4.2.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/13

1.

Programul de lucru de șapte zile săptămânal al unui punct de vânzare al unui comerciant și publicitatea acestui program de lucru trebuie considerate acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori, și, prin urmare, practică comercială în sensul Directivei 2005/29/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori?

2.

Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori sau o altă dispoziție din dreptul Uniunii, de exemplu, articolele 34, 35, 49 sau articolul 56 TFUE, se opune unor dispoziții naționale precum cele de la articolele 8-14 din Legea din 10 noiembrie 2006 care — sub rezerva excepțiilor enumerate în această lege — obligă comercianții să aleagă o zi de repaus săptămânal pentru punctul de vânzare, având în vedere faptul că aceste dispoziții interzic în orice caz comerciantului stabilirea unui program de șapte zile săptămânal al punctului său de vânzare, și aceasta fără a ține seama de efectele reale sau probabile ale acestei interdicții asupra consumatorului mediu și de aspectul dacă în împrejurări concrete această acțiune trebuie considerată încălcare a diligenței profesionale sau a practicilor comerciale loiale, precum și de faptul că timpul de repaus legal al lucrătorilor este garantat independent de această lege prin alte dispoziții legale?