Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 22020D1223

Recomandarea nr. 1/2020 a Comitetului vamal instituit în temeiul Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte din 8 decembrie 2020 privind aplicarea articolului 27 din Protocolul privind definiția noțiunii de „produse originare” și metode de cooperare administrativă

PUB/2020/998

JO L 434, 23.12.2020, p. 67–72 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2020/1/oj

Date of document:
08/12/2020; Data adoptării
Date of signature:
08/12/2020; Sejong
Date of signature:
08/12/2020; Bruxelles
Author:
Coreea de Sud, Uniunea Europeană
Form:
Recomandare adoptată de organisme create prin acorduri internaționale
Legal basis:
Link
Link
Link
Select all documents mentioning this document
Link

23.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 434/67

RECOMANDAREA nr. 1/2020 A COMITETULUI VAMAL INSTITUIT ÎN TEMEIUL ACORDULUI DE LIBER SCHIMB ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI STATELE MEMBRE ALE ACESTEIA, PE DE O PARTE, ȘI REPUBLICA COREEA, PE DE ALTĂ PARTE

din 8 decembrie 2020

privind aplicarea articolului 27 din Protocolul privind definiția noțiunii de „produse originare” și metode de cooperare administrativă

COMITETUL VAMAL,

având în vedere Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”), în special articolul 15.2 alineatul (1) litera (c) și articolul 6.16 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Articolul 27 din Protocolul la acord (denumit în continuare „protocolul”), referitor la definiția noțiunii de „produse originare” și la metodele de cooperare administrativă, stabilește procedura de control al dovezilor de origine și sarcinile și responsabilitățile autorităților vamale ale părților importatoare și exportatoare.

(2)

Uniunea Europeană și Republica Coreea (denumite în continuare „părțile”) au identificat necesitatea unei înțelegeri comune a principalelor caracteristici ale procedurii de control stabilite la articolul 27 din protocol și ale diferitelor etape ale procedurii respective. O astfel de înțelegere comună ar trebui să fie în interesul autorităților vamale responsabile de asigurarea conformității cu regulile de origine și a unui tratament egal al operatorilor economici care fac obiectul unor astfel de controale, pe teritoriul fiecărei părți.

(3)

În temeiul articolului 6.16 alineatul (5) din acord, Comitetul vamal deține competența de a formula recomandările pe care le consideră necesare pentru atingerea obiectivelor comune și buna funcționare a mecanismelor instituite prin protocol. Părțile au considerat adecvat din partea Comitetului vamal să formuleze o recomandare pentru o înțelegere comună și o punere în aplicare corespunzătoare a procedurii de control prevăzute la articolul 27 din protocol,

RECOMANDĂ:

1.   Principalele caracteristici ale procedurii de control

1.

 Principalele caracteristici ale procedurii de control de la articolul 27 comportă două componente: este un sistem de așa-numit „control indirect” și este bazat pe încredere reciprocă între autoritățile vamale ale părților.

2.

 „Control indirect” înseamnă că autoritățile vamale ale părții importatoare nu realizează ele-însele controlul, ci trimit o cerere de control autorităților vamale ale părții exportatoare și este de datoria acestora din urmă de a efectua controlul prin contactarea exportatorului. Rezultatul controlului este transmis de autoritățile vamale ale părții exportatoare autorităților vamale ale părții importatoare. Argumentul este faptul că autoritățile vamale ale părții exportatoare, din țara în care se întocmește dovada de origine (declarația de origine), sunt cel mai bine plasate pentru controlul dovezii respective datorită proximității exportatorului (cunoașterea activităților și istoricul exportatorului, facilitatea accesului la informații, familiaritatea cu sistemul contabil național, absența barierelor lingvistice). Prin urmare, este în primul rând de datoria autorităților vamale ale părții exportatoare de a stabili dacă produsele în cauză sunt sau nu originare, în conformitate cu regulile de origine aplicabile.

3.

 „Controlul dovezilor de origine” va fi efectuat pe baza încrederii reciproce între autoritățile vamale ale părților. „Încrederea reciprocă” evocată implică faptul că autoritățile vamale ale părții exportatoare ar trebui să controleze cu atenție aspectele prezentate de autoritățile vamale ale părții importatoare și să comunice rezultatele acestui control autorităților vamale ale părții importatoare, care se bazează pe rezultatele activității desfășurate de autoritățile vamale ale părții exportatoare. Cu toate acestea, autoritățile vamale ale părții importatoare au în continuare dreptul să solicite părții exportatoare informații suplimentare în cazul în care consideră că răspunsul nu este suficient de complet sau că acesta nu permite înțelegerea poziției exprimate de partea exportatoare. Elementele referitoare la informațiile care pot fi solicitate părții exportatoare de către partea importatoare sunt detaliate în continuare în secțiunile 2.4.2 (Constatări și fapte) și 2.4.3 (Informații suficiente).

