EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32008R1263

Regulamentul (CE) nr. 1263/2008 al Comisiei din 16 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Interpretarea nr. 14 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) (Text cu relevanță pentru SEE)

JO L 338, 17.12.2008, p. 25–30 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (HR)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 15/10/2023; abrogare implicită prin 32023R1803

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/1263/oj

17.12.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/25


REGULAMENTUL (CE) NR. 1263/2008 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2008

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Interpretarea nr. 14 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde și interpretări internaționale, în vigoare la 15 octombrie 2008.

(2)

La 5 iulie 2007, Comitetul pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC) a publicat Interpretarea nr. 14, IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor, denumită în continuare „IFRIC 14”. IFRIC 14 clarifică prevederile standardului internațional de contabilitate (IAS) 19 cu privire la evaluarea unui activ privind beneficiul determinat în contextul planurilor de beneficii determinate postpensionare, atunci când există o cerință minimă de finanțare. Un activ privind beneficiul determinat reprezintă diferența în plus dintre valoarea justă a activelor planului și valoarea curentă a obligației beneficiului determinat. IAS 19 limitează măsurarea acestuia la valoarea curentă a beneficiilor economice disponibile sub formă de rambursări din plan sau de reduceri ale contribuțiilor viitoare la plan, care pot fi influențate de cerințele minime de finanțare.

(3)

În urma consultării Grupului de experți tehnici (GET) din cadrul Grupului consultativ pentru raportarea financiară europeană (European Financial Reporting Advisory Group – EFRAG), s-a confirmat că standardul IFRIC 14 îndeplinește criteriile tehnice necesare adoptării, stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. Conform Deciziei 2006/505/CE a Comisiei din 14 iulie 2006 de instituire a Grupului de examinare a avizelor privind standardele contabile în vederea consilierii Comisiei cu privire la obiectivitatea și neutralitatea avizelor Grupului consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) (3), Grupul de examinare a avizelor privind standardele contabile a ținut seama de avizul EFRAG cu privire la adoptare și a indicat Comisiei Europene că acest aviz este echilibrat și obiectiv.

(4)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 trebuie modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se inserează, în conformitate cu dispozițiile anexei la prezentul regulament, Interpretarea nr. 14 a Comitetului pentru interpretarea standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC), IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor.

Articolul 2

Fiecare întreprindere aplică Interpretarea IFRIC 14 în conformitate cu anexa la prezentul regulament cel târziu de la data începerii primului exercițiu financiar de după 31 decembrie 2008.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2008.

Pentru Comisie

Charlie McCREEVY

Membru al Comisiei


(1)  JO L 243, 11.9.2002, p. 1.

(2)  JO L 320, 29.11.2008, p. 1.

(3)  JO L 199, 21.7.2006, p. 33.


ANEXĂ

STANDARDE INTERNAȚIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

IFRIC 14

„Interpretarea nr. 14 a IFRIC IAS 19 – Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor”

Se permite reproducerea în Spațiul Economic European. Toate drepturile existente rezervate în afara SEE, cu excepția dreptului de a reproduce pentru uz personal sau în alte scopuri legitime. Se pot obține informații suplimentare de la IASB, accesând www.iasb.org

INTERPRETAREA IFRIC 14

IAS 19—Limita unui activ privind beneficiul determinat, cerințele minime de finanțare și interacțiunea lor

REFERINȚE

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare

IAS 8 Politici contabile, modificări în estimările contabile și erori

IAS 19 Beneficiile angajaților

IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente

CONTEXT

1

Punctul 58 din IAS 19 limitează evaluarea unui activ privind beneficiul determinat la „valoarea actualizată a beneficiilor economice disponibile sub forma unor rambursări din plan sau a unor reduceri din contribuțiile viitoare la plan”, plus câștigurile și pierderile nerecunoscute. S-a pus problema dacă rambursările sau reducerile din contribuțiile viitoare ar trebui să fie sau nu considerate ca fiind disponibile, în special atunci când există o cerință minimă de finanțare.

