—

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare

—

IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori

—

IAS 19 Beneficiile angajaților

—

IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente

1

Punctul 58 din IAS 19 limitează evaluarea unui activ privind beneficiul determinat la „valoarea actualizată a beneficiilor economice disponibile sub forma unor rambursări din plan sau a unor reduceri din contribuțiile viitoare la plan”, plus câștigurile și pierderile nerecunoscute. S-a pus problema dacă rambursările sau reducerile din contribuțiile viitoare ar trebui să fie sau nu considerate ca fiind disponibile, în special atunci când există o cerință minimă de finanțare.

2

Cerințele minime de finanțare există în multe țări, având scopul de a crește gradul de certitudine a promisiunii oferirii unui beneficiu post-angajare membrilor unui plan de beneficii pentru angajați. Astfel de cerințe stipulează, în general, o valoare minimă sau un nivel minim al contribuțiilor care trebuie aduse planului într-o anumită perioadă de timp. Prin urmare, o cerință minimă de finanțare poate limita capacitatea entității de a reduce contribuțiile viitoare.

3

Mai mult, limitarea evaluării unui activ privind beneficiul determinat poate face ca cerința minimă de finanțare să fie oneroasă. În mod normal, o cerință care stipulează aducerea unei contribuții la un plan nu ar afecta evaluarea activului sau datoriei privind beneficiul determinat. Motivul este că, odată plătite, contribuțiile, vor deveni active ale planului și, prin urmare, datoria netă suplimentară este nulă. Cu toate acestea, o cerință minimă de finanțare poate genera o datorie în cazul în care contribuțiile necesare nu vor fi disponibile pentru entitate odată ce ele au fost plătite.

4

Prezenta interpretare se aplică tuturor beneficiilor determinate post-angajare și altor beneficii determinate pentru angajați, pe termen lung.

5

În sensul prezentei interpretări, cerințele minime de finanțare reprezintă orice cerințe de finanțare a unui plan post-angajare sau a unui alt plan de beneficii determinate, pe termen lung.

6

Aspectele tratate în cadrul prezentei interpretări sunt următoarele:

7

O entitate trebuie să determine disponibilitatea unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare în conformitate cu clauzele și condițiile planului și cu orice cerințe statutare din jurisdicția în care se desfășoară planul.

8

Un beneficiu economic, sub forma unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare, este disponibil dacă entitatea poate să îl realizeze într-un anumit moment pe parcursul derulării planului sau atunci când datoriile aferente planului sunt decontate. În special, un astfel de beneficiu economic pot fi disponibil chiar dacă el nu este realizabil imediat la data bilanțului.

9

Beneficiul economic disponibil nu depinde de modul în care entitatea intenționează să folosească excedentul. O entitate trebuie să determine beneficiul economic maxim care este disponibil din rambursări, reduceri din contribuțiile viitoare sau dintr-o combinație a celor două. O entitate nu trebuie să recunoască beneficiile economice generate de o combinație de rambursări și reduceri din contribuțiile viitoare pe baza unor ipoteze care se exclud reciproc.

10

În conformitate cu IAS 1, entitatea trebuie să prezinte informații cu privire la principalele surse de nesiguranță a estimărilor, la sfârșitul perioadei de raportare, care prezintă un risc semnificativ de a cauza o ajustare semnificativă a valorii contabile a activului net sau datoriei nete recunoscute în bilanț. Aceste informații pot include prezentarea oricăror restricții asupra capacității curente de realizare a excedentului sau o prezentare a bazei utilizate pentru a se determina valoarea beneficiului economic disponibil.

11

O rambursare este disponibilă pentru o entitate doar dacă entitatea are un drept necondiționat la o rambursare:

Un drept necondiționat la o rambursare poate exista indiferent de nivelul de finanțare a unui plan, la sfârșitul perioadei de raportare.

12

Dacă dreptul entității la o rambursare a unui excedent depinde de apariția sau lipsa unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte pe care entitatea nu le poate controla în totalitate, entitatea nu are un drept necondiționat și nu trebuie să recunoască un activ.

13

O entitate trebuie să evalueze beneficiul economic disponibil ca o rambursare, ca valoare a excedentului, la sfârșitul perioadei de raportare (ca fiind valoarea justă a activelor aferente planului minus valoarea actualizată a obligației privind beneficiul determinat) pe care entitatea are dreptul să îl primească sub forma unei rambursări, minus orice costuri asociate. De exemplu, dacă o rambursare ar face obiectul unei alte impozitări decât cea asupra profitului, o entitate trebuie să evalueze suma rambursării după deducerea impozitului.

14

La evaluarea valorii unei rambursări disponibile atunci când planul este lichidat [punctul 11 litera (c)], o entitate trebuie să includă costurile de decontare a datoriilor aferente planului și de efectuare a rambursării. De exemplu, o entitate trebuie să deducă onorariile profesionale dacă acestea sunt plătite mai degrabă din plan, decât de către entitate, precum și costurile oricăror prime de asigurare care pot fi necesare pentru a asigura datoria la lichidare.

