—

anularea hotărârii atacate;

—

respingerea acţiunii în primă instanţă;

—

să stabilească ca fiecare parte să suporte cheltuielile de judecată efectuate în recurs;

—

obligarea doamnei Meyrl la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în primă instanţă.

1.

Primul motiv întemeiat pe o eroare de drept, pe o denaturare a situaţiei de fapt şi pe o lipsă de motivare având în vedere că Tribunalul Funcţiei Publice (TFP) a concluzionat, la punctul 25 din hotărârea atacată, că posibilitatea de reafectare a celeilalte părţi din procedură pe un alt post i-ar fi permis acesteia din urmă să nu fie concediată.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe o eroare de drept, pe o denaturare a situaţiei de fapt şi pe o lipsă de motivare în ceea ce priveşte concluzia, la care a ajuns TFP la punctele 23 şi 30 din hotărârea atacată, că problemele relaţionale constituiau o cauză suplimentară a concedierii celeilalte părţi din procedură.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe o eroare vădită de apreciere care ar rezulta din concluzia TFP potrivit căreia, dacă cealaltă parte din procedură ar fi fost ascultată şi cu privire la problemele relaţionale, acest lucru ar fi putut efectiv schimba rezultatul procesului decizional care a condus la decizia în litigiu, şi anume la concedierea acesteia din urmă.