—

anularea deciziei de inspecție C(2018) 2173 final din 6 aprilie 2018, notificată la 24 aprilie 2018;

—

anularea oricărei măsuri adoptate pe baza inspecției efectuate în temeiul acestei decizii nelegale;

—

obligarea Comisiei la predarea totalității copiilor de documente realizate în cadrul inspecției și ridicare de aceasta, sub sancțiunea anulării de către Tribunal a viitoarei decizii a Comisiei și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului esențial la apărare și a principiilor de procedură

În cadrul primului motiv, reclamantele critică în special faptul că Bundeskartellamt (Oficiul Federal pentru Concurență, Germania) a furnizat Comisiei informații pe care reclamantele le puseseră la dispoziția Bundeskartellamt în procedura națională aflată în curs din 2014, în cadrul cooperării lor, și care, prin urmare, nu ar fi trebuit să fie comunicate în cursul schimbului de informații, conform articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului ( 1 ).

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe insuficiența motivării deciziei de inspecție și pe descrierea disproporționat de extinsă și nespecifică a obiectului inspecției („fishing expedition”), precum și pe lipsa unor indicii suficiente

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității

În această privință, reclamantele susțin că ordinul de a efectua o inspecție din cauza anchetelor și a stării de avansare a procedurii în fața Bundeskartellamt nu era nici necesară, nici adecvată.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe un abuz de putere

În cadrul celui de al patrulea motiv, reclamantele susțin că ordinul de a efectua o inspecție se întemeiază pe considerații străine. Este vorba despre o cooperare ilegală între Bundeskartellamt și Comisie pentru a permite Comisiei să sancționeze întreprinderi care nu ar fi putut fi sancționate la nivel național din cauza lacunelor legislative.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe necompetența Comisiei și pe încălcarea principiului subsidiarității

În această privință, reclamantele obiectează că nu reiese că Bundeskartellamt nu era capabil să conducă până la sfârșit în mod legal procedura pendinte în fața sa și că nu există un motiv pentru care procedura, din cauza amplorii sau a efectelor sale, ar trebui desfășurată mai bine la nivelul Uniunii într-un stadiu atât de tardiv.