Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31998L0048

    Directiva 98/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iulie 1998 de modificare a Directivei 98/34/CE de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice

    JO L 217, 5.8.1998, p. 18–26 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

    Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 06/10/2015; abrogat prin 32015L1535

    ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1998/48/oj

    13/Volumul 23

    RO

    Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

    282


    31998L0048


    L 217/18

    JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


    DIRECTIVA 98/48/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

    din 20 iulie 1998

    de modificare a Directivei 98/34/CE de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice

    PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 100a și 213,

    având în vedere propunerea Comisiei (1),

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

    acționând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 189b din tratat (3),

    (1)

    întrucât, pentru buna funcționare a pieței interne, trebuie asigurată cât mai multă transparență cu privire la viitoarele reglementări de drept intern care se aplică serviciilor societății informaționale prin modificarea și completarea Directivei 98/34/CE (4);

    (2)

    întrucât o varietate largă de servicii, în sensul articolelor 59 și 60 din tratat, vor beneficia de șansele create de societatea informațională de a fi prestate la distanță, electronic și la solicitarea individuală a unui beneficiar al serviciilor;

    (3)

    întrucât spațiul fără frontiere interne care constituie piața internă permite furnizorilor de astfel de servicii să își dezvolte activitățile transfrontaliere în scopul creșterii competitivității lor, oferind astfel cetățenilor posibilități noi de a transmite și primi informații fără a ține seama de frontiere, iar consumatorilor forme noi de a beneficia de bunuri și servicii;

    (4)

    întrucât extinderea domeniului de aplicare a Directivei 98/34/CE nu trebuie să împiedice statele membre să aibă în vedere implicațiile de ordin social și cultural inerente societății informaționale; întrucât în special utilizarea normelor de procedură stabilite de prezenta directivă referitoare la serviciile societății informaționale nu trebuie să afecteze măsurile de politică culturală, mai ales în domeniul audiovizual, pe care le-ar putea adopta statele membre în conformitate cu legislația comunitară, având în vedere diversitatea lingvistică, specificul lor național și regional, precum și patrimoniul cultural; întrucât dezvoltarea societății informaționale trebuie să asigure, în orice caz, accesul corespunzător al cetățenilor europeni la patrimoniul cultural european furnizat pe suport digital;

    (5)

    întrucât Directiva 98/34/CE nu se aplică normelor de drept intern referitoare la drepturile fundamentale, cum ar fi prevederile constituționale cu privire la libertatea de exprimare și, în special, la libertatea presei; întrucât aceasta nu se aplică nici dreptului penal general; întrucât, în plus, nu se aplică acordurilor între instituțiile de credit reglementate de dreptul privat, în special acordurilor referitoare la efectuarea plăților între instituțiile de credit;

    (6)

    întrucât Consiliul European a subliniat necesitatea de a se crea un cadru legal clar și stabil la nivel comunitar pentru a stimula dezvoltarea societății informaționale; întrucât legislația comunitară și în special normele care reglementează piața internă, inclusiv principiile consacrate de tratat, și legislația secundară, constituie deja cadrul legal fundamental pentru dezvoltarea serviciilor de acest gen;

    (7)

    întrucât ar trebui să fie posibilă adaptarea reglementărilor de drept intern existente care se aplică serviciilor disponibile în prezent, astfel încât să se țină seama de noile servicii aferente societății informaționale, fie în vederea asigurării unei mai bune protejări a intereselor generale, fie, pe de altă parte, în vederea simplificării acestor normele și reglementări, în cazul în care aplicarea lor este disproporționată în raport cu obiectivul urmărit;

    (8)

    întrucât, fără coordonare la nivel comunitar, această activitate de reglementare previzibilă la nivel național ar putea genera restricții cu privire la libera circulație a serviciilor și la libertatea de stabilire, conducând la refragmentarea pieței interne, la supra-reglementare și la inconsecvențe de reglementare;

    (9)