2.   Diferitele etape ale procedurii de control

2.1.   Lansarea unei cereri de control

4.

 Autoritățile vamale ale părții importatoare pot lansa o cerere de control ulterior al dovezilor de origine atunci când au suspiciuni întemeiate cu privire la:

—

autenticitatea documentelor. Exemplu: suspiciuni cu privire la faptul că factura care conține declarația de origine este o factură falsă întocmită de importator sau de exportator pentru a beneficia de o origine preferențială;

—

caracterul originar al produselor în cauză. Exemplu: suspiciuni cu privire la faptul că produsele respectă criteriile de origine prevăzute în anexa II la protocol (normele specifice produsului);

sau

—

îndeplinirea celorlalte cerințe ale protocolului legate de dovezile de origine. Exemplu: suspiciuni cu privire la faptul că exportatorul a avut sau continuă să aibă statutul de exportator autorizat.

5.

 În plus față de cazurile de suspiciuni întemeiate cu privire la elementele menționate mai sus, autoritățile vamale ale părții importatoare au posibilitatea de a lansa o cerere de control pentru cazuri selectate prin sondaj. Aceasta include cazurile care nu intră în domeniul de competență al celor trei elemente de mai sus vizate de suspiciuni întemeiate.

2.2.   Transmiterea cererii de control

6.

 Autoritățile vamale ale părții importatoare urmează să trimită cererea de control autorităților vamale ale părții exportatoare care sunt responsabile de controlul dovezilor de origine. Cererea va indica dacă controlul este efectuat prin sondaj sau pe baza unor suspiciuni întemeiate. La articolul 27 alineatul (3) se prevede că cererea indică, după caz, motivul verificării.

(7)

 Indicarea motivelor verificării permite autorităților vamale ale părții exportatoare să trateze cererea în modul cel mai eficient în materie de costuri și de sarcini administrative.

8.

 Pe de altă parte, în cazul în care autoritățile vamale ale părții importatoare solicită o verificare prin sondaj, acestea nu trebuie să indice un motiv pentru verificare.

9.

 Totuși, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3), dovezile de origine sau o copie a acestor documente privind produsele care fac obiectul verificării ar trebui să fie trimise autorităților vamale ale părții exportatoare.

2.3.   Realizarea controlului

10.

 În cadrul sistemului de control indirect, controlul dovezilor de origine întocmite de exportatori în partea exportatoare se află sub responsabilitatea autorităților vamale ale părții exportatoare. Totuși, datorită aplicării dispozițiilor de la articolul 27 alineatul (8) (a se vedea punctul 2.9. Ancheta comună, pentru detalii suplimentare), autoritățile vamale ale părții importatoare pot, în anumite condiții, să fie implicate în procesul de control pe teritoriul părții exportatoare.

11.

 În cazul controlului dovezilor de origine furnizate de importator, autoritățile vamale ale părții importatoare adresează autorităților vamale ale părții exportatoare o cerere de control. Autoritățile vamale ale părții importatoare nu solicită importatorului să colecteze el însuși de la exportator informațiile specificate la punctele 2.4.2 și 2.4.3.

12.

 Mai mult, la articolul 27 nu se prevede ca autoritățile vamale ale părții importatoare să aibă posibilitatea de a cere în mod direct exportatorilor să le furnizeze date sau informații.

13.

 Totuși, aceste dispoziții nu împiedică importatorii și exportatorii ambelor părți, prin consimțământ reciproc și pe bază voluntară, să schimbe date sau informații între ei și să le transmită autorităților vamale ale părții importatoare. Schimbul de astfel de date și transmiterea acestora nu sunt obligatorii și orice refuz de a furniza informațiile nu constituie un motiv de refuz al tratamentului preferențial fără control. Ele nu fac parte din procesul de control.

14.

 Dovezile privind transportul direct, transmise în temeiul articolului 13, nu vor fi considerate drept dovezi de origine și, ca atare, nu sunt vizate de controlul dovezilor de origine de la articolul 27.

2.4.   Prelucrarea rezultatelor controlului

15.

 Autoritățile vamale ale părții exportatoare informează autoritățile vamale ale părții importatoare cu privire la rezultatele controlului, inclusiv cu privire la constatări și fapte, cât mai curând posibil. În special, autoritățile vamale ale părții exportatoare ar trebui să reducă la maximum timpul de răspuns pentru cererile de control referitoare la validitatea statutului unui exportator autorizat.

2.4.1.   Mijloace de comunicare auxiliare

16.

