—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO),

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale,

—

având în vedere rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU, ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și rapoartele privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare ale raportorului special al ONU, în special cel din 23 aprilie 2020 intitulat „Pandemia și libertatea de opinie și de exprimare”,

—

având în vedere Declarația comună din 3 martie 2017 prezentată de către raportorul special al ONU privind libertatea de opinie și de exprimare, reprezentantul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru libertatea mass-mediei, raportorul special al Organizației Statelor Americane (OAS) pentru libertatea de exprimare și raportorul special al Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) privind libertatea de exprimare și accesul la informație, intitulată „Libertatea de exprimare și «știrile false», dezinformarea și propaganda”,

—

având în vedere Planul de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității,

—

având în vedere Comentariul general nr. 34 al Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la articolul 19 din PIDCP („libertatea de opinie și de exprimare”),

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și angajamentele asumate în cadrul acesteia în ceea ce privește, printre altele, promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, inclusiv prin asigurarea accesului public la informații și prin protejarea libertăților fundamentale,

—

având în vedere activitatea desfășurată de Consiliul Europei pentru a promova protecția și siguranța jurnaliștilor, inclusiv Recomandarea CM/Rec(2018)1 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la pluralismul mass-mediei și transparența proprietății asupra mass-mediei și declarația Comitetului de Miniștri privind sustenabilitatea financiară a jurnalismului de calitate în era digitală, Recomandarea CM/Rec(2016)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la protecția jurnalismului și la siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei și raportul său anual pentru anul 2020, intitulat „Hands off press freedom: Attacks on media in Europe must not become a new normal” (Nu vă atingeți de libertatea presei: atacurile asupra mass-mediei din Europa nu trebuie să devină o normalitate),

—

având în vedere Rezoluția 2300 din 1 octombrie 2019 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) referitoare la îmbunătățirea protecției avertizorilor în toată Europa,

—

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 iunie 2020, intitulată „Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte” (JOIN(2020)0008),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2020 privind Programul de lucru al Comisiei pe 2020 (COM(2020)0027),

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 17 iulie 2019, intitulată „Consolidarea statului de drept în cadrul Uniunii: Plan de acțiune” (COM(2019)0343),

—

având în vedere Strategia Comisiei privind egalitatea de gen 2020-2025,

—

având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2018 intitulată „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană” (COM(2018)0236),

—

având în vedere Codul Comisiei de practici privind combaterea dezinformării online, convenit la 26 septembrie 2018,

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online (C(2018)1177),

—

având în vedere Planul de acțiune al Comisiei împotriva dezinformării din 5 decembrie 2018,

—

având în vedere Codul de conduită al Comisiei privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, lansat în mai 2016, și a patra rundă de evaluare a acestuia, care a avut drept rezultat documentul „Fișă informativă – a 4-a rundă de monitorizare a Codului de conduită”,

—

având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (1),

—

având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale sau DSMAV) (2) și Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE (3),

—

având în vedere Raportul din 2020 al Grupului autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale, intitulat:„Disinformation: Assessment of the implementation of the Code of Practice” (Dezinformarea: evaluarea punerii în aplicare a Codului de bune practici),

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 25 mai 2020 privind educația în domeniul mass-mediei într-o lume în continuă schimbare,

—

având în vedere Concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind consolidarea conținutului european în economia digitală, care recunosc relevanța conținutului generat de mass-media, „precum și alte sectoare culturale și creative”, ca „elemente esențiale ale dezvoltării sociale și economice a Europei”,

—

având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (4),

—

având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate la 12 mai 2014, în care libertatea artistică este recunoscută drept o componentă inerentă a libertății de exprimare, alături de libertatea presei,

—

având în vedere actualizarea raportului special al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 24 aprilie 2020 intitulat „Short Assessment of Narratives and Disinformation around the COVID-19/Coronavirus Pandemic” (Evaluare succintă a discursurilor și dezinformării legate de pandemia de COVID-19/Coronavirus),

—

având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA),

—

având în vedere concluziile clasamentului mondial al libertății presei, publicate de Reporteri fără Frontiere, și ale Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei al Centrului pentru pluralism și libertate în mass-media al Institutului Universitar European,

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 9 ianuarie 2020 referitoare la audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia și Ungaria (6),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI” (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la statul de drept în Malta, după recentele dezvăluiri privind asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen (9),

—

având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la ingerințele electorale externe și dezinformarea în procesele democratice naționale și europene (10),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei (11),

—

având în vedere rezoluția sa din 28 martie 2019 referitoare la situația statului de drept și lupta împotriva corupției în UE, în special în Malta și Slovacia (12),