    întrucât, pentru asigurarea protecției reale și eficiente a obiectivelor de interes general ale societății informaționale, este necesară abordarea coordonată la nivel comunitar a aspectelor legate de activități având conotații transnaționale, cum ar fi acelea ale noilor servicii;

    (10)

    întrucât, în cazul serviciilor din domeniul telecomunicațiilor, există deja o armonizare la nivel comunitar sau, în unele cazuri, acorduri de recunoaștere reciprocă și întrucât legislația comunitară existentă prevede că adaptările trebuie să țină seama de dezvoltările tehnologice și de oferta noilor servicii și, ca urmare, majoritatea reglementărilor de drept intern referitoare la servicii de telecomunicații nu fac obiectul unei notificări în sensul prezentei directive pentru că intră sub incidența excepțiilor stabilite la articolul 10 alineatul (1) sau articolul 1 alineatul (5) din Directiva 98/34/CE; întrucât anumite prevederi de drept intern având subiecte specifice care nu fac obiectul legislației comunitare pot afecta libera circulație a serviciilor societății informaționale și trebuie notificate în acest sens;

    (11)

    întrucât, pentru celelalte domenii încă puțin cunoscute ale societății informaționale, ar fi prematură coordonarea reglementărilor de drept intern printr-o armonizare extensivă sau exhaustivă la nivel comunitar a dreptului material, dat fiind faptul că nu se știe încă suficient despre forma pe care o vor lua noile servicii sau despre natura acestora, că nu există, până în prezent, la nivel național o activitate specifică de reglementare în acest domeniu și că, în această etapă, nu se pot defini necesitatea și conținutul armonizării în lumina pieței interne;

    (12)

    întrucât, prin urmare, este necesară menținerea bunei funcționări a pieței interne și prevenirea riscurilor de refragmentare prin stabilirea unei proceduri de informare, consultare și colaborare administrativă cu privire la noile proiecte de reglementare; întrucât o asemenea procedură va contribui, printre altele, la asigurarea unei aplicări eficiente a tratatului, în special a articolelor 52 și 59 și, după caz, la identificarea nevoii de a proteja interesul general la nivel comunitar; întrucât, în plus, îmbunătățirea aplicării tratatului ca atare face posibilă o astfel de procedură de informare care ar avea ca efect reducerea necesității de reglementare la nivel comunitar la strictul necesar și proporțional în lumina pieței interne și protejării obiectivelor de interes general; întrucât, în cele din urmă, o astfel de procedură va permite unităților să exploateze mai eficient avantajele pieței interne;

    (13)

    întrucât Directiva 98/34/CE urmărește aceleași obiective și întrucât prezenta procedură este eficientă, fiind cea mai cuprinzătoare pentru atingerea acestor obiective; întrucât experiența obținută prin punerea în aplicare a directivei respective și a procedurilor prevăzute de către aceasta pot fi aplicate proiectelor de reglementare referitoare la serviciile societății informaționale; întrucât procedura stabilită este bine cunoscută acum autorităților naționale;

    (14)

    întrucât, în plus, în conformitate cu articolul 7a din tratat, piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne în care se asigură libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor și întrucât Directiva 98/34/CE stabilește doar o procedură de colaborare administrativă și nu armonizarea unor norme materiale;

    (15)

    întrucât, de aceea, abordarea cea mai potrivită din punctul de vedere al cadrului legal pentru serviciile societății informaționale este modificarea Directivei 98/34/CE în scopul aplicării sale la proiectele de reglementare referitoare la aceste servicii, în vederea satisfacerii necesității de transparență în cadrul pieței interne;

    (16)

    întrucât notificarea trebuie făcută în cazul normelor care se pot modifica în viitor; întrucât serviciile furnizate la distanță, electronic și la solicitarea individuală a unui beneficiar al serviciilor (servicii ale societății informaționale) pot necesita și genera cel mai mare număr de norme și reglementări noi, ținând seama de diversitatea acestor servicii și de dezvoltarea lor în viitor; întrucât trebuie prevăzută notificarea proiectelor de norme și reglementări referitoare la astfel de servicii;