15

Dacă valoarea unei rambursări este determinată ca fiind mai degrabă valoarea totală sau o parte din excedent, decât o sumă fixă, o entitate nu trebuie să facă nicio ajustare a valorii timp a banilor, chiar dacă rambursarea este realizabilă doar la o dată viitoare.

16

În cazul în care nu există nicio cerință minimă de finanțare, o entitate trebuie să determine beneficiul economic disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare ca fiind cea mai mică dintre următoarele valori:

17

O entitate trebuie să determine costurile aferente serviciilor viitoare utilizând ipoteze care sunt conforme cu cele utilizate pentru a determina obligația privind beneficiul determinat și cu situația care există la sfârșitul perioadei de raportare, după cum se prevede în IAS 19. Prin urmare, o entitate nu trebuie să plece de la premisa existenței vreunei modificări a beneficiilor ce urmează să fie furnizate de un plan în viitor, până când planul nu este modificat, și trebuie să plece de la premisa existenței unei forțe de muncă stabile în viitor, cu excepția cazului în care entitatea se angajează, în mod evident, la sfârșitul perioadei de raportare, să efectueze o reducere a numărului de angajați incluși în plan. În cel de-al doilea caz, ipoteza cu privire la forța de muncă viitoare trebuie să cuprindă și reducerea. O entitate trebuie să determine valoarea actualizată a costului aferent serviciilor viitoare utilizând aceeași rată de actualizare ca cea folosită pentru a calcula obligația privind beneficiul determinat, la sfârșitul perioadei de raportare.

18

O entitate trebuie să analizeze orice cerință minimă de finanțare la o anumită dată pentru contribuții care trebuie să acopere: (a) orice deficit existent pentru un serviciu anterior în baza minimă de finanțare și (b) angajarea viitoare de beneficii.

19

Contribuțiile pentru acoperirea oricărui deficit existent în baza minimă de finanțare aferent unui serviciu deja primit nu afectează viitoarele contribuții aferente serviciilor viitoare. Acestea pot genera o datorie în conformitate cu punctele 23–26.

20

Dacă există o cerință minimă de finanțare pentru contribuțiile legate de viitoarea angajare de beneficii, o entitate trebuie să determine beneficiul economic disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare ca fiind valoarea actualizată a:

21

O entitate trebuie să calculeze contribuțiile minime de finanțare viitoare care sunt solicitate în raport cu angajarea viitoare a unor beneficii, luând în considerare efectul oricărui excedent existent în baza de cerințe minime de finanțare. O entitate trebuie să utilizeze ipotezele necesare conform cerinței minime de finanțare și, pentru orice factori care nu sunt menționați în cerința minimă de finanțare, ipotezele conforme cu cele utilizate în determinarea obligației privind beneficiul determinat și cu situația care există la sfârșitul perioadei de raportare, așa cum se prevede în IAS 19. Calculul trebuie să ia în considerare orice modificări preconizate să apară ca urmare a plății de către entitate a contribuțiilor minime datorate. Cu toate acestea, calculul nu trebuie să ia în considerare efectul modificărilor preconizate ale clauzelor și condițiilor cerinței minime de finanțare care nu sunt adoptate în mod concret sau convenite prin contract, la sfârșitul perioadei de raportare.

22

În cazul în care contribuția minimă de finanțare necesară în legătură cu angajarea viitoare de beneficii depășește costul aferent serviciilor viitoare conform IAS 19 în oricare dintre ani, valoarea actualizată a acelei depășiri reduce valoarea activului disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare, la sfârșitul perioadei de raportare. Cu toate acestea, valoarea activului disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare nu poate fi niciodată mai mică de zero.

23

Dacă o entitate are o obligație, conform unei cerințe minime de finanțare, de a plăti anumite contribuții pentru a acoperi un deficit existent în baza minimă de finanțare în legătură cu servicii deja primite, entitatea trebuie să stabilească în ce măsură contribuțiile de plătit vor fi sau nu disponibile sub forma unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare după ce acestea sunt plătite în contul planului.

24

În măsura în care contribuțiile de plătit nu sunt disponibile după ce sunt plătite în contul planului, entitatea trebuie să recunoască o datorie atunci când apare obligația. Datoria trebuie să reducă activul privind beneficiul determinat sau să crească datoria privind beneficiul determinat, astfel încât nu se preconizează niciun câștig sau nicio pierdere în urma aplicării punctului 58 din IAS 19, atunci când sunt plătite contribuțiile.

25

O entitate trebuie să aplice prevederile punctului 58A din IAS 19 înainte de a determina datoria în conformitate cu punctul 24.

26

Datoria aferentă cerinței minime de finanțare și orice reevaluare ulterioară a acelei datorii trebuie să fie recunoscute imediat, în conformitate cu politica adoptată de entitate pentru recunoașterea efectului limitării de la punctul 58 din IAS 19 cu privire la evaluarea activului privind beneficiul determinat. În special:

27

O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioade anuale cu începere de la 1 ianuarie 2008. Aplicarea anterioară acestei date este permisă.

28

O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare de la începutul primei perioade prezentate în primele situații financiare la care se aplică interpretarea. O entitate trebuie să recunoască orice modificare inițială care decurge din aplicarea prezentei interpretări în rezultatul reportat la începutul perioadei respective.