2

Cerințele minime de finanțare există în multe țări, având scopul de a crește gradul de certitudine a promisiunii oferirii unui beneficiu post-angajare membrilor unui plan de beneficii pentru angajați. Astfel de cerințe stipulează, în general, o valoare minimă sau un nivel minim al contribuțiilor care trebuie aduse planului într-o anumită perioadă de timp. Prin urmare, o cerință minimă de finanțare poate limita capacitatea entității de a reduce contribuțiile viitoare.

3

Mai mult, limitarea evaluării unui activ privind beneficiul determinat poate face ca cerința minimă de finanțare să fie oneroasă. În mod normal, o cerință care stipulează aducerea unei contribuții la un plan nu ar afecta evaluarea activului sau datoriei privind beneficiul determinat. Motivul este că, odată plătite, contribuțiile, vor deveni active ale planului și, prin urmare, datoria netă suplimentară este nulă. Cu toate acestea, o cerință minimă de finanțare poate genera o datorie în cazul în care contribuțiile necesare nu vor fi disponibile pentru entitate odată ce ele au fost plătite.

DOMENIU DE APLICARE

4

Prezenta interpretare se aplică tuturor beneficiilor determinate post-angajare și altor beneficii determinate pentru angajați, pe termen lung.

5

În sensul prezentei interpretări, cerințele minime de finanțare reprezintă orice cerințe de finanțare a unui plan post-angajare sau a unui alt plan de beneficii determinate, pe termen lung.

ASPECTE TRATATE

6

Aspectele tratate în cadrul prezentei interpretări sunt următoarele:

(a)

cazurile în care rambursările sau reducerile din contribuțiile viitoare trebuie privite ca fiind disponibile, în conformitate cu punctul 58 din IAS 19;

(b)

modul în care o cerință minimă de finanțare poate afecta disponibilitatea reducerilor din contribuțiile viitoare;

(c)

cazurile în care o cerință minimă de finanțare poate genera o datorie.

CONSENS

Disponibilitatea unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare

7

O entitate trebuie să determine disponibilitatea unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare în conformitate cu clauzele și condițiile planului și cu orice cerințe statutare din jurisdicția în care se desfășoară planul.

8

Un beneficiu economic, sub forma unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare, este disponibil dacă entitatea poate să îl realizeze într-un anumit moment pe parcursul derulării planului sau atunci când datoriile aferente planului sunt decontate. În special, un astfel de beneficiu economic pot fi disponibil chiar dacă el nu este realizabil imediat la data bilanțului.

9

Beneficiul economic disponibil nu depinde de modul în care entitatea intenționează să folosească excedentul. O entitate trebuie să determine beneficiul economic maxim care este disponibil din rambursări, reduceri din contribuțiile viitoare sau dintr-o combinație a celor două. O entitate nu trebuie să recunoască beneficiile economice generate de o combinație de rambursări și reduceri din contribuțiile viitoare pe baza unor ipoteze care se exclud reciproc.

10

În conformitate cu IAS 1, entitatea trebuie să prezinte informații cu privire la principalele surse de nesiguranță a estimărilor, la sfârșitul perioadei de raportare, care prezintă un risc semnificativ de a cauza o ajustare semnificativă a valorii contabile a activului net sau datoriei nete recunoscute în bilanț. Aceste informații pot include prezentarea oricăror restricții asupra capacității curente de realizare a excedentului sau o prezentare a bazei utilizate pentru a se determina valoarea beneficiului economic disponibil.

Beneficiul economic disponibil sub forma unei rambursări

Dreptul la rambursare

11

O rambursare este disponibilă pentru o entitate doar dacă entitatea are un drept necondiționat la o rambursare:

(a)

pe parcursul derulării planului, fără a se pleca de la premisa că datoriile aferente planului trebuie decontate pentru a se obține rambursarea (de exemplu, în unele jurisdicții, entitatea poate avea un drept la o rambursare pe parcursul derulării planului, indiferent dacă datoriile aferente planului sunt sau nu decontate); sau

(b)

plecând de la premisa decontării treptate a datoriilor aferente planului, în timp, până când toți membrii au părăsit planul; sau

(c)

plecând de la premisa decontării complete a datoriilor aferente planului, cu ocazia unui eveniment unic (adică, sub forma lichidării unui plan).

