—

anularea hotărârii atacate;

—

declararea nevalidității deciziilor SRB din 23 februarie 2018 în ceea ce privește recurenta și filiala sa luxemburgheză;

—

obligarea SRB la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă și a cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs și,

—

în măsura în care Curtea de Justiție nu este în măsură să se pronunțe pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.

—

Tribunalul nu a respectat descrierea clară a limitelor competențelor SRB care figurează la articolul 18 din Regulamentul nr. 806/2014 și care prevede că SRB poate acționa numai cu efecte juridice externe atunci când sunt îndeplinite cele trei condiții prevăzute la acest articol și atunci când Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene nu se opun acestui lucru;

—

nu există niciun temei în textul articolului 18 din Regulamentul nr. 806/2014 care să permită să se presupună că SRB poate adopta o măsură care produce efecte juridice externe dacă sunt îndeplinite numai primele două condiții;

—

SRB a admis în mod efectiv eroarea prin adoptarea unei abordări diferite în cauzele similare cele mai recente;

—

Tribunalul a omis să examineze în detaliu legalitatea deciziilor în litigiu (SRB/EES/2018/09 și SRB/EES/2018/10 din 23 februarie 2018) prin faptul că nu a stabilit în ce mod exact, potrivit interpretării pe care a dat-o deciziilor în litigiu, poziția juridică a recurentei și a filialei sale fusese modificată;

—

Tribunalul a denaturat conținutul clar al deciziilor în litigiu omițând să recunoască faptul că acestea conțin decizii privind lichidarea recurentei și a filialei sale, și

—

Tribunalul a săvârșit un anumit număr de erori conexe, în special prin confundarea deciziilor în litigiu cu măsurile pe care SRB le adresase autorităților naționale de rezoluție în vederea punerii în aplicare a deciziilor în litigiu.

—

Tribunalul a denaturat conținutul dosarului invocând o evaluare implicită a unei situații de FOLTF (failing or likely to fail) (entitatea se află sau este susceptibilă să se afle în dificultate) și a omis să menționeze că SRB a indicat în mod expres în apărarea sa că nu a efectuat o evaluare a FOLTF; și

—

în același context, Tribunalul a săvârșit alte erori și denaturări și a omis de asemenea să examineze argumentele recurentei, în special prin neexaminarea efectului moratoriului de suspendare a obligațiilore de plată și prin faptul că nu a interpretat corect noțiunea de lichiditate în sensul articolului 18 din Regulamentul nr. 806/2014.