—

având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017 (13),

—

având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la egalitatea de gen în sectorul mass-mediei din UE (14),

—

având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE (15),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la necesitatea unui mecanism cuprinzător la nivelul UE pentru protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale (16),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la folosirea datelor utilizatorilor Facebook de către Cambridge Analytica și impactul asupra protecției datelor (17),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană (18),

—

având în vedere rezoluția sa din 19 aprilie 2018 referitoare la protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová (19),

—

având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice (20),

—

având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice (21),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2017 referitoare la platformele online și piața unică digitală (22),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la implicațiile megadatelor asupra drepturilor fundamentale: viața privată, protecția datelor, nediscriminarea, securitatea și impunerea respectării legii (23),

—

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la statul de drept în Malta (24),

—

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (25),

—

având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (26),

—

având în vedere studiul din 28 februarie 2019 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Parlamentului European intitulat „Dezinformarea și propaganda – impactul asupra funcționării statului de drept în UE și în statele sale membre”,

—

având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0205/2020),

A.

întrucât libertatea mass-mediei, pluralismul, independența și siguranța jurnaliștilor sunt elemente esențiale ale dreptului la libertatea de exprimare și de informare și sunt vitale pentru funcționarea democratică a UE și a statelor sale membre; întrucât principalele sarcini democratice ale mass-mediei includ consolidarea transparenței și a responsabilității democratice; întrucât mass-media are un rol esențial în societatea democratică, acționând în calitate de „câine de pază” public, contribuind în același timp la informarea și capacitarea cetățenilor, ajutându-i să înțeleagă mai bine peisajul politic și social actual, și stimulând participarea lor conștientă la viața democratică;

B.

întrucât criza a scos în evidență rolul esențial pe care l-au jucat jurnaliștii care le oferă cetățenilor informații fiabile și verificate; întrucât, în acest context, ar trebui intensificate eforturile pentru a asigura condiții de lucru sigure și adecvate pentru jurnaliști; întrucât jurnalismul de investigație ar trebui luat în considerare în mod special în contextul combaterii corupției și a administrării defectuoase în UE;

C.

întrucât unele state membre limitează libertatea mass-mediei prin mijloace economice, cum ar fi publicitatea publică denaturată în rândul organelor de presă, care modifică concurența, acestea controlând în mod direct mass-media publică pentru a influența deciziile editoriale și pentru a asigura, astfel, loialitatea proguvernamentală; întrucât autoritățile publice ar trebui să adopte un cadru juridic și de reglementare care să favorizeze dezvoltarea unor mijloace de comunicare libere, independente și pluraliste;

D.

întrucât toate statele membre trebuie să adere la valorile consacrate în articolul 2 din TUE;

E.

întrucât capturarea mass-mediei, lipsa transparenței instituționale, discursul de incitare la ură și dezinformarea sunt din ce în ce mai mult exploatate în scopuri politice, ca instrumente de intensificare a polarizării sociale; întrucât combaterea acestor fenomene nu este relevantă numai pentru domeniul drepturilor omului, ci reprezintă, de asemenea, un factor fundamental pentru apărarea statului de drept și a democrației în UE;

F.

întrucât, conform clasamentului mondial al libertății presei din 2020, pandemia de COVID-19 a evidențiat și a amplificat multe alte crize care amenință dreptul la informații raportate în mod liber, independente, diverse și fiabile; întrucât indicele a scos la iveală diferențe semnificative între statele membre individuale, unele figurând la punctaj printre primele clasate la nivel mondial, în timp ce altele s-au situat în coada clasamentului, rezultatul fiind o diferență de peste 100 de locuri între statele membre cele mai performante și statele cele mai slabe; întrucât mai multe state membre au regresat în clasamentele internaționale legate de libertatea presei;

G.

întrucât libertatea mass-mediei a fost afectată în ultimii ani și, deși pandemia de COVID-19 a agravat această deteriorare, ea a adus în prim plan, de asemenea, importanța mass-mediei și a dreptului de acces la informații fiabile;

H.

întrucât, conform Raportului Digital News din 2019 al Institutului Reuters, nivelul mediu de încredere (la nivel mondial) în știri a scăzut, în general, cu două puncte procentuale, la 42 % în comparație cu 2018, mai puțin de jumătate din respondenți (49 %) declarând că au încredere în mijloacele de informare în masă pe care le utilizează; întrucât încrederea în știrile găsite prin intermediul căutărilor (33 %) și al platformelor de comunicare socială (23 %) rămâne stabilă, dar la un nivel extrem de scăzut;

I.

