Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62009CN0201

    Cauza C-201/09 P: Recurs introdus la 8 iunie 2009 de ArcelorMittal Luxembourg SA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 31 martie 2009 în cauza T-405/06, ArcelorMittal Luxembourg și alții/Comisia

    JO C 205, 29.8.2009, p. 19–20 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    29.8.2009   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 205/19


    Recurs introdus la 8 iunie 2009 de ArcelorMittal Luxembourg SA împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a șaptea) pronunțate la 31 martie 2009 în cauza T-405/06, ArcelorMittal Luxembourg și alții/Comisia

    (Cauza C-201/09 P)

    2009/C 205/33

    Limba de procedură: franceza

    Părțile

    Recurentă: ArcelorMittal Luxembourg SA, fostă Arcelor Luxembourg SA (reprezentant: A. Vandencasteele, avocat)

    Celelalte părți în proces: Comisia Comunităților Europene, ArcelorMittal Belval & Differdange, fostă Arcelor Profil Luxembourg SA, ArcelorMittal International, fostă Arcelor International SA

    Concluziile recurentei

    Anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță pronunțate în cauza T-405/06 în măsura în care, în ceea ce privește ArcelorMittal Luxembourg SA, menține Decizia C (2006) 5342 final a Comisiei din 8 noiembrie 2006 privind procedura de aplicare a articolului 65 [CO] acordurilor și practicilor concertate în care sunt implicați producători europeni de bare (Cazul COMP/F/38.907 — Bare de oțel);

    obligarea pârâtei din recurs la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură și în procedura care s-a desfășurat la Tribunal.

    Motivele și principalele argumente

    În susținerea concluziilor sale, recurenta invocă patru motive.

    Prin intermediul primului motiv, care cuprinde două aspecte, recurenta susține, pe de o parte, că Tribunalul a încălcat articolul 97 CO și a săvârșit un abuz de putere prin aplicarea articolului 65 CO după data expirării Tratatului CECO, 23 iulie 2002. Or, obligația instituțiilor de a dezvolta o interpretare coerentă a diverselor tratate nu poate, sub nicio formă, să justifice menținerea în ordinea juridică comunitară a dispozițiilor unui tratat după ajungerea la termen a acestuia.

    În cadrul celui de al doilea aspect al aceluiași motiv, recurenta susține pe de altă parte că Tribunalul a încălcat Regulamentul nr. 1/2003 (1) și a săvârșit un abuz de putere întemeind competența Comisiei de a adopta o decizie de aplicare a articolului 65 CO pe un regulament care nu îi conferă competențe decât pentru punerea în aplicare a articolelor 81 CE și 82 CE. Adoptat după expirarea Tratatului CECO numai în temeiul Tratatului CE, acest regulament nu ar putea conferi astfel Comisiei nicio competență pentru sancționarea unei încălcări a articolului 65 CO, fără a încălca atât Tratatul CECO, cât și regulile de ierarhizare a normelor.

    Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde trei aspecte, recurenta invocă încălcarea de către Tribunal a principiului caracterului personal al răspunderii, a jurisprudenței Curții în materie de imputabilitate, a autorității de lucru judecat și a regulii ierarhizării normelor, întrucât această instanță ar recunoaște dreptul Comisiei de a imputa unei societăți răspunderea pentru o practică anticoncurențială a unei alte societăți a grupului, fără ca prima să fi participat la aceasta. Nici faptul că diferitele societăți în cauză, care aparțin aceluiași grup, constituie o entitate economică unică, nici faptul că societatea-mamă controlează în proporție de 100 % filiala autoare a comportamentului ilicit, și nici chiar influența determinantă a societății-mamă asupra filialei sale, nu ar fi suficient pentru a dovedi participarea recurentei la încălcare și prin urmare nu poate justifica imputabilitatea comportamentului filialei societății-mamă.

    Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta invocă aplicarea eronată de către Tribunal a normelor în materie de prescripție a investigațiilor și încălcarea principiului autorității de lucru judecat întrucât Tribunalul, în hotărârea pe care a pronunțat-o, i-ar opune acte de întrerupere a prescripției, deși în decizia inițială a Comisiei, adoptată în 1994, s-ar arăta în mod clar că recurenta nu a participat la încălcare.

    Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că hotărârea Tribunalului i-a încălcat dreptul la apărare, fiind nemotivată în ceea ce privește aspectul duratei deosebit de îndelungate a procedurii, ceea ce a determinat imposibilitatea recurentei de a mai prezenta elementele de probă necesare pentru a răsturna prezumția de răspundere care i se aplica. În plus, hotărârea Tribunalului ar încălca autoritatea de lucru judecat a Hotărârii din 2 octombrie 2003 (C-176/99 P, ARBED/Comisia) prin care s-a dispus anularea deciziei Comisiei în ceea ce o privește pe recurentă.


    (1)  Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 [CE] și 82 [CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).


    Top