26.1.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 22/27

—

Declararea ca introdus în termen și în forma legală a recursului formulat împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera intâi) din 12 septembrie 2007 în cauza T-363/04, pentru încălcarea dreptului comunitar;

—

admiterea recursului, în temeiul articolul 61 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 113 din Regulamentul de Procedură și, pe cale de consecință, anularea în totalitate a deciziei menționate a Tribunalului de Primă Instanță;

—

soluționarea definitivă a litigiului, în cazul în care statutul acestuia o permite;

—

în subsidiar, în caz contrar, trimiterea cauzei la Tribunalul de Primă Instanță pentru soluționarea acesteia în conformitate cu criteriile obligatorii ale Curții de Justiție și, dacă apreciază necesar, indicarea efectelor hotărârii anulate care trebuie să se considere definitive pentru părțile în litigiu, prin aceasta, în temeiul articolului 112 din Regulamentul de procedură, obligând reclamanta, aici în calitate de intimată, la plata cheltuielilor de judecată.

—

Nu a considerat ca mărci anterioare opozabile, exclusiv mărcile spaniole CARBONELL numerele 994364, 1238745 și 1698613.

—

Nu a exclus în mod explicit dintre mărcile opozabile marca comunitară ulterioară CARBONELL nr. 338681.

—

Ca o consecință a celor două afirmații precedente, nu a delimitat în mod corect „publicul de pe teritoriul în care erau protejate mărcile anterioare”, întrucât deși mărcile anterioare erau exclusiv spaniole, publicul de pe teritoriul relevant era consumatorul spaniol de ulei de măsline.

—

Deși a făcut trimitere în câteva dintre punctele sale la „piața spaniolă a uleiului de măsline”, a luat în considerare acest fapt în mod foarte limitat și parțial, deoarece a ținut seama de acesta numai în cadrul aprecierii caracterului distinctiv al elementelor figurative ale semnelor în conflict.

—

Pe cale de consecință, nu a luat în considerare acest fapt nici în cadrul evaluării factorului similitudinii între semne în integralitatea sa (nu se menționează nimic despre „piața spaniolă a uleiului de măsline” în evaluarea, spre exemplu, a caracterului distinctiv al elementelor verbale ale semnelor în conflict), nici în cadrul examinării altor factori care erau relevanți în cauză pentru a se pronunța asupra existenței sau lipsei riscului de confuzie între semnele în conflict.

—

Hotărârea atacată nu a examinat semnele în conflict din perspectiva criteriului „aprecierii globale” și al „impresiei de ansamblu”, ci într-o viziune separată și succesivă, și, prin urmare, „analitică”, în privința elementelor integrante ale mărcilor compuse în conflict, încălcând astfel articolul 8 alineatul (1) litera (b) și jurisprudența comunitară prin care acesta este interpretat.

Hotărârea atacată nu a și-a îndeplinit obligația primordială, și anume de examinare a mărcilor din perspectiva criteriului „aprecierii globale” și al „impresiei de ansamblu” pe care le produceau mărcile în conflict. Departe de a realiza acest lucru, hotărârea atacată a urmat, încă de la bun început, o metodă analitică, și a procedat la examinarea separată și succesivă a elementelor figurative, pe de o parte (punctele 75-87, inclusiv punctele menționate) și verbale, iar pe de altă parte (punctele 88-93) a acordat o importanță decisivă elementelor figurative și a negat orice importanță a elementelor verbale. Desigur, hotărârea atacată citează criteriul „aprecierii globale” și criteriul „impresiei de ansamblu” (punctul 99), însă este deopotrivă adevărat faptul că nu este suficient a cita și a reproduce un criteriu din jurisprudență pentru a acționa cu precizie, fiind necesar ca acest criteriu să fie urmat și aplicat corect în speță. Însă în hotărârea atacată nu acesta este cazul. În realitate, în aprecierea factorului similitudinii semnelor în conflict, hotărârea atacată nu a aplicat ca pe un criteriu primar și principal criteriul aprecierii globale și al impresiei de ansamblu, ci a urmat un criteriu analitic, procedând, mai cu seamă, la o descompunere a mărcilor în elementele lor figurative și verbale, și ulterior la o evaluare separată, mai întâi a celor două elemente figurative ale mărcilor în conflict, iar apoi, la o evaluare a elementului verbal LA ESPAÑOLA, omițând orice trimitere la celălalt element verbal al mărcilor opozabile, denumirea CARBONELL.

Pe de altă parte, hotărârea atacată a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) și pentru că nu a efectuat o evaluare a doi factori relevanți în cauză, precum coexistența anterioară pe parcursul unei lungi perioade și notorietatea, factori extrem de relevanți pentru aprecierea riscului de confuzie între marca comunitară solicitată LA ESPAÑOLA nr. 236588 și mărcile anterioare spaniole opozabile CARBONELL.

—

Percepția consumatorului mediu spaniol de ulei de măsline și presupusul risc de confuzie între mărcile în conflict.

Deși face trimitere la profilul consumatorului mediu elaborat prin intermediul jurisprudenței comunitare, hotărârea atacată nu utilizează acest prototip al consumatorului, ci configurează profilul consumatorului mediu spaniol de ulei de măsline ca fiind mai apropiat de prototipul consumatorului mediu evocat de jurisprudența germană, „un consumator neatent și neanalitic”, preferându-l pe acesta prototipului consumatorului european ales de jurisprudența comunitară, „consumatorul normal informat și suficient de atent și de avizat” (hotărârea Lloyd, punctul 26, hotărârea Picasso, punctul 38). Iar alături de această gravă eroare, hotărârea atacată comite o altă eroare nu mai puțin relevantă, anume „luarea în considerare a gradului de atenție mai scăzut” pe care publicul l-ar putea avea față de mărcile de ulei de măsline, în loc de luarea în considerare a gradului de atenție pe care consumatorul mediu spaniol normal informat și suficient de atent și de avizat îl are în mod obișnuit față de uleiul de măsline.