26.2.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 63/31

—

Anularea punctului 21 din secțiunea B a anexei la Deciziei 2010/644/PESC (1) a Consiliului din 25 octombrie 2010 și a punctului 21 din secțiunea B a anexei VIII la Regulamentul (UE) nr. 961/2010 (2) al Consiliului din 25 octombrie 2010 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, precum și anularea deciziei conținute în scrisoarea Consiliului primită la 23 noiembrie 2010;

—

declararea faptului că articolul 21 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413/PESC (3) a Consiliului din 26 iulie 2010, precum și articolul 16 alineatul (2) și articolul 26 din Regulamentul nr. 961/2010 nu sunt aplicabile reclamantei;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

În primul rând, reclamanta susține că Tribunalul are competența de a reexamina punctul 21 din secțiunea B a anexei la Decizia nr. 2010/644/PESC a Consiliului, punctul 21 din secțiunea B la anexa VIII a Regulamentului nr. 961/2010 a Consiliului și decizia din 28 octombrie 2010, precum și conformitatea acestora cu principiile generale de drept al Uniunii.

În plus, motivele specifice ale înscrierii reclamantei pe listă sunt greșite, iar condițiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia nr. 2010/413 a Consiliului și la articolul 16 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului nu sunt îndeplinite. Aceste dispoziții ar trebui să fie considerate inaplicabile reclamantei. Consiliul a săvârșit o eroare vădită de fapt și de drept. În consecință, punctul 21 din secțiunea B a anexei la Decizia nr. 2010/644/PESC a Consiliului din 25 octombrie, precum și punctul 21 din secțiunea B a anexei VIII la Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului din 25 octombrie 2010 ar trebui să fie anulate.

În sprijinul acestei acțiuni, reclamanta susține de asemenea că regulamentul din 2010 și decizia din 2010 încalcă dreptul său la apărare și, în special, dreptul la un proces echitabil de vreme ce nu a primit nicio probă sau niciun document care să sprijine susținerile Consiliului, iar susținerile din decizia și din regulamentul din 2010 sunt foarte vagi, neclare și, probabil, este imposibil pentru Iran Insurance Company să răspundă la acestea. În plus, reclamantei i s-a refuzat accesul la documente și dreptul de a fi ascultată. Aceasta constituie de asemenea o lipsă de motivare.

Pe de altă parte, articolul 24 alineatul (3) din Decizia nr. 2010/413/PESC a Consiliului impune Consiliului să comunice și să notifice decizia sa persoanei sau entității vizate, inclusiv motivele înscrierii acesteia pe listă, iar articolul 24 alineatul (4) din Decizia nr. 2010/413/PESC a Consiliului prevede că, în cazul în care se transmit observații, Consiliul își reexaminează decizia. Consiliul a încălcat ambele dispoziții. Dat fiind că articolul 24 alineatele (3) și (4) din Decizia nr. 2010/413/PESC a Consiliului este preluat de asemenea la articolul 36 alineatele (3) și (4) din Regulamentul nr. 961/2010, există de asemenea o încălcare a acestei din urmă dispoziții.

Se susține de asemenea că, în aprecierea situației reclamantei, Consiliul a încălcat principiul bunei administrări.

În plus, Consiliul a încălcat, în cadrul aprecierii situației reclamantei, principiul încrederii legitime.

Potrivit reclamantei, Consiliul a încălcat de asemenea dreptul de proprietate al reclamantei și principiul proporționalității. Articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia nr. 2010/413/PESC a Consiliului și articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului ar trebui declarate inaplicabile reclamantei. În plus, prin interzicerea fără distincție a contractelor de asigurare sau de reasigurare ale tuturor entităților iraniene, articolul 12 din Decizia nr. 2010/413/PESC a Consiliului și articolul 26 din Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului încalcă de asemenea principiul proporționalității. În consecință, aceste dispoziții ar trebui să fie declarate de asemenea inaplicabile reclamantei.

În plus, reclamanta susține că Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului încalcă articolul 215 alineatele (2) și (3) TFUE, în calitate de temei juridic al acestui regulament, precum și articolul 40 TUE.

În sfârșit, reclamanta susține că regulamentul din 2010 și decizia din 2010 au fost adoptate cu încălcarea principiului egalității și al nediscriminării.