—

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice în cauza F-1/16,  WQ (*1)/Parlamentul;

—

anularea deciziei AIPN din 27 martie 2015 de a nu include numele recurentului pe lista funcționarilor selecționați pentru a participa la programul de formare al campaniei de certificare 2014;

—

obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept pe care Tribunalul Funcției Publice (TFP) ar fi săvârșit-o în examinarea motivului invocat de recurent în primă instanță, întemeiat pe încălcarea principiului general al egalității de tratament, prin faptul că a statuat că acesta se afla într-o situație de fapt diferită de cea a unui candidat care dispune de o diplomă de același nivel, care a urmat un curs de mai puțin de un an.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept care ar rezulta din faptul că TFP a hotărât ca decizia în litigiu, și anume aceea de a nu include numele recurentului pe lista funcționarilor selecționați pentru a participa la programul de formare al campaniei de certificare 2014, nu încălca articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la repartizarea competențelor între Uniune și statele membre în domeniul învățământului.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o eroare de drept pe care TFP ar fi săvârșit-o prin faptul că a respins excepția de nelegalitate invocată de recurentul în primă instanță, pentru motivul că criteriul de a fi urmat un curs de cel puțin un an era justificat și proporțional având în vedere natura procedurii de certificare. În acest cadru, recurentul apreciază că TFP ar fi procedat de asemenea la o denaturare a argumentelor sale considerând că acesta nu a contestat faptul că luarea în considerare a titlului în litigiu ar fi condus la valorificarea de două ori a experienței profesionale dobândite în cadrul instituțiilor.