Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62009CA0462

    Cauza C-462/09: Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iunie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Stichting de Thuiskopie/Opus Supplies Deutschland GmbH, Mijndert van der Lee, Hananja van der Lee [Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29/CE — Dreptul de reproducere — Excepții și limitări — Excepția privind copia pentru uz personal — Articolul 5 alineatul (2) litera (b) și alineatul (5) — Compensație echitabilă — Debitorul redevenței destinate finanțării acestei compensații — Vânzare la distanță între două persoane cu reședința în state membre diferite]

    JO C 232, 6.8.2011, p. 7–7 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    6.8.2011   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 232/7


    Hotărârea Curții (Camera a treia) din 16 iunie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — Stichting de Thuiskopie/Opus Supplies Deutschland GmbH, Mijndert van der Lee, Hananja van der Lee

    (Cauza C-462/09) (1)

    (Apropierea legislațiilor - Drept de autor și drepturi conexe - Directiva 2001/29/CE - Dreptul de reproducere - Excepții și limitări - Excepția privind copia pentru uz personal - Articolul 5 alineatul (2) litera (b) și alineatul (5) - Compensație echitabilă - Debitorul redevenței destinate finanțării acestei compensații - Vânzare la distanță între două persoane cu reședința în state membre diferite)

    (2011/C 232/10)

    Limba de procedură: olandeza

    Instanța de trimitere

    Hoge Raad der Nederlanden

    Părțile din acțiunea principală

    Reclamantă: Stichting de Thuiskopie

    Pârâte: Opus Supplies Deutschland GmbH, Mijndert van der Lee, Hananja van der Lee

    Obiectul

    Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230) — Dreptul de reproducere — Compensație echitabilă — Vânzare la distanță între două persoane cu reședința în două state membre diferite — Legislație care nu permite încasarea unei compensații

    Dispozitivul

    1.

    Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) și alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că utilizatorul final care realizează în scop personal reproducerea unei opere protejate trebuie, în principiu, să fie considerat debitorul compensației echitabile prevăzute la alineatul (2) litera (b) menționat. Totuși, statele membre pot institui o redevență pentru copia privată în sarcina persoanelor care pun la dispoziția acestui utilizator final echipamente, aparate sau suporturi de reproducere, în cazul în care aceste persoane au posibilitatea de a repercuta cuantumul redevenței menționate asupra prețului de punere la dispoziție achitat de utilizatorul final.

    2.

    Directiva 2001/29, în special articolul 5 alineatul (2) litera (b) și alineatul (5) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că revine statului membru care a instituit un sistem de redevență pentru copia privată în sarcina producătorului sau a importatorului de suporturi de reproducere a unor opere protejate și pe teritoriul căruia se produce prejudiciul cauzat autorilor prin utilizarea în scopuri private a operelor acestora de către cumpărători rezidenți ai statului membru respectiv obligația de a garanta că acești autori percep în mod efectiv compensația echitabilă destinată despăgubirii pentru prejudiciul menționat. În această privință, simplul fapt că vânzătorul profesionist de echipamente, de aparate sau de suporturi de reproducere este stabilit în alt stat membru decât cel în care au reședința cumpărătorii nu are nicio incidență asupra acestei obligații de rezultat. Revine instanței naționale, în cazul în care nu este posibilă asigurarea perceperii compensației echitabile de la cumpărători, obligația de a interpreta dreptul intern astfel încât să permită perceperea acestei compensații de la un debitor care acționează în calitate de comerciant.


    (1)  JO C 24, 30.1.2010.


    Top