Recurs introdus la 2 decembrie 2010 de Republica Italiană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 13 septembrie 2010 în cauzele conexate T-166/07 și T-285/07, Republica Italiană/Comisia Europeană

(Cauza C-566/10 P)

2011/C 63/38

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Republica Italiană (reprezentanți: G. Palmieri, agent, și P. Gentili, avvocato dello Stato)

Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Republica Lituania și Republica Elenă

Concluziile recurentei

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă șapte motive.

Prin intermediul primului motiv, aceasta pretinde că hotărârea atacată încalcă sistemul competențelor în materie de stabilire a regimului lingvistic ce rezultă din coroborarea prevederilor articolului 342 TFUE cu prevederile articolului 6 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (1). Astfel, la articolul 6 din Regulamentul nr. 1, Consiliul ar fi recunoscut competența instituțiilor de a stabili modalitățile de aplicare a regimului lingvistic prin propriile regulamente interne. Tribunalul ar fi admis însă în mod nelegal posibilitatea Comisiei de a reglementa aspecte ale propriului regim lingvistic chiar și în simple anunțuri de concurs.

Cel de al doilea motiv este îndreptat împotriva argumentării prin care Tribunalul respinge încălcarea articolelor 1, 4 și 5 din Regulamentul nr. 1. Recurenta contestă, sub mai multe aspecte, teza potrivit căreia anunțurile de concurs nu ar constitui acte cu aplicabilitate generală în sensul articolului 4 și că, prin urmare, nu ar fi supuse regimului general prevăzut de regulamentul menționat. Teza Tribunalului este, în opinia sa, infirmată indirect și de diverse prevederi din Statutul funcționarilor.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurenta critică hotărârea atacată în măsura în care Tribunalul neagă, în ceea ce privește publicarea completă a anunțurilor de concurs în discuție în numai trei limbi, existența unei încălcări a principiului nediscriminării prevăzut la articolul 12 CE (devenit articolul 18 TFUE), precum și a principiului multilingvismului în sensul articolului 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, al articolului 6 alineatul (3) TUE, al articolului 5 din Regulamentul nr. 1, precum și al articolului 1 alineatele (2) și (3) din anexa III la Statutul funcționarilor. În opinia recurentei, publicarea ulterioară în toate limbile a unor anunțuri sintetice care fac trimitere la publicarea completă a anunțurilor în limbile franceză, germană și engleză nu era de natură să evite o situație de discriminare în defavoarea candidaților având o limbă diferită de acestea din urmă, astfel cum susține, în schimb, Tribunalul. Având în vedere respectiva publicare ulterioară a anunțurilor, Tribunalul ar fi încălcat, în plus, articolul 263 TFUE, întrucât legalitatea unui act supus examinării sale ar trebui să fie apreciată numai în raport cu formularea actului la momentul adoptării sale, fără a putea fi luate în considerare elemente ulterioare.

Cel de al patrulea motiv invocat de recurentă vizează legalitatea alegerii a numai trei limbi drept „limbi secundare” pentru concurs. Considerațiile formulate de Tribunal pentru a nega caracterul discriminatoriu și neadecvat al alegerii efectuate de Comisie ar constitui, în special, o încălcare a unei serii de norme [articolele 1 și 6 din Regulamentul nr. 1 și articolul 1d alineatele (1) și (6), articolul 27 al doilea paragraf și articolul 28 litera (f) din Statutul funcționarilor] care consacră principiul multilingvismului și în interiorul instituțiilor Uniunii. Contrar celor hotărâte de Tribunal, nu ar reveni recurentei obligația de a demonstra inaplicabilitatea eventualelor derogări, ci ar reveni Comisiei obligația de a-și motiva alegerea în acest sens.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv de recurs, recurenta impută Tribunalului că a respins în mod greșit existența unei încălcări a principiului protecției încrederii legitime, negând faptul că practica de mai mulți ani a Comisiei în materie de concursuri ar fi putut genera o încredere legitimă în percepția potențialilor candidați cu privire la anumite modalități de concurs.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv, recurenta susține că, întrucât a afirmat că administrația nu avea obligația să justifice, în anunțurile de concurs în discuție, alegerea celor trei limbi care trebuiau utilizate, Tribunalul a încălcat articolul 296 al doilea paragraf TFUE, în temeiul căruia toate actele juridice se motivează.

În sfârșit, cel de al șaptelea motiv vizează o încălcare a normelor de fond inerente naturii și finalității anunțurilor de concurs, în special a articolului ld alineatele (1) și (6), a articolului 27 al doilea paragraf și a articolului 28 litera (f) din Statutul funcționarilor. Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept întrucât a afirmat că nu revine numai juriului de concurs competența de a aprecia competențele lingvistice ale candidaților, deoarece autoritatea care adoptă anunțul de concurs ar putea efectua o selecție preliminară a persoanelor interesate pe criterii pur lingvistice.

(1)  Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3).