—

anularea în totalitate a Deciziei C(2018) 1768 final a Comisiei din 21 martie 2018 privind o procedură de aplicare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul AT.40136 – Condensatoare), în măsura în care o privește pe reclamantă;

—

cu titlu subsidiar, anularea în parte:

—

reducerea amenzii aplicate reclamantei în temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului ( 1 );

—

în orice caz, substituirea aprecierii Comisiei cu propria apreciere în ceea ce privește cuantumul amenzii și reducerea amenzii aplicate reclamantei în temeiul articolului 261 TFUE și al articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2013 al Consiliului și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

1.

Primul motiv, întemeiat pe erori materiale de fapt

Erorile materiale de fapt invocate se referă în special la trei perioade de contacte. Reclamanta susține că Comisia a efectuat constatări de fapt eronate care nu au fost demonstrate suficient. În consecință, Comisia ar fi apreciat în mod nejustificat încălcarea articolului 101 TFUE.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe erori de drept privind calificarea drept încălcare unică și continuă și prezumția privind răspunderea reclamantei pentru participare

Al doilea motiv privește presupusele erori săvârșite de Comisie privind atât calificarea contactelor identificate drept o încălcare unică și continuă, cât și răspunderea reclamantei pentru o astfel de încălcare. În primul rând, Comisia nu ar fi reușit să stabilească corespunzător cerințelor legale întinderea unei încălcări unice și continue. În al doilea rând, Comisia ar fi considerat în mod neîntemeiat că reclamanta este răspunzătoare pentru contacte la care nu a participat. În al treilea rând, Comisia ar fi concluzionat în mod greșit că încălcarea a continuat fără întrerupere înainte de 7 noiembrie 2003. În al patrulea rând, Comisia ar fi considerat în mod neîntemeiat că reclamanta este răspunzătoare pentru participarea neîntreruptă la o încălcare unică și continuă după 10 noiembrie 2008. În consecință, dreptul Comisia de a-i aplica penalități reclamantei s-ar fi prescris. În al cincilea rând, Comisia ar fi considerat în mod greșit că participarea reclamantei la o încălcare unică și continuă a continuat în pofida unei distanțări exprese.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe necompetență

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere în stabilirea amenzii

În cel de al patrulea motiv, reclamanta prezintă presupusele erori vădite de apreciere în stabilirea amenzii. În primul rând, Comisia ar fi încălcat principiul proporționalității și orientările sale privind calcularea amenzilor prin luarea în considerare în mod eronat a valorii totale a vânzărilor în SEE ca bază pentru calculul amenzii. În al doilea și al treilea rând, prin determinarea în mod greșit atât a coeficientului de gravitate, cât și a cuantumului suplimentar, Comisia ar fi încălcat principiul proporționalității, obligația de motivare, precum și principiul ne bis in idem. În al patrulea rând, Comisia ar fi încălcat principiul proporționalității, obligația sa de motivare și principiul egalității de tratament, omițând să reflecte în mod corespunzător în amendă participarea limitată a reclamantei. Mai mult, Comisia ar fi încălcat principiul proporționalității și orientările sale privind metoda de calcul al amenzii prin neluarea în considerare a circumstanțelor atenuante ale reclamantei, a neglijenței, a rolului său substanțial limitat și a comportamentului său concurențial.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură

Al cincilea motiv privește presupusa încălcare de către Comisie a normelor fundamentale de procedură în sensul articolului 263 TFUE prin faptul că a omis să transmită Nichicon o comunicare suplimentară privind obiecțiunile și prin stabilirea unui termen prea scurt pentru ca aceasta să își poată pregăti apărarea.