 Comunicarea cererilor de control și a notificării rezultatelor acestora între autoritățile vamale ale ambelor părți se efectuează prin intermediul serviciilor poștale convenționale. În paralel, autoritățile vamale ale ambelor părți pot utiliza mijloace auxiliare precum curierul electronic pentru a comunica rapid și a se asigura de faptul că răspunsurile ajung la destinatar în partea relevantă.

2.4.2.   Constatări și fapte

17.

 Termenii „constatări și fapte” înseamnă că răspunsul referitor la control furnizat de autoritățile vamale ale părții exportatoare include unele detalii privind procedura de control utilizată de acestea. Domeniul de aplicare al „constatărilor și faptelor” se limitează la următoarele elemente:

—

concluzia privind autenticitatea documentelor, caracterul originar al produselor vizate sau îndeplinirea celorlalte condiții ale protocolului;

—

descrierea produsului care face obiectul examinării și clasificarea tarifară care prezintă relevanță pentru aplicarea regulii de origine;

precum și

—

informații cu privire la modul în care a fost efectuată examinarea (unde și cum).

2.4.3.   Informații suficiente

18.

 În cazul controlului prin sondaj, autoritățile vamale ale părții importatoare nu vor solicita mai multe informații decât cele enumerate la punctul 2.4.2 (constatări și fapte) din partea autorităților vamale ale părții exportatoare.

19.

 În cazul controalelor din motive de suspiciuni întemeiate, dacă informațiile furnizate de autoritățile vamale ale părții exportatoare sunt considerente de către autoritățile vamale ale părții importatoare ca fiind insuficiente pentru a determina autenticitatea documentelor sau originea reală a produselor, autoritățile vamale ale părții importatoare pot solicita informații suplimentare din partea autorităților vamale ale părții exportatoare. Informațiile suplimentare solicitate nu pot depăși cele menționate în următoarea listă:

—

în cazul în care criteriul privind originea a fost „obținut în întregime”, categoria aplicabilă (cum ar fi recoltarea, extracția, pescuitul și locul de producție);

—

în cazul în care criteriul privind originea s-a bazat pe o metodă valorică, valoarea produsului final precum și valoarea tuturor materialelor neoriginare utilizate în procesul de producție;

—

în cazul în care criteriul privind originea s-a bazat pe modificări ale clasificării tarifare, o listă a tuturor materialelor neoriginare inclusiv clasificarea lor tarifară (în format de 2, 4 sau 6 cifre, în funcție de criteriile de origine);

—

în cazul în care criteriul privind originea s-a bazat pe greutate, greutatea produsului final precum și greutatea materialelor neoriginare relevante utilizate în produsul final;

—

în cazul în care criteriul privind originea s-a bazat pe o prelucrare specifică, o descriere a prelucrării specifice respective care a conferit originea produsului specific în cauză; precum și

—

în cazul în care se aplică regula de toleranță, valoarea sau greutatea produselor finale și valoarea sau greutatea materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor finite.

20.

 Dacă un răspuns nu conține informațiile suficiente menționate mai sus pentru ca autoritățile vamale ale părții importatoare să determine autenticitatea documentelor în chestiune sau originea reală a produselor, autoritățile vamale solicitante refuză dreptul la tratament preferențial, cu excepția unor circumstanțe excepționale (a se vedea secțiunea 2.7. privind circumstanțele excepționale).

21.

 Autoritățile vamale ale părții exportatoare nu vor transmite autorităților vamale ale părții importatoare informații confidențiale a căror dezvăluire este considerată de către exportator ca reprezentând un risc pentru interesele sale comerciale. Nedezvăluirea de informații confidențiale nu va fi unicul motiv pentru ca autoritățile vamale ale părții importatoare să refuze acordarea dreptului la tratament preferențial, cu condiția ca autoritățile vamale ale părții exportatoare să furnizeze motivele refuzului de a transmite informațiile confidențiale și să dovedească caracterul originar al bunului, spre satisfacția autorităților vamale ale părții importatoare.

2.5.   Termenul final pentru răspunsul la o cerere de control

22.

 La articolul 27 alineatul (6) se prevede că rezultatele controlului trebuie să fie comunicate cât mai curând posibil.

23.

 Articolul 27 alineatul (7) prevede că partea importatoare ar trebui, în principiu, să refuze acordarea dreptului la tratament preferențial însă numai dacă au fost îndeplinite în mod simultan două condiții:

—

cererea de control a fost făcută pe baza unor suspiciuni întemeiate;

precum și

—

nu s-a primit niciun răspuns în termen de 10 luni de la data cererii de control sau răspunsul nu conține informații suficiente pentru a determina autenticitatea documentului în cauză sau originea reală a produselor.

24.