    (17)

    întrucât norme speciale referitoare la inițierea și desfășurarea activității de prestări de servicii care pot fi făcute în maniera descrisă mai sus trebuie comunicate chiar și în cazul în care sunt incluse în reglementări cu scop mai general; întrucât reglementările cu caracter general care nu conțin nici un fel de prevedere cu privire în special la aceste servicii nu trebuie notificate;

    (18)

    întrucât „normele referitoare la inițierea și desfășurarea activității de prestare a serviciilor” reprezintă norme care stabilesc cerințe referitoare la serviciile societății informaționale, cum ar fi cele referitoare la prestatorii de servicii, la servicii și la beneficiarii serviciilor și la activitățile economice care pot fi desfășurate electronic, la distanță și la solicitarea individuală a beneficiarului de servicii; întrucât, de exemplu, normele de stabilire a prestatorilor de servicii, în special acelea referitoare la normele de autorizare sau acordare de licențe, sunt reglementate în mod corespunzător; întrucât o prevedere care se referă în special la serviciile societății informaționale trebuie considerată ca fiind o normă de acest gen, chiar dacă face parte dintr-o reglementare cu caracter mai general; întrucât, pe de altă parte, măsurile cu referire directă și individuală la anumiți beneficiari (cum ar fi, de exemplu, licențele pentru telecomunicații) nu sunt reglementate;

    (19)

    întrucât, în conformitate cu articolul 60 din tratat, așa cum este el interpretat în jurisprudența Curții de Justiție, „servicii” înseamnă acele activități prestate în mod normal în scopul remunerării; întrucât această caracteristică lipsește în cazul activităților pe care un stat le desfășoară fără compensații economice în contextul obligațiilor sale, în special în domeniile social, cultural, educațional, și judiciar; întrucât prevederile de drept intern referitoare la astfel de activități nu sunt reglementate de definiția dată de articolul 60 din tratat și, deci, nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directivei;

    (20)

    întrucât prezenta directivă nu aduce atingere domeniului de aplicare a Directivei 89/552/CEE a din 3 octombrie 1989 cu privire la coordonarea anumitor actele cu putere de lege sau acte administrative în statele membre referitoare la desfășurarea de activități de difuzare a emisiunilor de televiziune (5), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) sau de eventuale modificări viitoare;

    (21)

    întrucât, în orice caz, prezenta directivă nu reglementează proiectele de reglementare de drept intern care au ca scop transpunerea conținutului directivelor comunitare în vigoare sau care vor fi adoptate, deoarece au făcut deja subiectul unei analize specifice; întrucât, prin urmare, aceasta nu reglementează normele și reglementările de drept intern de transpunere a Directivei 89/552/CEE astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/36/CE sau de orice alte modificări viitoare, și nici normele și reglementările de drept intern care transpun sau au fost adoptate ulterior în contextul Directivei 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizarea generală și acordarea licențelor pentru servicii de telecomunicații (7);

    (22)

    întrucât trebuie să se prevadă cazurile excepționale în care reglementările de drept intern referitoare la serviciile societății informaționale ar putea fi adoptate de îndată și întrucât este, de asemenea, important să existe această posibilitate numai pentru motive urgente legate de situații serioase și imprevizibile, cum ar fi situațiile despre care nu au existat informații anterioare și a căror origine nu poate fi atribuită nici unei acțiuni a autorităților statului membru vizat, pentru a nu compromite obiectivul consultării prealabile și cooperării pe plan administrativ inerent prezentei directive;

    (23)

    întrucât este indicat pentru un stat membru să amâne cu douăsprezece luni – sau eventual cu optsprezece luni, în cazul unei poziții comune a Consiliului – adoptarea unui proiect de reglementare cu privire la servicii numai în cazul în care acest proiect se referă la un subiect care face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie pe care Comisia a înaintat-o deja Consiliului; întrucât această obligație de amânare poate fi impusă de către Comisie statului membru respectiv numai în cazul în care proiectul de reglementare de drept intern conține dispoziții care nu corespund din punct de vedere al conținutului cu propunerea înaintată de către Comisie;

