EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62019CB0108

Cauza C-108/19: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 14 ianuarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Krakvet sp. z o.o. sp.k./Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi [„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) – Directiva 2006/112/CE – Articolul 33 – Stabilirea locului efectuării operațiunilor taxabile – Livrarea de bunuri cu transport – Livrarea de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia – Vânzare prin intermediul unui site internet – Contract de transport de bunuri încheiat de client cu o societate sugerată de furnizor”]

JO C 138, 19.4.2021, p. 13–13 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

19.4.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 138/13


Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 14 ianuarie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti – România) – Krakvet sp. z o.o. sp.k./Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi

(Cauza C-108/19) (1)

(„Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) - Directiva 2006/112/CE - Articolul 33 - Stabilirea locului efectuării operațiunilor taxabile - Livrarea de bunuri cu transport - Livrarea de bunuri expediate sau transportate de furnizor sau în numele acestuia - Vânzare prin intermediul unui site internet - Contract de transport de bunuri încheiat de client cu o societate sugerată de furnizor”)

(2021/C 138/16)

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bucureşti

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Krakvet sp. z o.o. sp.k.

Pârâte: Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi

Dispozitivul

Articolul 33 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că, referitor la bunuri vândute prin intermediul unui site internet de către un furnizor stabilit într-un stat membru unor clienți care se află în alt stat membru, atunci când, în scopul livrării acestor bunuri, clienții respectivi, în conformitate cu opțiunile de expediere propuse de acest furnizor, aleg o societate sugerată de acest site cu care încheie un contract distinct de cel care îi leagă de furnizorul menționat pentru cumpărarea bunurilor amintite, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind transportate „de furnizor sau în numele acestuia”, în sensul articolului 33 menționat, atunci când rolul aceluiași furnizor este preponderent în ceea ce privește inițiativa, precum și organizarea etapelor esențiale ale transportului acelorași bunuri, aspect a cărui verificare revine în sarcina instanței de trimitere, ținând seama de ansamblul împrejurărilor relevante ale litigiului principal.


(1)  JO C 172, 20.5.2019.


Top