întrucât transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei reprezintă o condiție prealabilă absolut necesară pentru asigurarea pluralismului mass-mediei și a jurnalismului independent;

J.

întrucât jurnaliștii și alți actori din domeniul mass-mediei se confruntă în UE, în continuare, cu violența, amenințările, hărțuirea, presiunea, (auto)cenzura, dezaprobarea publică și chiar cu asasinarea, ca urmare a faptului că își fac meseria de protejare a interesului public; întrucât, în ultimii ani, s-a dezvoltat un model de intimidare din ce în ce mai extins care vizează reducerea la tăcere a jurnaliștilor, fiind necesare în acest sens acțiuni urgente pentru a sprijini rolul esențial al mass-mediei independentă în asigurarea respectării principiilor statului de drept; întrucât asasinarea lui Daphne Caruana Galizia și a lui Ján Kuciak sunt două exemple profund tragice ale măsurii în care jurnaliștii de investigație devin ținte, deoarece dezvăluie fapte de corupție, apără democrația și statul de drept;

K.

întrucât amenințările la adresa libertății mass-mediei includ hărțuirea și atacurile îndreptate împotriva jurnaliștilor, sfidarea protecției juridice a acestora și capturarea mass-mediei, precum și acțiunile motivate politic din sectorul mediatic;

L.

întrucât jurnalistele se confruntă cu forme specifice de violență bazată pe gen, cum ar fi hărțuirea sexuală și cea online; întrucât peste 70 % din femeile care lucrează în mass-media au suferit mai multe tipuri de hărțuire, de amenințare sau de atac online; întrucât 52 % dintre femei au fost victima acestor tipuri de delicte doar în ultimul an; întrucât hărțuirea online și abuzul au deseori un caracter marcant sexual, nefiind bazate pe conținutul activității victimelor, ci pe trăsăturile lor fizice, pe apartenența culturală sau pe viața lor privată; întrucât aceste amenințări le determină pe jurnaliste să se autocenzureze și au un efect de intimidare asupra libertății presei și a libertății de exprimare; întrucât cercetările găsesc în mod constant dovezi potrivit cărora femeile se află în minoritate în sectoarele media, în special în rolurile creative, fiind grav subreprezentate la nivelurile decizionale înalte (27);

M.

întrucât, în mai multe state membre, acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP) constituie o practică utilizată în mod constant pentru a-i speria pe jurnaliști astfel încât aceștia să renunțe la investigațiile care vizează corupția și alte chestiuni de interes public;

N.

întrucât, pe lângă actele de violență, intimidare și hărțuire îndreptate împotriva jurnaliștilor, autorii infracțiunilor nu sunt urmăriți în justiție, impunitatea având un efect de intimidare; întrucât OSCE semnalează prevalența impunității, având în vedere, de exemplu, că mai puțin de 15 % din cazurile de asasinare a jurnaliștilor sunt soluționate în regiunea OSCE;

O.

întrucât dreptul jurnaliștilor de a semnala și de a investiga trebuie consolidat mai mult și protejat în mod eficace;

P.

întrucât, pentru a consolida libertatea mass-mediei, sunt necesare informații credibile și detaliate cu privire la sfera și la natura provocărilor cu care se confruntă statele membre și UE în ansamblul său, inclusiv cu privire la cazurile individuale de încălcare a principiilor independenței mass-mediei sau a drepturilor fundamentale ale jurnalistului;

Q.

întrucât libertatea artistică este o parte integrantă a dreptului fundamental la libertatea de exprimare, fiind esențială pentru diversitatea culturală și sănătatea democratică a Europei; întrucât atacurile la libertatea artistică se înmulțesc, dar rămân invizibile;

R.

întrucât criza mondială provocată de COVID-19 are un impact social și economic devastator asupra sectorului mass-mediei; întrucât mass-media a înregistrat pierderi considerabile ale veniturilor din publicitate; întrucât mii de lucrători media au pierdut sau riscă să își piardă locul de muncă, fie temporar, fie permanent; întrucât acest lucru a avut un impact deosebit de puternic asupra jurnaliștilor și a profesioniștilor independenți din mass-media, al căror număr este în creștere în întreaga UE, constituind deja o proporție semnificativă a tuturor jurnaliștilor și profesioniștilor din mass-media din Europa; întrucât din aceasta derivă un risc grav de a favoriza și mai mult concentrarea informației în mâinile câtorva persoane și de a împiedica răspândirea informațiilor din surse libere și independente; întrucât sustenabilitatea financiară a locului de muncă și independența financiară constituie o componentă esențială a libertății presei;

S.