    (24)

    întrucât definirea cadrului de informare și consultare la nivel comunitar, astfel cum este stabilit de prezenta directivă, este o condiție prealabilă a participării consecvente și eficiente a Comunității la activitatea referitoare la aspecte de reglementare a serviciilor societății informaționale în context internațional;

    (25)

    întrucât este indicat ca, în contextul funcționării Directivei 98/34/CE, comitetul prevăzut la articolul 5 din aceasta să se reunească special pentru a examina problemele referitoare la serviciile societății informaționale;

    (26)

    întrucât, în același context, trebuie avut în vedere că ori de câte ori o măsură la nivel național trebuie să fie, de asemenea, notificată în stadiul de proiect în conformitate cu un alt act comunitar, statul membru în cauză poate face o singură comunicare în conformitate cu celălalt act comunitar, indicând că acea comunicare constituie, de asemenea, o comunicare în sensul prezentei directive;

    (27)

    întrucât Comisia va investiga periodic evoluția pieței noilor servicii ale societății informaționale, în special în contextul convergenței dintre telecomunicații, tehnologia informațiilor și mijloacele de comunicare și, după caz, va acționa pentru adaptarea promptă a normelor pentru încurajarea dezvoltării de noi servicii la nivel european,

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    Articolul 1

    Directiva 98/34/CE se modifică după cum urmează:

    1.

    titlul se reformulează după cum urmează:

    „Directiva Parlamentului European și a Consiliului referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul standardelor, reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale”;

    2.

    articolul 1 se modifică după cum urmează:

    (a)

    se adaugă următorul alineat nou:

    „(2)

    «serviciu» – orice serviciu al societății informaționale, adică orice serviciu prestat în mod normal în scopul obținerii unei remunerații, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului.

    În sensul prezentei definiții:

    «la distanță» înseamnă că serviciul este prestat fără ca părțile să fie prezente simultan;

    «prin mijloace electronice» înseamnă că serviciul este transmis inițial și primit la destinație prin intermediul echipamentului electronic pentru prelucrarea (inclusiv arhivarea digitală) și stocarea datelor, și este transmis integral, transferat și recepționat prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice;

    «la solicitarea individuală a beneficiarului serviciilor» înseamnă că serviciul este prestat prin transmiterea datelor în urma solicitării individuale.

    În anexa V este prezentată o listă indicativă de servicii care nu fac obiectul prezentei definiții.

    Prezenta directivă nu se aplică:

    serviciilor de radiodifuziune;

    serviciilor de difuzare a emisiunilor de televiziune prevăzute la litera (a) din Directiva 89/552/CEE (8)

    (b)

    alineatele (2) și (3) devin alineatul (3) și respectiv (4);

    (c)

    se adaugă următorul alineat nou:

    „(5)

    «norme pentru servicii» – cerințe de natură generală referitoare la inițierea și desfășurarea activităților de prestări de servicii în sensul alineatului (2), în special prevederi referitoare la prestatorul de servicii, la servicii și la beneficiarul serviciilor, exclusiv normele care nu se referă în mod special la serviciile definite la alineatul respectiv.

    Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislația comunitară în domeniul serviciilor de telecomunicații, astfel cum sunt acestea definite de Directiva 90/387/CEE (9).

    Prezenta directivă nu se aplică normelor referitoare la subiecte care sunt reglementate de legislația comunitară în domeniul serviciilor financiare, astfel cum sunt acestea enumerate de anexa VI la prezenta directivă, într-o manieră incompletă.

    Cu excepția articolului 8 alineatul (3), prezenta directivă nu se aplică normelor stabilite de către sau pentru piețele reglementate în sensul Directivei 93/22/CEE sau de către sau pentru alte piețe sau organisme care desfășoară activități de decontare sau compensare pentru acele piețe.

