Acțiune introdusă la 10 decembrie 2020 – Far Polymers și alții/Comisia

(Cauza T-722/20)

(2021/C 35/78)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamante: Far Polymers Srl (Filago, Italia), Gamma Chimica SpA (Milano, Italia), Carbochem Srl (Castiglione Olona, Italia), Jeniuschem Srl (Gallarate, Italia) (reprezentanți: G. Abbatescianni și E. Patti, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului declararea admisibilității prezentei acțiuni și anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1336 al Comisiei din 25 septembrie 2020 de instituire a unor taxe antidumping definitive pentru importurile de anumiți alcooli polivinilici originari din Republica Populară Chineză.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă opt motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea unor norme și pe o eroare vădită în individualizarea industriei Uniunii în materie de PVA în care Comisia i-a inclus, pe lângă operatorii de pe piața liberă, și pe cei de pe piața captivă, precum și pe producătorii care sunt în același timp importatori. Această eroare (a) a împiedicat constatarea unui prejudiciu pentru industria Uniunii care de fapt coincide cu cel al pârâtei, (b) a condus la impunerea unor taxe care nu favorizează libera concurență pe piața Uniunii, ci numai pârâta în raport cu țări terțe, (c) a determinat neevaluarea adecvată a intereselor tuturor celorlalți operatori din industria Uniunii (producători, importatori și utilizatori) care s-au opus taxelor, (d) a pus regulamentul în opoziție directă cu regulamentele anterioare care au reținut insuficienta capacitate productivă a industriei Uniunii și au prevăzut cote scutite de taxe. Pentru aceleași motive, regulamentul atacat este afectat de asemenea de abuz de putere.

În cadrul celui de al doilea motiv se susține că actul atacat este contrar principiilor prevăzute la articolul 102 TFUE și, în subsidiar, că este afectat de o eroare vădită și de abuz de putere, în măsura în care ar avea ca efect să creeze, pe piața PVA, a unei poziții dominante a pârâtei, unicul producător care operează pe piața liberă a Uniunii și care are apoi capacitate productivă. Regulamentul nu ține seama de probele scrise privind comportamente anticoncurențiale deja puse în aplicare de pârâtă căreia i s-a refuzat vânzarea de PVA de calitate scăzută la prețuri care să țină seama de costurile de producție reduse.

Prin intermediul celui de al treilea motiv se contestă motivarea regulamentului prin care s-au impus taxe pentru încălcarea articolului 296 TFUE, precum și pentru o eroare vădită, întrucât Comisia a respins împărțirea pieței Uniunii între calitate superioară și inferioară, în pofida celor arătate conform cărora PVA este vândut în două calități diferite, cu costuri de producție, destinatari și prețuri total diferite. Aceste calități nu pot fi nici suprapuse, nici interschimbabile. În urma împărțirii pieței, Comisia ar fi trebuit să excludă de la aplicarea taxelor PVA de calitate inferioară.

Al patrulea motiv are ca obiect monomerul acetat de vinil (VAM), principala materie primă în producția de PVA. În stabilirea valorii normale în vederea determinării valorii de dumping, Comisia nu a ținut seama de lipsa unei denaturări a prețurilor VAM provenit din China în măsura în care erau aliniate la prețurile pieței internaționale. În același mod, în stabilirea cuantumului prejudiciului, Comisia nu a ținut seama de costurile reduse susținute de exportatorii chinezi care, în măsura în care sunt integrați vertical, economisesc din costul VAM.

În cadrul celui de al cincilea motiv se arată că Comisia a motivat în mod eronat și contradictoriu actul atacat, cu încălcarea articolului 296 TFUE, ignorând incidența metanolului asupra stabilirii costurilor producătorilor chinezii și, drept urmare, nu a recunoscut – în stabilirea cuantumului prejudiciului – aferenta adaptare a prețurilor la export cu acel factor de cost.

Prin intermediul celui de al șaselea motiv este atacată partea regulamentului în care Comisia a acordat, în temeiul articolului 254 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, o scutire pentru importul de PVA destinat industriei cartonului, în măsura în care respectiva scutire (a) nu a fost extinsă la celelalte utilizări finale care se află exact în aceeași situație cu industria cartonului; i (b) a fost aplicată numai amestecului de PVA cu excluderea simplului import.

Al șaptelea motiv are ca obiect încălcarea articolului 296 TFUE, precum și a considerentului (12) și a articolului 6 alineatul (8) din regulamentul de bază, întrucât Comisia a decis să nu ia în considerare anumite argumente pentru simplul fapt că acestea fuseseră invocate de părțile interesate, iar nu de exportatorii chinezi. Comisia a introdus arbitrar în acest mod principiul potrivit căruia numai anumite categorii de subiecți pot contesta adoptarea unui act de către instituțiile europene.

Al optulea motiv privește încălcarea articolului 296 TFUE și a articolului 19 din regulamentul de bază în materia accesului la informații. Comisia a colectat o întreagă serie de date nerezervate, omițând să le dea acces la acestea părților interesate. În acest mod, părțile interesate nu au fost în măsură să demonteze motivările Comisiei în adoptarea actului atacat.