Acțiune introdusă la 25 ianuarie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei

(Cauza C-41/10)

2010/C 80/34

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Rozet și N. Yerrell, agenți)

Pârât: Regatul Belgiei

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Prin prezenta acțiune, Comisia susține că, întrucât activitățile caselor de ajutor reciproc (mutualités) belgiene în domeniul asigurărilor de sănătate suplimentare nu fac parte din regimul legal de securitate socială, acestea nu sunt conforme cu Prima directivă și cu A treia directivă privind „asigurarea generală”. Astfel, în măsura în care casele de ajutor reciproc sunt, pe piața asigurărilor de sănătate suplimentare, în concurență directă cu companiile de asigurări, acestea ar trebui să fie supuse aceluiași regim juridic precum acestea. Reclamanta contestă în această privință afirmația pârâtului potrivit căreia serviciile de asigurări de sănătate suplimentare oferite de casele de ajutor reciproc s-ar încadra la excepția prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Prima directivă și susține că acoperirea cu titlu de asigurare suplimentară nu poate fi asimilată „asigurărilor cuprinse într-un regim legal de securitate socială”.

Comisia subliniază, în primul rând, că dispoziția articolului 6 din Prima directivă impune ca inițierea activității de asigurare directă să fie supusă unei autorizații oficiale prealabile solicitate autorităților competente din statul membru pe teritoriul căruia întreprinderea și-a stabilit sediul social. Or, casele de ajutor reciproc belgiene nu ar fi autorizate potrivit dispoziției menționate în ceea ce privește activitățile lor de asigurări de sănătate suplimentare.

În al doilea rând, reclamanta impută pârâtului încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Prima directivă în măsura în care casele de ajutor reciproc nu se încadrează printre formele juridice legale impuse pentru companiile de asigurări în Belgia. În plus, casele de ajutor reciproc ar fi autorizate să exercite o largă arie de activități fără legătură directă cu activitățile lor de asigurare, în timp ce articolul 8 alineatul (1) litera (b) prevede ca întreprinderile să limiteze obiectul lor social la activitatea de asigurare și la operațiunile care decurg direct din aceasta, cu excluderea oricărei alte activități comerciale. Legislația belgiană ar pune de asemenea probleme în raport cu articolul 8 alineatul (1) litera (c) în măsura în care acesta prevede ca întreprinderea să prezinte un program de activități în conformitate cu dispozițiile articolului 9 din directivă. Or, niciun program de acest tip nu a fost prezentat de casele de ajutor reciproc cu privire la activitățile lor de asigurare de sănătate suplimentară. În sfârșit, casele de ajutor reciproc belgiene nu ar avea obligația de a poseda fondul de garantare minim, contrar cerinței prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Prima directivă.

În al treilea rând, Comisia susține că, în temeiul articolului 13 și următoarelor din Prima directivă (în special articolele 16, 16a și 17), precum și al articolelor 15 și 20-22 din A treia directivă, casele de ajutor reciproc trebuie să constituie rezerve tehnice suficiente cu privire la activitățile lor de asigurare de sănătate suplimentară, precum și o marjă de solvabilitate suficientă privind ansamblul activităților lor. Or, în Belgia, marja de solvabilitate pentru asigurările suplimentare oferite de casele de ajutor reciproc ar fi fost instituită numai în 2002, iar modul de calcul al acestei marje ar fi diferit de cel prevăzut în Prima directivă.

(1)  Prima directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă (JO L 228, p. 3, Ediție specială, 06/vol. 1, p. 14).

(2)  Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (A treia directivă privind „asigurarea generală”) (JO L 228, p. 1, Ediție specială 06/vol. 2, p. 53).