    În sensul acestei definiții:

    o normă este considerată ca fiind destinată în mod special serviciilor societății informaționale dacă, având în vedere expunerea de motive și partea dispozitivă, aceasta are ca scop și obiect specific, în totalitate sau în unele din dispozițiile sale, reglementarea acestor servicii într-o manieră explicită și direcționată;

    o normă nu este considerată ca fiind destinată în mod special serviciilor societății informaționale în cazul în care aduce atingere numai într-o manieră implicită sau în mod accidental unor asemenea.

    (d)

    alineatele (4)-(8) devin alineatele (6)-(10);

    (e)

    alineatul (9) devine alineatul (11) cu următorul conținut:

    „(11)

    «reglementare tehnică» – specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative relevante, a căror respectare este obligatorie, de jure sau de facto, în cazul comercializării, prestării unui serviciu, stabilirii unui prestator de servicii sau utilizării într-un stat membru sau într-o parte semnificativă a acestuia, precum și actele cu putere de lege sau actele administrative ale statelor membre, cu excepția celor menționate la articolul 10, care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs sau care interzic prestarea sau utilizarea unui serviciu sau stabilirea în calitate de prestator de servicii.

    De facto, reglementările tehnice includ:

    actele cu putere de lege sau actele administrative ale unui stat membru care fac referire fie la specificații tehnice sau alte cerințe sau norme referitoare la servicii, fie la coduri profesionale sau coduri de practică, care la rândul lor fac referire la specificații tehnice sau la alte cerințe sau norme privind serviciile a căror respectare conferă prezumția de conformitate cu obligațiile impuse de actele cu putere de lege sau actele administrative menționate anterior;

    acordurile voluntare în care o autoritate publică este parte contractantă și care prevăd, în interesul general, respectarea specificațiilor tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii, cu excepția specificațiilor pentru licitații în cazul achizițiilor publice;

    specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme referitoare la servicii în legătură cu măsuri fiscale sau financiare care afectează consumul de produse sau servicii prin încurajarea respectării acestor specificații tehnice sau a altor cerințe sau norme cu privire la servicii; specificațiile tehnice sau alte cerințe sau norme cu privire la serviciile în legătură cu sistemele de asigurări sociale la nivel național nu sunt incluse.

    Acestea cuprind reglementări tehnice impuse de către autoritățile desemnate de statele membre și care figurează pe o listă elaborată de Comisie înainte de 5 august 1999*, în cadrul Comitetului prevăzut la articolul 5.

    Modificarea acestei listei se efectuează în conformitate cu aceeași procedură;”.

    (f)

    alineatul (10) devine alineatul (12) al cărui prim paragraf are următorul conținut:

    „(12)

    «proiect de reglementare tehnică» – textul unei specificații tehnice sau al unei alte cerințe sau norme cu privire la servicii, inclusiv dispozițiile administrative, formulat în scopul adoptării sale ca reglementare tehnică, textul fiind într-un stadiu de elaborare în care pot fi făcute încă modificări substanțiale;”

    3.

    articolul 6 se modifică după cum urmează:

    (a)

    la alineatul (1) se adaugă paragraful următor:

    „Comitetul se întrunește într-o componență specifică pentru a examina problemele legate de serviciile societății informaționale.”;

    (b)

    se adaugă următorul alineat:

    „(8)   Referitor la normele pentru servicii, Comisia și comitetul pot consulta persoane fizice sau juridice din industrie sau din mediul academic și, ori de câte ori este posibil, organisme reprezentative, capabile să formuleze un punct de vedere competent cu privire la obiectivul și consecințele sociale ale unei norme referitoare la servicii și iau notă de acest punct de vedere ori de câte ori sunt solicitate să o facă.”;

    4.

    la articolul 8 alineatul (1), paragraful al șaselea se modifică și va avea următorul conținut:

