—

declararea admisibilității și a temeiniciei prezentei acțiuni;

—

anularea deciziilor atacate;

—

obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea, pe de o parte, a articolului 78 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1) și, pe de altă parte, a dreptului la apărare. Reclamanții arată în această privință că, în speță, nu le-a fost adusă la cunoștință nicio decizie administrativă privind un ordin de recuperare înainte de adoptarea deciziilor atacate de recuperare a plății necuvenite.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe lipsa unui temei juridic valabil, pentru motivul că contextul disciplinar în care se înscriau deciziile atacate interzicea recurgerea la articolul 85 din Statutul funcționarilor ca temei juridic al acestora.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 85 din Statutul funcționarilor. Potrivit reclamanților, chiar presupunând că deciziile atacate pot fi întemeiate pe articolul 85 din Statutul funcționarilor, aceste decizii ar fi afectate de nelegalitate, pentru motivul că condițiile de aplicare a acestei dispoziții nu sunt îndeplinite în speță.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea principiului unei bune administrări și a obligației de solicitudine care decurge din acesta, pentru motivul că pârâtul nu a verificat exactitatea neregularității detectate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

5.

Al cincilea motiv întemeiat pe abuzul de putere săvârșit de Parlament, în măsura în care acesta ar fi adoptat deciziile atacate în scopul, dacă nu exclusiv, atunci cel puțin determinant, de a atinge alte finalități decât cele prevăzute la articolul 85 din Statutul funcționarilor, și anume voința de a sancționa reclamanții altfel decât pe calea unei sancțiuni disciplinare.