This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62018CA0055
Case C-55/18: Judgment of the Court (Grand Chamber) of 14 May 2019 (request for a preliminary ruling from the Audiencia Nacional — Spain) — Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO) v Deutsche Bank SAE (Reference for a preliminary ruling — Social policy — Protection of the safety and health of workers — Organisation of working time — Article 31(2) of the Charter of Fundamental Rights of the European Union — Directive 2003/88/EC — Articles 3 and 5 — Daily and weekly rest — Article 6 — Maximum weekly working time — Directive 89/391/EEC — Safety and health of workers at work — Requirement to set up a system enabling the duration of time worked each day by each worker to be measured)
Cauza C-55/18: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Nacional — Spania) — Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE (Trimitere preliminară — Politica socială — Protecția securității și a sănătății lucrătorilor — Organizarea timpului de lucru — Articolul 31 alineatul (2) de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Directiva 2003/88/CE — Articolele 3 și 5 — Repaus zilnic și săptămânal — Articolul 6 — Timp de lucru maxim săptămânal — Directiva 89/391/CEE — Securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă — Obligația de a institui un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător)
Cauza C-55/18: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Nacional — Spania) — Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE (Trimitere preliminară — Politica socială — Protecția securității și a sănătății lucrătorilor — Organizarea timpului de lucru — Articolul 31 alineatul (2) de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene — Directiva 2003/88/CE — Articolele 3 și 5 — Repaus zilnic și săptămânal — Articolul 6 — Timp de lucru maxim săptămânal — Directiva 89/391/CEE — Securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă — Obligația de a institui un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător)
JO C 255, 29.7.2019, p. 9–10
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
29.7.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 255/9 |
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 mai 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Audiencia Nacional — Spania) — Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE
(Cauza C-55/18) (1)
(Trimitere preliminară - Politica socială - Protecția securității și a sănătății lucrătorilor - Organizarea timpului de lucru - Articolul 31 alineatul (2) de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Directiva 2003/88/CE - Articolele 3 și 5 - Repaus zilnic și săptămânal - Articolul 6 - Timp de lucru maxim săptămânal - Directiva 89/391/CEE - Securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă - Obligația de a institui un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător)
(2019/C 255/11)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Audiencia Nacional
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)
Pârâtă: Deutsche Bank SAE
cu participarea: Federación Estatal de Servicios de la Unión General de Trabajadores (FES-UGT), Confederación General del Trabajo (CGT), Confederación Solidaridad de Trabajadores Vascos (ELA), Confederación Intersindical Galega (CIG)
Dispozitivul
Articolele 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, citite în lumina articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolului 4 alineatul (1), a articolului 11 alineatul (3) și a articolului 16 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care, potrivit interpretării care este dată acesteia de către jurisprudența națională, nu impune angajatorilor obligația de a institui un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic efectuat de fiecare lucrător.