 Această dispoziție implică faptul că, pentru cazurile selectate pentru control prin sondaj, partea importatoare nu poate refuza dreptul la tratament preferențial fără un răspuns al părții exportatoare.

2.5.1.   Termenul final în cazul unui control prin sondaj

25.

 Autoritățile vamale ale părții exportatoare vor face tot posibilul pentru a răspunde la cererile de control prin sondaj într-un termen de 12 luni. Totuși, întrucât articolul 27 nu definește un termen final pentru controalele prin sondaj, autoritățile vamale ale părții importatoare nu vor refuza tratamentul preferențial pentru unicul motiv că autoritățile vamale ale părții exportatoare nu au furnizat un răspuns în termenul de 12 luni cu privire la o cerere de control prin sondaj.

2.5.2.   Termenul final în cazul unui control provocat de suspiciuni întemeiate

26.

 Pentru cazurile selectate pe motiv de suspiciuni întemeiate, partea importatoare refuză dreptul la tratament preferențial în cazul în care nu primește niciun răspuns în termen de 10 luni de la data cererii de control, cu excepția circumstanțelor excepționale.

2.6.   Anularea rezultatelor

27.

 Rezultatele unui control pot fi anulate în mod excepțional de către autoritatea vamală a părții exportatoare. Anularea răspunsului original se face în termen de 10 luni de la data cererii de control.

2.7.   Circumstanțe excepționale

28.

 Cu toate acestea, chiar dacă sunt îndeplinite cele două condiții de refuzare a dreptului la tratament preferențial menționate mai sus, textul articolului 27 alineatul (7) prevede că acordarea tratamentului preferențial este încă posibilă pe baza clauzei „circumstanțelor excepționale”.

29.

 Într-adevăr, partea importatoare are în continuare libertatea de a decide că există circumstanțe excepționale care justifică faptul că dreptul la tratament preferențial nu trebuie refuzat ca atare.

30.

 Circumstanțele excepționale includ în special următoarele situații:

—

Partea exportatoare nu este în măsură să furnizeze un răspuns la cererea de control transmisă de partea importatoare atunci când:

(a)

accidentele pe care exportatorul nu ar fi putut să le prevadă în mod rezonabil, precum incendiile, inundațiile sau alte catastrofe naturale, precum și războiul, insurecțiile, actele de terorism, atacurile și alte evenimente similare, au dus la pierderea completă sau parțială a documentelor justificative de origine sau la întârzierea prezentării respectivelor documente; sau

(b)

răspunsul a fost întârziat din cauze necontrolabile precum proceduri de recurs juridice sau administrative în conformitate cu legislația și reglementările părții, deși exportatorul și autoritatea vamală a părții exportatoare și-au îndeplinit obligațiile de diligență în temeiul acestui protocol.

—

S-a constatat că, fie cererea, fie răspunsul la cerere nu au ajuns la destinație din cauza erorilor comise de autoritățile implicate.

—

Cererea sau răspunsul la cererea de control nu au dat rezultate din cauza unor probleme legate de canalele de comunicare (de exemplu, modificarea adresei persoanei responsabile de control, returnarea e-mail-urilor provocată de erori administrative ale autorităților poștale etc.).

2.8.   Memento

31.

 În cazul în care nu s-a primit încă niciun răspuns, se recomandă ca autoritățile vamale ale părții importatoare să trimită o atenționare părții exportatoare înainte de încheierea perioadei de 10 luni.

32.

 Se recomandă ca autoritățile vamale ale părții exportatoare care nu sunt în măsură să răspundă în termenul de 10 luni să informeze autoritatea solicitantă în acest sens înainte de expirarea termenului final oferind o estimare a duratei suplimentare a procedurii lor de control precum și motivul întârzierii răspunsului.

2.9.   Anchetă comună

33.

 Articolul 27 alineatul (8) prevede că partea importatoare poate fi prezentă la un control al originii efectuat de autoritățile vamale ale părții exportatoare și că într-un astfel de caz, ambele părți vor face trimitere la articolul 7 din Protocolul privind asistența administrativă reciprocă (Protocolul AAR) în domeniul vamal pentru executarea cererii de participare a părții importatoare. În astfel de cazuri se aplică condițiile de la articolul 7. În special, articolul 7 alineatul (4) din Protocolul AAR prevede că numai funcționarii împuterniciți legal ai părții importatoare pot fi prezenți la anchetele efectuate pe teritoriul părții exportatoare și că condițiile anchetei comune sunt stabilite de partea exportatoare.

Pentru Comitetul vamal UE-Coreea

În numele Uniunii Europene

Jean-Michel GRAVE

Bruxelles, 8 decembrie 2020

În numele Republicii Coreea

PARK Jihoon

Sejong, 8 decembrie 2020

Top