This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62015CN0077
Case C-77/15 P: Appeal brought on 19 February 2015 by Court of Justice of the European Union against the order of the General Court (Third Chamber) delivered on 9 January 2015 in Case T-409/14 Marcuccio v European Union and Court of Justice of the European Union
Cauza C-77/15 P: Recurs introdus la 19 februarie 2015 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 9 ianuarie 2015 în cauza T-409/14, Marcuccio/Uniunea Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Cauza C-77/15 P: Recurs introdus la 19 februarie 2015 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 9 ianuarie 2015 în cauza T-409/14, Marcuccio/Uniunea Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene
JO C 138, 27.4.2015, p. 41–42
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
27.4.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 138/41 |
Recurs introdus la 19 februarie 2015 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a treia) din 9 ianuarie 2015 în cauza T-409/14, Marcuccio/Uniunea Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene
(Cauza C-77/15 P)
(2015/C 138/55)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurentă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (reprezentant: A. V. Placco, agent)
Cealaltă parte din procedură: Luigi Marcuccio
Concluziile recurentei
CJUE solicită Curții de Justiție:
— |
anularea Ordonanţei Tribunalului Uniunii Europene (Camera a treia) din 9 ianuarie 2015 în cauza T-409/14, Marcuccio/Uniunea Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în măsura în care respinge al doilea, al treilea și al patrulea capăt de cerere formulate de CJUE în cererea sa prezentată în fața Tribunalului în temeiul articolului 114 din Regulamentul de procedură al acestuia; |
— |
admiterea capetelor de cerere menționate și, așadar,
|
— |
obligarea domnului Marcuccio la plata cheltuielilor de judecată efectuate de CJUE în procedura în primă instanță și în recurs. |
Motivele și principalele argumente
În cadrul primului motiv, întemeiat pe încălcarea normelor privind reprezentarea Uniunii în fața organelor sale jurisdicționale, CJUE arată că, întrucât nicio dispoziție expresă nu reglementează în mod specific reprezentarea Uniunii în fața organelor sale jurisdicționale în cadrul unor acțiuni introduse în temeiul articolului 268 TFUE în scopul declarării răspunderii extracontractuale a Uniunii, regulile privind această reprezentare trebuie deduse din principiile generale care privesc exercitarea funcției jurisdicționale, în special principiul bunei administrări a justiției și principiile independenței și imparțialității instanței.
CJUE împarte acest prim motiv în două aspecte, referitoare, pe de o parte, la nerespectarea principiului bunei administrări a justiției și, pe de altă parte, la nerespectarea principiilor independenței și imparțialității instanței. În cadrul primului aspect, CJUE arată că concluzia Tribunalului, potrivit căreia este sarcina CJUE să reprezinte Uniunea în acțiunea în despăgubire pentru prejudicii sus-menționată, se întemeiază în mod clar pe jurisprudența inițiată prin Hotărârea Werhahn Hansamühle și alții/Consiliul și Comisia (63/72-69/72, EU:C:1973: 121, denumită în continuare „Hotărârea Werhahn și alții”). Soluția adoptată în această jurisprudență este aceea potrivit căreia, atunci când Comunitatea, actualmente Uniunea, este chemată să răspundă pentru o faptă a uneia dintre instituțiile sale, ea este reprezentată în fața instanței Uniunii de către instituția (sau instituțiile) căreia îi este atribuit faptul generator al răspunderii. Or, CJUE susține că această soluție nu trebuia aplicată în speță, întrucât, în lumina diferitor elemente, rezultatul se dovedește în realitate contrar interesului bunei administrări a justiției, care, după cum rezultă explicit din Hotărârea Werhahn și alții, este rațiunea de a exista a acestei soluții. În acest context CJUE invocă pe cale incidentală și nerespectarea domeniului de aplicare al articolului 317 primul paragraf TFUE și al articolului 53 alineatul (1) din Regulamentul nr. 966/2012 (1), potrivit cărora Tribunalul ar fi trebuit să admită principiul imputării unei despăgubiri precum cea solicitată în speță secțiunii din bugetul Uniunii referitoare la Comisie.
În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, CJUE susține, întemeindu-se pe Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2008, Mihalkov împotriva Bulgariei (cauza 67719/01), că Tribunalul, reținând că CJUE trebuia să reprezinte Uniunea în cadrul acțiunii în despăgubire pentru prejudiciile suferite de domnul Marcuccio, a încălcat cerințele de independență și de imparțialitate obiectivă a instanței. Astfel, din moment ce, pe de o parte, faptul generator al presupusei răspunderi a intervenit în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale unui complet de judecată și că, pe de altă parte, completul de judecată chemat să se pronunțe în cauză (i) aparține aceluiași organ jurisdicțional (Tribunalul) căruia îi aparține completul de judecată căruia îi este atribuit faptul generator al răspunderii și (ii) este parte integrantă a pârâtei din aceeași cauză (CJUE), de care judecătorii acestui complet de judecată sunt legați din punct de vedere profesional, cerințele sus-menționate ar fi compromise, și aceasta cu atât mai mult în cazul în care, după cum a considerat Tribunalul, o despăgubire precum cea solicitată în speță ar trebui să greveze asupra secțiunii din buget referitoare la CJUE.
CJUE susține în continuare, în cadrul celui de al doilea motiv, că, deoarece nu cuprinde o respingere specifică a argumentelor expuse de CJUE în fața Tribunalului care se întemeiau pe conținutul unei serii de hotărâri ale Curții de Justiție – printre care Hotărârile Groupe Gascogne/Comisia (C-58/12 P, EU:C:2013:770), Gascogne Sack/Comisia (C-40/12 P, EU:C:2013:768) și Kendrion/Comisia (C-50/12 P, EU:C:2013:771) –, ordonanța atacată ar fi viciată întrucât încalcă obligația de motivare.
(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, p. 1).