13.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 345/58

Raportor:

domnul Miguel Ángel CABRA DE LUNA

1.1.

Economia socială este un actor relevant care contribuie la îndeplinirea obiectivelor tuturor politicilor europene cu o dimensiune externă: politica externă și de securitate, cea comercială și cea de vecinătate, schimbările climatice, cooperarea pentru dezvoltare și dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, lipsa unui mediu de reglementare adecvat, atât la nivel european, cât și la nivel național, împiedică dezvoltarea acestui sector la întregul său potențial, precum și maximizarea impactului său.

1.2.

La rândul său, Instrumentul de parteneriat (1) pentru cooperarea cu țările terțe, care vizează țări dezvoltate și în curs de dezvoltare, ar putea oferi o oportunitate pentru economia socială din UE, în procesul său de internaționalizare, stimulând competitivitatea, inovarea și cercetarea.

1.3.

Agenda post-2015 a UE și adoptarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) reflectă rolul fundamental jucat de Uniunea Europeană (UE) în lupta pentru eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării economice și sociale la nivel mondial.

1.4.

Comitetul Economic și Social European (CESE) salută faptul că, în cadrul Agendei post-2015, Consiliul recunoaște importanța „economiei sociale pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea durabilă”, ceea ce deschide noi perspective pentru stimularea dimensiunii externe a economiei sociale (punctul 43 din Agenda post-2015), deși regretă faptul că Comisia nu a inclus economia socială în propunerea sa pentru un nou consens în materie de dezvoltare.

1.5.

Succesele antreprenoriale constatate în diferite țări din afara UE permit confirmarea faptului că economia socială, în diversele sale manifestări antreprenoriale, își face simțită prezența în mod vizibil în viața de zi cu zi și în activitatea de producție din numeroase regiuni din Africa, din America și din Asia, având o contribuție decisivă la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă a milioane de persoane.

1.6.

Printre diferitele modele de întreprinderi din sectorul economiei sociale prezente în regiunile menționate se evidențiază, printre altele, numeroasele cooperative și societăți mutuale, care ocupă poziția de lider și sunt foarte active în domeniul producției agricole, al finanțelor și al microfinanțelor, al aprovizionării cu apă curată, al locuințelor, al ocupării forței de muncă de către persoanele cu handicap și al reducerii numărului de cazuri de muncă fără forme legale, prin inițiative de antreprenoriat colectiv în cadrul economiei sociale, prin integrarea tinerilor pe piața forței de muncă și prin emanciparea femeilor, care joacă un rol din ce în ce mai însemnat în activitatea de producție a cooperativelor și a societăților mutuale.

1.7.

Pe lângă cooperative, societățile de ajutor reciproc și alte întreprinderi similare din sectorul economiei sociale bazate pe asociere, se remarcă rolul important al organizațiilor fără scop lucrativ, asociații și fundații cunoscute sub denumirea de ONG-uri, care fac parte din economia socială în cadrul celui de al treilea sector de acțiune socială și gestionează serviciile de asistență socială, de sănătate, de educație și altele, promovând inclusiv inițiative antreprenoriale sub forma economiei sociale în rândul populației locale.

1.8.

Comisia a recunoscut rolul important pe care îl pot juca întreprinderile din economia socială (IES) în dezvoltarea economiei circulare, la care își pot aduce o „contribuție semnificativă” (2). În Europa există numeroase exemple de bune practici în acest domeniu, în care întreprinderile din economia socială ar putea juca un rol important în investițiile prevăzute în cadrul Planului european de investiții externe (PIE) în energia din surse regenerabile în Africa. IES contribuie substanțial la creșterea economică durabilă, ele reducându-și impactul negativ asupra mediului înconjurător.

1.9.