    „Referitor la specificațiile tehnice sau la alte cerințe sau norme cu privire la servicii, prevăzute la articolul 1 alineatul (11) paragraful al doilea liniuța a treia, comentariile sau avizele detaliate ale Comisiei sau ale statelor membre pot avea în vedere numai aspectele care pot obstrucționa comerțul sau, referitor la normele cu privire la servicii, libera circulație a serviciilor sau libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și nu aspectele fiscale sau financiare ale măsurii.”;

    5.

    articolul 9 se modifică după cum urmează:

    (a)

    alineatele (2) și (3) se se modifică și vor avea următorul conținut:

    „(2)   Statele membre amână:

    cu patru luni adoptarea proiectului unei reglementări tehnice sub forma unui acord voluntar în sensul articolului 1 alineatul (11) paragraful al doilea liniuța a doua;

    fără a se aduce atingere alineatelor (3), (4) și (5), cu șase luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 8 alineatul (1), adoptarea oricăror altor proiecte de reglementări tehnice (cu excepția proiectelor de reglementare referitoare la servicii),

    în cazul în care Comisia sau alt stat membru transmite un aviz detaliat în termen de trei luni de la acea dată, în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne;

    fără a se aduce atingere alineatelor (4) și (5), cu patru luni de la data primirii de către Comisie a comunicării prevăzute la articolul 8 alineatul (1), adoptarea oricărui proiect de reglementare cu privire la servicii dacă Comisia sau alt stat membru transmite un aviz detaliat în termen de trei luni de la acea dată, în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a serviciilor sau a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii în cadrul pieței interne.

    În ce privește proiectele de reglementare cu privire la servicii, avizele detaliate ale Comisiei și statelor membre nu pot afecta în nici un fel măsurile în domeniul politicii culturale, în special în domeniul audiovizualului, pe care statele membre le pot adopta în conformitate cu legislația comunitară, având în vedere diversitatea lor lingvistică, specificul lor național și regional și patrimoniul cultural.

    Statul membru în cauză raportează Comisiei cu privire la acțiunile pe care își propune să le întreprindă ca urmare a acestor avize detaliate. Comisia comentează cu privire la această reacție.

    Cu privire la normele referitoare la servicii, statul membru în cauză indică, după caz, motivele pentru care avizul detaliat nu poate fi luat în considerare.

    (3)   Cu excepția proiectelor de reglementare referitoare la servicii, statele membre amână adoptarea unui proiect de reglementare tehnică cu douăsprezece luni de la data primirii de către Comisie a comunicării la care se face referire la articolul 8 alineatul (1) în cazul în care, în termen de 3 luni de la acea dată, Comisia își anunță intenția de a propune sau de a adopta o directivă, un regulament sau o decizie referitoare la subiectul respectiv, în conformitate cu articolul 189 din tratat.”;

    (b)

    alineatul (7) se modifică și va avea următorul conținut:

    „(7)   Prevederile alineatelor (1)-(5) nu se aplică în cazurile în care:

    din motive de urgență determinate de circumstanțe grave și imprevizibile referitoare la protecția sănătății sau securității publice, la protecția animalelor sau a plantelor și pentru norme cu privire la servicii, precum și la ordinea publică, în special la protecția minorilor, un stat membru este obligat să pregătească reglementările tehnice într-un interval de timp foarte scurt, pentru a le adopta și a le aplica de îndată, fără a fi posibile consultări sau

    din motive de urgență generate de circumstanțe grave referitoare la protecția securității și integrității sistemului financiar, în special la protecția depunătorilor, investitorilor și persoanelor asigurate, un stat membru este obligat să adopte și să pună de îndată în aplicare norme referitoare la serviciile financiare.

