25.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 19/93

(1)

Articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE stabilește cantitatea anuală maximă de cote utilizată ca bază pentru calcularea cotelor alocate cu titlu gratuit instalațiilor care nu intră sub incidența articolului 10a alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE. Această cantitate reprezintă suma a două elemente, descrise la articolul 10a alineatul (5) litera (a) și, respectiv, litera (b) din Directiva 2003/87/CE.

(2)

Pentru a se asigura că această cantitate anuală maximă de cote nu este depășită, se aplică un factor de corecție transsectorial, dacă este necesar, reducându-se în mod uniform cantitatea de cote alocată în cazul tuturor instalațiilor eligibile pentru a beneficia de cote gratuite.

(3)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Decizia 2011/278/UE, Comisia determină factorul de corecție transsectorial prin compararea limitei stabilite la articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE cu suma cantităților anuale totale preliminare de cote de emisii alocate cu titlu gratuit tuturor instalațiilor care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE pe teritoriul statelor membre.

(4)

În Decizia 2013/448/UE (3), Comisia a stabilit un factor de corecție transsectorial uniform, care este prezentat la articolul 4 și în anexa II la decizia sus-menționată.

(5)

În hotărârea sa din 28 aprilie 2016 referitoare la cauzele conexate C-191/14, C-192/14, C-295/14, C-389/14 și C-391/14–C-393/14, Curtea de Justiție a estimat că, la stabilirea cantității anuale maxime de cote în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) litera (b) din Directiva 2003/87/CE, Comisia nu ar fi trebuit să ia în considerare emisiile care rezultă din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE începând cu anul 2013, în măsura în care aceste emisii au fost generate de instalații care intrau sub incidența schemei de comercializare a certificatelor de emisii înainte de acea dată. În consecință, Curtea a concluzionat că Comisia nu a determinat cantitatea anuală maximă de cote în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10a alineatul (5) litera (b) din Directiva 2003/87/CE și că factorul transsectorial uniform prevăzut la articolul 4 și în anexa II la Decizia 2013/448/UE contravine, de asemenea, acestei dispoziții. Prin urmare, articolul 4 și anexa II la Decizia 2013/448/UE au fost invalidate de Curte.

(6)

Pentru a pune în aplicare această hotărâre a Curții, Comisia are obligația de a recalcula, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10a alineatul (5) litera (b) din Directiva 2003/87/CE, cantitatea anuală maximă de cote alocate instalațiilor eligibile pentru a beneficia de cote cu titlu gratuit și, în consecință, factorul de corecție transsectorial uniform trebuie să fie modificat în mod corespunzător.

(7)

Cantitatea de cote menționată la articolul 10a alineatul (5) litera (b) din Directiva 2003/87/CE a fost recalculată cu ajutorul aceleiași metodologii, utilizându-se aceleași date ca cele folosite la calculul inițial efectuat în 2013. În conformitate cu hotărârea Curții, întrucât Comisia a luat în calcul, inițial, emisiile generate de instalațiile incluse în EU ETS înainte de 1 ianuarie 2013 care rezultă din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE doar începând cu anul 2013, acestea au trebuit să fie eliminate din calculul cantității anuale maxime de cote, astfel cum este definită la articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.

(8)

Comisia a utilizat, ca punct de pornire, datele oficiale transmise inițial de statele membre. Ulterior, Comisia a consultat statele membre cu privire la respectivele date referitoare la emisii pe care le-au transmis și, ori de câte ori a fost necesar, a solicitat clarificări suplimentare. În conformitate cu articolul 10a alineatul (5), au fost luate în considerare numai instalațiile pentru care statele membre au transmis emisii verificate.

(9)

Apoi, Comisia a scos din calcul instalațiile care au desfășurat activități ce intrau sub incidența Directivei 2003/87/CE doar începând cu anul 2013, dar care erau deja incluse în schema de comercializare a certificatelor de emisii înainte de 2013. De asemenea, au fost scoase din calcul emisiile provenite de la instalații pe care statele membre le-au inclus în schemă în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2003/87/CE înainte de 2013.

(10)

Instalațiile afectate, în perioada cuprinsă între data inițială de colectare a datelor și anul 2013, fie de modificări structurale precum fuziunile, scindările sau închiderile, fie de modificări tehnice, astfel încât acestea nu mai respectau pragurile relevante prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE, au fost totuși luate în considerare în exercițiul de recalculare, întrucât aceste modificări nu au putut fi anticipate în momentul colectării datelor. Instalațiile excluse din schemă în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE au fost, de asemenea, luate în considerare cu ocazia recalculării, din același motiv.

(11)

În cadrul exercițiului de recalculare, au fost luate în considerare modificările introduse pentru a corecta erorile identificate în măsurile naționale de punere în aplicare ale statelor membre pentru perioada 2013-2020 și puse în aplicare până la sfârșitul anului 2016, deoarece valorile corecte ar fi trebuit să fie deja în vigoare la momentul calculării inițiale a factorului de corecție transsectorial.

(12)

În hotărârea sa din 28 aprilie 2016, Curtea a limitat în timp, în mod explicit, efectele declarării nevalidității articolului 4 și a anexei II la Decizia 2013/448/UE, astfel încât, pe de o parte, hotărârea să nu producă efecte decât la încheierea unei perioade de 10 luni începând de la data pronunțării respectivei hotărâri. Prin urmare, factorul de corecție transsectorial stabilit prin Decizia 2013/448/UE este invalidat începând cu data de 1 martie 2017. Pe de altă parte, măsurile adoptate până la acea dată pe baza dispozițiilor invalidate nu pot fi repuse în discuție.

(13)

În conformitate cu hotărârea Curții în care se insistă asupra considerațiilor de ordin superior de securitate juridică, măsurile luate de statele membre cu privire la alocarea cotelor pentru perioada 2013-2020 și toate modificările și adăugirile ulterioare aduse acestor măsuri până la data intrării în vigoare a prezentei decizii rămân valabile. Factorul de corecție transsectorial stabilit în prezenta decizie trebuie să fie aplicat în deciziile care vor fi adoptate începând cu 1 martie 2017 în ceea ce privește crearea sau modificarea drepturilor la alocări de cote de emisii și care presupun, pentru stabilirea acestor drepturi, aplicarea factorului de corecție transsectorial,

1.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Factorul de corecție transsectorial uniform menționat la articolul 10a alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE și determinat în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Decizia 2011/278/UE este prevăzut în anexa II la prezenta decizie.”

2.

Anexa II se înlocuiește cu textul care figurează în anexa la prezenta decizie.