întrucât veniturile din publicitatea digitală aduc adesea beneficii actorilor din afara UE, iar veniturile din mass-media europeană se află în declin puternic, punând în pericol viitorul companiilor de publicitate tradiționale finanțate din publicitate, cum ar fi canalele TV comerciale, ziarele și revistele;

T.

întrucât, în unele state membre, ajutoarele de stat pentru mass-media nu au fost acordate într-un mod transparent, ceea ce prezintă un risc serios pentru independența și credibilitatea acesteia;

U.

întrucât modelul de afaceri al platformelor sociale, bazat pe publicitatea orientată cu maximă precizie, joacă un rol în răspândirea și amplificarea discursului de incitare la ură, instigând la discriminare și violență, și încurajarea radicalizării, care conduc la extremism violent, inclusiv prin faptul că vehiculează conținuturi ilegale; întrucât combaterea tuturor formelor de intoleranță face parte integrantă din protecția drepturilor omului, astfel cum este dezvoltată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

V.

întrucât pandemia de COVID-19 a dus la stigmatizarea, inclusiv mediatică, a unor persoane deosebit de vulnerabile, ceea ce a favorizat polarizarea societății europene și proliferarea discursurilor de incitare la ură;

W.

întrucât fenomenul violenței cibernetice (inclusiv discursurile online de incitare la ură, urmărirea cibernetică și hărțuirea online) este din ce în ce mai răspândit; întrucât femeile care au un rol public, printre alți politicieni, jurnaliști și activiști care luptă pentru drepturile femeilor și pentru drepturile minorităților sexuale, devin ținta principală a hărțuirii cibernetice și a violenței online;

X.

întrucât DSMAV obligă autoritățile din fiecare stat membru să se asigure că serviciile mass-media audiovizuale și platformele de partajare a materialelor video iau măsuri pentru a proteja publicul larg împotriva programelor, a materialelor video generate de utilizatori și a comunicărilor comerciale audiovizuale care conțin incitări la violență sau la ură îndreptate împotriva unui grup de persoane sau împotriva unui membru al unui grup, pe baza oricăror criterii menționate la articolul 21 din Carta UE a drepturilor fundamentale; întrucât DSMAV obligă statele membre să asigure independența autorităților de reglementare a mass-mediei;

Y.

întrucât răspândirea informării eronate și a dezinformării, precum și acțiunile disproporționate care vizează combaterea acestora pe platformele digitale reprezintă o amenințare la adresa libertății de informare, a discursului democratic și a independenței mass-mediei, și a sporit necesitatea unei mass-media tradiționale și de înaltă calitate; întrucât analiza datelor și algoritmii au un impact din ce în ce mai mare asupra informațiilor puse la dispoziția cetățenilor;

Z.

întrucât răspândirea la scară masivă a informațiilor provenite din surse diferite, dificil de verificat, împreună cu rolul tot mai mare al platformelor de comunicare socială și de mesagerie au un efect negativ asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE; întrucât pandemia de COVID-19 a accelerat impactul dezinformării online, uneori având consecințe grave pentru sănătatea publică, și a făcut și mai evidentă nevoia de a asigura informații libere și independente în scopul protejării drepturilor fundamentale ale cetățenilor; întrucât absența unei strategii de comunicare coordonate la nivelul UE a favorizat valul de dezinformare în ceea ce privește pandemia, în special pe platformele de comunicare socială și de mesagerie;

AA.

întrucât dezinformarea și informațiile incorecte legate de COVID-19 pot provoca panică și discordie în rândul societății și trebuie combătute; întrucât măsurile de combatere a informațiilor eronate și a dezinformării nu pot fi folosite ca pretext pentru introducerea unor restricții disproporționate privind libertatea presei, subminând pluralismul mass-mediei și punând în pericol siguranța jurnaliștilor; întrucât rapoartele indică faptul că, în statele membre și în regiunile din vecinătate, au fost derulate campanii coordonate în cadrul cărora au fost promovate informații false cu privire la sănătate și dezinformarea cu privire la UE și la partenerii săi; întrucât Comisia a abordat aceste fenomene în recenta sa comunicare comună privind combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19; întrucât unele guverne au profitat de legislația de urgență și, deși unele dintre restricții vor fi temporare, altele riscă să fie prelungite mult timp după încetarea crizei în domeniul sănătății, întrucât pluralismul surselor de informații, răspunderea și transparența instituțională reprezintă o barieră fundamentală de apărare împotriva dezinformării;

AB.

întrucât serviciile publice de mass-media cu adevărat independente și finanțate în mod corespunzător care operează pe diverse platforme sunt esențiale pentru funcționarea democrației în UE,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.