, excluzând tranzacțiile intragrup, pentru lunile martie, aprilie și mai cu un an înainte de anul în care calculul depășește 1,1 mii de miliarde JPY, trebuie să facă schimb de informații privind marja inițială. Normele Japoniei privind marja prevăd, de asemenea, o valoare minimă de transfer combinată a marjei inițiale și a marjei de variație de 70 de milioane JPY, în timp ce pragul prevăzut la articolul 25 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 este de 500 000 EUR. Având în vedere diferența marginală de valoare dintre aceste monede, sumele menționate ar trebui să fie considerate echivalente.

(12)

Normele Japoniei privind marja se aplică aproape tuturor contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu excepția contractelor forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și a swap-urilor valutare, pentru care normele Japoniei privind marja nu stabilesc nicio cerință. Tranzacțiile de schimb valutar legate de schimbul de principal prin intermediul swap-urilor valutare sunt exceptate de la cerințele de marjă inițială. În plus, normele Japoniei privind marja nu prevăd niciun tratament specific pentru produse structurate, inclusiv pentru obligațiuni garantate și securitizări. În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012, numai swap-urile valutare și contractele forward pe cursul de schimb sunt exceptate de la cerințele de marje inițiale și numai instrumentele financiare derivate asociate obligațiunilor garantate în scopuri de acoperire împotriva riscurilor sunt exceptate de la toate cerințele de marjă. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să se aplice numai contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere care fac obiectul cerințelor de marjă prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în normele Japoniei privind marja.

(13)

Cerințele prevăzute în normele Japoniei privind marja referitoare la calcularea marjei inițiale sunt echivalente cu cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012. În mod similar cu metoda standardizată de calculare a marjei inițiale prevăzută în anexa IV la Regulamentul delegat (UE) 2016/2251, normele Japoniei privind marja permit utilizarea unui model standardizat echivalent cu cel prevăzut în anexa menționată. Alternativ, pentru calcularea marjei inițiale se pot utiliza modele interne sau ale unor părți terțe, cu condiția ca modelele respective să conțină anumiți parametri specifici, inclusiv intervale de încredere minime și perioade de risc de marjă, precum și anumite date istorice, inclusiv perioade de criză. Contrapărțile trebuie să notifice JFSA, METI sau MAFF, după caz, intenția lor de a utiliza respectivele modele interne sau modele ale unor părți terțe și trebuie să comunice orice presupuneri și ipoteze necesare, precum și orice modificări aduse acestora.

(14)

Cerințele prevăzute în normele Japoniei privind marja referitoare la garanțiile eligibile și la modul în care sunt deținute și segregate garanțiile respective sunt echivalente cu cele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2016/2251. Normele Japoniei privind marja conțin, de asemenea, o listă echivalentă de garanții eligibile și impun FIBO și RFI obligația de a diversifica în mod rezonabil garanțiile pe care le colectează, inclusiv prin limitarea valorilor mobiliare cu un nivel scăzut de lichiditate pentru a se evita concentrarea garanțiilor. Cerințele prevăzute în normele Japoniei privind marja aplicabile evaluării garanțiilor sunt comparabile cu cerințele prevăzute la articolul 19 din Regulamentul delegat (UE) 2016/2251.

(15)

În ceea ce privește nivelul echivalent de protecție a secretului profesional în Japonia, informațiile deținute de JFSA fac obiectul politicii în domeniul securității informațiilor a JFSA, iar angajaților JFSA li se aplică Legea privind serviciul public național, care le interzice angajaților să divulge informații care le-au fost aduse la cunoștință în cursul exercitării atribuțiilor lor. Prin urmare, atât Legea privind serviciul public național, cât și politica în domeniul securității informațiilor a JFSA oferă garanții cu privire la secretul profesional, inclusiv cu privire la protecția secretelor de afaceri comunicate de autoritățile competente părților terțe, care sunt echivalente cu cele prevăzute la titlul VIII din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Prin urmare, ar trebui să se considere că Legea privind serviciul public național și politica în domeniul securității informațiilor a JFSA oferă împreună un nivel de protecție în ceea ce privește secretul profesional care este echivalent cu cel prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(16)

În fine, în ceea ce privește aplicarea efectivă și respectarea în mod echitabil și fără să creeze distorsiuni, astfel încât să se asigure eficacitatea supravegherii și a aplicării normelor în respectiva țară terță, JFSA dispune de competențe ample de investigare și de supraveghere pentru a evalua respectarea cerințelor de marjă aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC. JFSA poate lua o gamă largă de măsuri de supraveghere pentru a preveni orice încălcare a cerințelor aplicabile, cum ar fi un ordin de îmbunătățire a activităților în temeiul articolului 51 din FIEA și alte măsuri de supraveghere în temeiul articolului 52 din FIEA. Prin urmare, ar trebui să se considere că măsurile respective asigură aplicarea efectivă a mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare relevante prevăzute în normele Japoniei privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, în mod echitabil și fără să creeze distorsiuni, astfel încât să se asigure eficacitatea supravegherii și a aplicării normelor.

(17)

Prezenta decizie se bazează pe cerințele obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la contractele derivate extrabursiere aplicabile la momentul adoptării prezentei decizii. Comisia, în cooperare cu ESMA, ar trebui să continue să monitorizeze cu regularitate evoluția mecanismelor juridice, de supraveghere și de punere în aplicare privind aceste contracte derivate extrabursiere și implementarea lor consecventă și eficace referitor la cerințele în materie de confirmare la timp, de comprimare și de reconciliere a portofoliilor, de evaluare, de soluționare a litigiilor și de marjă aplicabile contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o CPC, pe baza cărora a fost adoptată prezenta decizie. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere posibilității Comisiei de a efectua în orice moment o reexaminare specifică, în cazul în care evoluții relevante fac necesară reevaluarea de către Comisie a declarației de echivalență acordată prin prezenta decizie. O astfel de reevaluare poate conduce la abrogarea prezentei decizii, ceea ce ar însemna că, în mod automat, contrapărțile fac din nou obiectul tuturor cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(18)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,