Un drept necondiționat la o rambursare poate exista indiferent de nivelul de finanțare a unui plan, la sfârșitul perioadei de raportare.

12

Dacă dreptul entității la o rambursare a unui excedent depinde de apariția sau lipsa unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte pe care entitatea nu le poate controla în totalitate, entitatea nu are un drept necondiționat și nu trebuie să recunoască un activ.

13

O entitate trebuie să evalueze beneficiul economic disponibil ca o rambursare, ca valoare a excedentului, la sfârșitul perioadei de raportare (ca fiind valoarea justă a activelor aferente planului minus valoarea actualizată a obligației privind beneficiul determinat) pe care entitatea are dreptul să îl primească sub forma unei rambursări, minus orice costuri asociate. De exemplu, dacă o rambursare ar face obiectul unei alte impozitări decât cea asupra profitului, o entitate trebuie să evalueze suma rambursării după deducerea impozitului.

14

La evaluarea valorii unei rambursări disponibile atunci când planul este lichidat [punctul 11 litera (c)], o entitate trebuie să includă costurile de decontare a datoriilor aferente planului și de efectuare a rambursării. De exemplu, o entitate trebuie să deducă onorariile profesionale dacă acestea sunt plătite mai degrabă din plan, decât de către entitate, precum și costurile oricăror prime de asigurare care pot fi necesare pentru a asigura datoria la lichidare.

15

Dacă valoarea unei rambursări este determinată ca fiind mai degrabă valoarea totală sau o parte din excedent, decât o sumă fixă, o entitate nu trebuie să facă nicio ajustare a valorii timp a banilor, chiar dacă rambursarea este realizabilă doar la o dată viitoare.

Beneficiul economic disponibil sub forma unei reduceri din contribuție

16

În cazul în care nu există nicio cerință minimă de finanțare, o entitate trebuie să determine beneficiul economic disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare ca fiind cea mai mică dintre următoarele valori:

(a)

excedentul din plan și

(b)

valoarea actualizată a costului aferent serviciilor viitoare pentru entitate, adică excluzând orice parte din costurile viitoare care vor fi suportate de angajați, pentru fiecare an de pe parcursul celei mai scurte dintre următoarele perioade: durata preconizată a planului și durata de viață preconizată a entității.

17

O entitate trebuie să determine costurile aferente serviciilor viitoare utilizând ipoteze care sunt conforme cu cele utilizate pentru a determina obligația privind beneficiul determinat și cu situația care există la sfârșitul perioadei de raportare, după cum se prevede în IAS 19. Prin urmare, o entitate nu trebuie să plece de la premisa existenței vreunei modificări a beneficiilor ce urmează să fie furnizate de un plan în viitor, până când planul nu este modificat, și trebuie să plece de la premisa existenței unei forțe de muncă stabile în viitor, cu excepția cazului în care entitatea se angajează, în mod evident, la sfârșitul perioadei de raportare, să efectueze o reducere a numărului de angajați incluși în plan. În cel de-al doilea caz, ipoteza cu privire la forța de muncă viitoare trebuie să cuprindă și reducerea. O entitate trebuie să determine valoarea actualizată a costului aferent serviciilor viitoare utilizând aceeași rată de actualizare ca cea folosită pentru a calcula obligația privind beneficiul determinat, la sfârșitul perioadei de raportare.

Efectul cerințelor minime de finanțare asupra beneficiului economic disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare

18

O entitate trebuie să analizeze orice cerință minimă de finanțare la o anumită dată pentru contribuții care trebuie să acopere: (a) orice deficit existent pentru un serviciu anterior în baza minimă de finanțare și (b) angajarea viitoare de beneficii.

19

Contribuțiile pentru acoperirea oricărui deficit existent în baza minimă de finanțare aferent unui serviciu deja primit nu afectează viitoarele contribuții aferente serviciilor viitoare. Acestea pot genera o datorie în conformitate cu punctele 23–26.