    În comunicarea prevăzută la articolul 8, statul membru prezintă motivele pentru urgența măsurilor adoptate. Comisia își prezintă punctul de vedere cu privire la comunicare cât mai curând posibil. Comisia ia măsurile adecvate în cazurile de utilizare a acestei proceduri în mod necorespunzător. Parlamentul European este informat de către Comisie.”;

    6.

    articolul 10 se modifică după cum urmează:

    (a)

    alineatul (1) prima și a doua liniuță se modifică și vor avea următorul conținut:

    „—

    sunt în conformitate cu actele comunitare obligatorii care au ca rezultat adoptarea specificațiilor tehnice sau normelor cu privire la servicii;

    îndeplinesc obligațiile ce decurg din acordurile internaționale care au ca rezultat adoptarea specificațiilor tehnice comune sau normelor referitoare la servicii în Comunitate;”

    (b)

    alineatul (1) liniuța a șasea se modifică și va avea următorul conținut:

    „—

    se limitează la modificarea unei reglementări tehnice în sensul articolului 1 alineatul (11), în conformitate cu o solicitare a Comisiei, în scopul îndepărtării unui obstacol în calea comerțului sau, în cazul unei norme cu privire la servicii, în calea liberei circulații a serviciilor sau a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii.”;

    (c)

    alineatele (3) și (4) se modifică și vor avea următorul conținut:

    „(3)   Prevederile articolului 9 alineatele (3)-(6) nu se aplică acordurilor voluntare prevăzute la articolul 1 alineatul (11) paragraful al doilea liniuța a doua.

    (4)   Prevederile articolului 9 nu se aplică specificațiilor tehnice sau altor cerințe sau norme cu privire la servicii prevăzute la articolul 1 alineatul (11) paragraful al doilea liniuța a treia.”;

    7.

    se adaugă anexele V și VI menționate în anexa la prezenta directivă.

    Articolul 2

    (1)   Statele membre pun în aplicare normele și măsurile administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 5 august 1999. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

    Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

    (2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

    Articolul 3

    Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului o evaluare referitoare la aplicarea Directivei 98/34/CE, în special din punct de vedere al realizărilor tehnologice și ale pieței în raport cu serviciile prevăzute la articolul 1 alineatul (2), în termen de cel mult 2 ani de la data menționată la articolul 2 primul paragraf. Comisia trebuie, dacă este necesar, să facă propuneri Parlamentului European și Consiliului cu privire la revizuirea directivei menționate în termen de cel mult trei ani de la data prevăzută la articolul 2 alineatul (1).

    În acest scop, Comisia ține seama de toate observațiile care îi pot fi transmise de către statele membre.

    Articolul 4

    Prezenta directivă intră în vigoare a doua zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

    Articolul 5

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Adoptată la Bruxelles, 20 iulie 1998.

    Pentru Parlamentul European

    Președintele

    J. M. GIL-ROBLES

    Pentru Consiliu

    Președintele

    W. MOLTERER


    (1)  JO C 307, 16.10.1996, p. 11 și

    JO C 65, 28.2.1998, p. 12.

    (2)  JO C 158, 26.5.1997, p. 1.

    (3)  Avizul Parlamentului European din 16 mai 1997 (JO C 167, 2.6.1997, p. 238), Poziția comună a Consiliului din 26 ianuarie 1998 (JO C 62, 26.2.1998, p. 48) și Decizia Parlamentului European din 14 mai 1998 (JO C 167, 1.6.1998). Decizia Consiliului din 29 iunie 1998.

    (4)  JO C 204, 21.7.1998, p. 37.

    (5)  JO L 298, 17.10.1989, p. 23.

    (6)  JO L 202, 30.7.1997, p. 1.

    (7)  JO L 117, 17.5.1997, p. 15.

    (8)  JO L 298, 17.10.1989, p. 23. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/36/CE (JO L 202, 30.7.1997, p. 1);”.

