Recurs introdus la 24 aprilie 2009 (fax: 22 aprilie 2009) de Regatul Belgiei împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a doua) pronunțate la 10 februarie 2009 în cauza T-388/03, Deutsche Post AG și DHL International/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-148/09 P)

2009/C 167/04

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Regatul Belgiei (reprezentanți: C. Pochet și T. Materne, agenți)

Celelalte părți în proces: Deutsche Post AG, DHL International, Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Recurentul își întemeiază recursul formulat împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 10 februarie 2009, prin care s-a anulat o decizie a Comisiei din 23 iulie 2003 de a nu ridica obiecții în urma procedurii preliminare de examinare prevăzute la articolul 88 alineatul (3) CE împotriva unui proiect de majorare a capitalului La Poste și împotriva altor măsuri adoptate de autoritățile belgiene în favoarea La Poste, pe trei motive de recurs care vizează anularea hotărârii atacate.

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurentul susține că hotărârea atacată încalcă normele de procedură privind investigarea ajutoarelor de stat întrucât a calificat anumite împrejurări ale procedurii preliminare de examinare și anumite aspecte cuprinse în Decizia Comisiei din 23 iulie 2003 drept indicii obiective și concordante ale unor „dificultăți serioase”, care necesitau inițierea unei proceduri oficiale de investigare în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) CE.

Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurentul susține că hotărârea atacată a admis deja în parte justețea materială a examinării anterioare Deciziei Comisiei din 23 iulie 2003 cu privire la existența unui ajutor de stat și la compatibilitatea acestuia cu piața comună, întrucât a luat în considerare și, de asemenea, a admis motivele al patrulea și al șaptelea ale acțiunii, deși acestea trebuiau declarate inadmisibile deoarece, potrivit însăși hotărârii atacate, reclamantele nu aveau calitatea procesuală activă corespunzătoare.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurentul susține că hotărârea atacată a încălcat principiul securității juridice întrucât a criticat faptul că, în cadrul examinării anterioare Deciziei din 23 iulie 2003, Comisia nu a luat în considerare al patrulea criteriu din Hotărârea Curții din 24 iulie 2003 în cauza Altmark, respectiv criteriul „benchmarking” privind costurile unei întreprinderi medii, bine gestionată și dotată cu mijloacele necesare, deși această hotărâre a fost pronunțată după examinarea efectuată în procedura în cauză (respectiv la o zi după decizia Comisiei de a nu ridica obiecții împotriva proiectului de majorare a capitalului La Poste), criteriul respectiv nefiind reflectat anterior acestui moment nici în jurisprudența Curții sau a Tribunalului și nici în practica decizională a Comisiei.