Recurs introdus la 18 noiembrie 2008 de Pilar Angé Serrano, Jean-Marie Bras, Adolfo Orcajo Teresa, Dominiek Decoutere, Armin Hau și Francisco Javier Solana Ramos împotriva Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a treia) pronunțate la 18 septembrie 2008 în cauza T-47/05 (Angé Serrano și alții/Parlamentul European)

(Cauza C-496/08 P)

(2009/C 44/46)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Pilar Angé Serrano, Jean-Marie Bras, Adolfo Orcajo Teresa, Dominiek Decoutere, Armin Hau și Francisco Javier Solana Ramos (reprezentant: E. Boigelot, avocat)

Celelalte părți în proces: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene

Concluziile recurenților

Motivele și principalele argumente

În hotărârea atacată, Tribunalul se pronunță asupra acțiunilor formulate de cei șase recurenți, toți funcționari ai Parlamentului European, care au reușit la concursuri interne efectuate în temeiul vechiului statut, dar a căror încadrare a fost modificată în urma intrării în vigoare a noului statut.

Primii trei recurenți invocă două motive în susținerea recursului lor.

Prin intermediul primului motiv, aceștia susțin că, că pronunțându-se în sensul lipsei necesității de a se pronunța, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și nu a respectat obligația de motivare. Într-adevăr, recurenții și-ar fi menținut interesul de a acționa în justiție în vederea anulării deciziilor de încadrare atacate, în pofida înlocuirii acestora prin deciziile individuale ulterioare datei de 30 martie 2006, în măsura în care Tribunalul însuși ar fi considerat că aceste noi decizii nu remediază pe deplin criticile recurenților, întrucât prin acestea nu se restabilește încadrarea într-un grad superior. În plus, deciziile atacate ar fi întemeiate pe articolele 2 și 8 din anexa XIII la noul statut, a căror legalitate ar fi, în opinia acestora, contestabilă.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, aceiași recurenți invocă faptul că Tribunalul nu a respectat obligația de motivare, respingând solicitarea acestora de daune-interese, deși încadrarea în grad potrivit noului statut i-ar situa la același nivel cu colegii care nu au reușit la concursul de trecere la o altă categorie și, în consecință, le-ar produce un prejudiciu grav.

Ultimii trei recurenți invocă un singur motiv în susținerea recursului lor, întemeiat pe nelegalitatea articolelor 2 și 8 din anexa XIII la noul Statut al funcționarilor.

În această privință, recurenții invocă, în primul rând, încălcarea de către Tribunal a drepturilor dobândite și a principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime, în măsura în care acesta ar considera că încadrarea într-un grad superior după ce au reușit la concursuri desfășurate în temeiul vechiului statut nu constituie un drept dobândit și, în consecință, nu ar putea da naștere vreunei așteptări legitime.

În susținerea acestui motiv, recurenții invocă, în al doilea rând, că Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament în măsura în care, în urma reîncadrării în grad efectuate potrivit noului statut, aceștia ar fi tratați în mod identic cu colegii lor care nu au reușit la aceleași concursuri. În plus, Tribunalul ar fi aplicat un tratament diferit în privința unor situații identice, în măsura în care concluzionează că respectivii candidați care au reușit la același concurs nu constituie aceeași unică categorie, normele de încadrare în grad fiind diferite în funcție de data la care a avut loc încadrarea. Aplicarea unor dispoziții diferite în privința candidaților care au reușit la același concurs, și anume a articolului 2 alineatul (1) și a articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la noul statut, ar fi astfel contrară principiului egalității de tratament.