    (9)  JO L 192, 24.7.1990, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/51/CE (JO L 295, 29.10.1997, p. 23).”;


    ANEXĂ

    ANEXA V

    Lista indicativă a serviciilor care nu sunt reglementate de articolul 1 alineatul (2) paragraful al doilea

    1.   Serviciile care nu sunt prestate «la distanță»

    Serviciile prestate în prezența fizică a prestatorului și a beneficiarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea echipamentului electronic:

    (a)

    examenul sau tratamentul într-un cabinet medical cu utilizarea echipamentului electronic, în prezența fizică a pacientului;

    (b)

    consultarea unui catalog electronic într-un magazin, în prezența fizică a clientului;

    (c)

    rezervarea biletelor de avion la o agenție în prezența fizică a clientului prin intermediul rețelei de calculatoare;

    (d)

    jocurile electronice puse la dispoziție într-un club specializat, în prezența fizică a clientului.

    2.   Serviciile care nu sunt prestate prin «mijloace electronice»

    Serviciile cu un conținut material, chiar dacă sunt prestate prin intermediul dispozitivelor electronice:

    (a)

    distribuitoarele automate de numerar sau pentru bilete (bilete de bancă, bilete de tren);

    (b)

    accesul la rețelele rutiere, parcări auto etc., în care se plătește pentru utilizare chiar dacă la intrare/ieșire există dispozitive electronice care controlează accesul și asigură corectitudinea plăților;

    Serviciile «off-line»: distribuirea de CD-ROM-uri sau de programe pe dischete,

    Serviciile care nu sunt prestate prin intermediul sistemelor de prelucrare și stocare electronică a datelor:

    (a)

    serviciile de telefonie vocală;

    (b)

    serviciile de fax/telex;

    (c)

    serviciile prestate prin telefonie vocală sau fax;

    (d)

    consultarea unui medic prin telefon/fax;

    (e)

    consultarea unui avocat prin telefon/fax;

    (f)

    comercializarea directă prin telefon/fax;

    3.   Serviciile care nu sunt prestate «la solicitarea individuală a beneficiarului serviciului»

    Serviciile prestate prin transmiterea de date fără solicitare individuală în scopul recepționării simultane de către un număr nelimitat de beneficiari individuali (transmisie punct multipunct):

    (a)

    serviciile de difuzare a emisiunilor de televiziune (inclusiv servicii de televiziune locală la cerere) reglementate de articolul 1 litera (a) din Directiva 89/552/CEE;

    (b)

    serviciile de radiodifuziune;

    (c)

    teletextul (de televiziune).

    ANEXA VI

    Lista indicativă a serviciilor financiare reglementate de articolul 1 alineatul (5) paragraful al treilea

    Serviciile de investiții

    Operațiunile de asigurare și reasigurare

    Serviciile bancare

    Operațiunile referitoare la fondurile de pensii

    Serviciile referitoare la tranzacții futures sau cu opțiuni

    Astfel de servicii presupun în special:

    (a)

    serviciile de investiții la care se face referire în anexa la Directiva 93/22/CEE (1); servicii prestate de întreprinderi pentru investiții colective;

    (b)

    serviciile reglementate de activități care beneficiază de recunoaștere reciprocă la care se face referire în anexa la Directiva 89/646/CEE (2);

    (c)

    operațiunile reglementate de activitățile de asigurare și reasigurare la care se face referire în:

    articolul 1 din Directiva 73/239/CEE (3);

    anexa la Directiva 79/267/CEE (4);

    Directiva 64/225/CEE (5);

    Directivele 92/49/CEE (6) și 92/96/CEE (7).


    (1)  JO L 141, 11.6.1993, p. 27.

    (2)  JO L 386, 30.12.1989, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/30/CEE (JO L 110, 28.4.1992, p. 52).

    (3)  JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/49/CEE (JO L 228, 11.8.1992, p. 1).

    (4)  JO L 63, 13.3.1979, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 90/619/CEE (JO L 330, 29.11.1990, p. 50).

    (5)  JO 56, 4.4.1964, p. 878/64. Directivă, astfel cum a fost modificată prin Actul de Aderare din 1973.

    (6)  JO L 228, 11.8.1992, p. 1.

    (7)  JO L 360, 9.12.1992, p. 1.


    Top