20

Dacă există o cerință minimă de finanțare pentru contribuțiile legate de viitoarea angajare de beneficii, o entitate trebuie să determine beneficiul economic disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare ca fiind valoarea actualizată a:

(a)

costului estimat aferent serviciilor viitoare din fiecare an, în conformitate cu punctele 16 și 17 minus;

(b)

contribuțiile minime de finanțare estimate, necesare în legătură cu angajarea viitoare a unor beneficii din acel an.

21

O entitate trebuie să calculeze contribuțiile minime de finanțare viitoare care sunt solicitate în raport cu angajarea viitoare a unor beneficii, luând în considerare efectul oricărui excedent existent în baza de cerințe minime de finanțare. O entitate trebuie să utilizeze ipotezele necesare conform cerinței minime de finanțare și, pentru orice factori care nu sunt menționați în cerința minimă de finanțare, ipotezele conforme cu cele utilizate în determinarea obligației privind beneficiul determinat și cu situația care există la sfârșitul perioadei de raportare, așa cum se prevede în IAS 19. Calculul trebuie să ia în considerare orice modificări preconizate să apară ca urmare a plății de către entitate a contribuțiilor minime datorate. Cu toate acestea, calculul nu trebuie să ia în considerare efectul modificărilor preconizate ale clauzelor și condițiilor cerinței minime de finanțare care nu sunt adoptate în mod concret sau convenite prin contract, la sfârșitul perioadei de raportare.

22

În cazul în care contribuția minimă de finanțare necesară în legătură cu angajarea viitoare de beneficii depășește costul aferent serviciilor viitoare conform IAS 19 în oricare dintre ani, valoarea actualizată a acelei depășiri reduce valoarea activului disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare, la sfârșitul perioadei de raportare. Cu toate acestea, valoarea activului disponibil sub forma unei reduceri din contribuțiile viitoare nu poate fi niciodată mai mică de zero.

Cazuri în care o cerință minimă de finanțare poate genera o datorie

23

Dacă o entitate are o obligație, conform unei cerințe minime de finanțare, de a plăti anumite contribuții pentru a acoperi un deficit existent în baza minimă de finanțare în legătură cu servicii deja primite, entitatea trebuie să stabilească în ce măsură contribuțiile de plătit vor fi sau nu disponibile sub forma unei rambursări sau a unei reduceri din contribuțiile viitoare după ce acestea sunt plătite în contul planului.

24

În măsura în care contribuțiile de plătit nu sunt disponibile după ce sunt plătite în contul planului, entitatea trebuie să recunoască o datorie atunci când apare obligația. Datoria trebuie să reducă activul privind beneficiul determinat sau să crească datoria privind beneficiul determinat, astfel încât nu se preconizează niciun câștig sau nicio pierdere în urma aplicării punctului 58 din IAS 19, atunci când sunt plătite contribuțiile.

25

O entitate trebuie să aplice prevederile punctului 58A din IAS 19 înainte de a determina datoria în conformitate cu punctul 24.

26

Datoria aferentă cerinței minime de finanțare și orice reevaluare ulterioară a acelei datorii trebuie să fie recunoscute imediat, în conformitate cu politica adoptată de entitate pentru recunoașterea efectului limitării de la punctul 58 din IAS 19 cu privire la evaluarea activului privind beneficiul determinat. În special:

(a)

o entitate care recunoaște efectul limitării de la punctul 58, în profit sau pierdere, în conformitate cu punctul 61 litera (g) din IAS 19, trebuie să recunoască modificarea imediat, în profit sau pierdere;

(b)

o entitate care recunoaște efectul limitării de la punctul 58, în alte componente ale rezultatului global, în conformitate cu punctul 93C din IAS 19, trebuie să recunoască modificarea imediat, în alte componente ale rezultatului global.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

27

O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare pentru perioade anuale cu începere de la 1 ianuarie 2008. Aplicarea anterioară acestei date este permisă.

TRANZIȚIE

28

O entitate trebuie să aplice prezenta interpretare de la începutul primei perioade prezentate în primele situații financiare la care se aplică interpretarea. O entitate trebuie să recunoască orice modificare inițială care decurge din aplicarea prezentei interpretări în rezultatul reportat la începutul perioadei respective.


Top