Fără a aduce atingere acțiunii băncilor etice, instrumentele financiare tradiționale nu sunt potrivite pentru organizațiile și întreprinderile din economia socială, acestea necesitând instrumente adaptate în mod specific. Din acest motiv, CESE regretă faptul că, în pofida rolului incontestabil al IES în procesul de îndeplinire a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și a prezenței lor pe plan socioeconomic, ele nu sunt considerate, în mod sistematic, un actor recunoscut în mod specific în cadrul programelor de încurajare a internaționalizării și de promovare a întreprinderilor în exterior, precum și în cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE. Nici PIE, nici Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) nu prevăd vreo linie de finanțare specifică pentru IES.

1.10.

De exemplu, reînnoirea Acordului de parteneriat de la Cotonou (APC) va afecta peste 100 de state din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), a căror populație totală însumează peste 1,5 miliarde de persoane. Reînnoirea APC va avea loc în 2020, iar negocierile trebuie să înceapă cel târziu în august 2018. În mod surprinzător, în această comunicare bazată pe Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite și pe Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, printre actorii nestatali participanți la parteneriat nu este menționată economia socială, care rămâne subordonată „societății civile, actorilor din domeniul economic și social și sectorului privat” în general (punctul 4.3.3 din comunicare).

1.11.

Politica comercială este unul dintre pilonii acțiunii externe a UE. Organizațiile societății civile participă la diferitele acorduri ale UE cu alte țări sau regiuni ale lumii (comerciale, de asociere, de parteneriat economic), prin intermediul comitetelor consultative mixte (CCM) și al grupurilor consultative interne (GCI), care pun bazele acestor acorduri. CESE recomandă ca prezența economiei sociale, implicată deja în mai multe dintre ele, să se generalizeze și să devină o componentă fixă în cadrul tuturor acestor acorduri.

1.12.

Atât FEDD, cât și BEI trebuie să colaboreze în vederea instituirii unui ecosistem financiar specific pentru IES, astfel cum se solicită în Avizul CESE (3). În plus, programele de asistență tehnică și de cooperare pentru dezvoltare din cadrul PIE trebuie să prevadă stimularea platformelor digitale de cooperare. Economia digitală deschide noi domenii de acțiune și de dezvoltare pentru IES. Astfel, economia colaborativă permite crearea unor platforme fără scopuri lucrative (platform cooperativism) și desfășurarea unor activități de mare interes pentru dimensiunea externă a economiei sociale, precum producția colaborativă, finanțarea participativă (crowdfunding sau peer-to-peer lending), guvernanța colaborativă sau învățarea colaborativă (collaborative learning). În această din urmă situație, învățarea prin intermediul unor platforme de cooperare poate fi importantă pentru formarea la fața locului a antreprenorilor sociali din țările învecinate și din vecinătatea sudică, consolidând structura capitalului uman în aceste țări.

1.13.

CESE este de acord cu Recomandarea Grupului de experți al Comisiei privind antreprenoriatul social (GECES), referitoare la necesitatea de a consolida rolul IES în politica externă a UE. În acest sens, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) trebuie să-și coordoneze politicile și inițiativele în scopul:

1.14.

Comisia și sectorul economiei sociale trebuie să încurajeze implicarea G20 și G7 în promovarea unor politici specifice în sprijinul economiei sociale (așa cum se menționează în Cadrul antreprenorial favorabil incluziunii al G20) care să reflecte diferențele de valori, principii și temeiuri ale acestor organizații (Recomandarea nr. 12 a GECES).

1.15.

Prin diplomația economică ar trebui să se promoveze rolul economiei sociale în forurile internaționale (UNTFSSE – Grupul operativ inter-agenții al ONU privind economia socială și solidară, ILGSSE – Grupul internațional de inițiativă privind economia socială și solidară, G20, G7, OIM etc.) și cooperarea cu organizațiile financiare internaționale.

1.16.

UE ar trebui să se asigure că, la negocierea acordurilor comerciale, întreprinderile economiei sociale nu sunt discriminate în raport cu alte întreprinderi, eliminând barierele netarifare, care, de facto, creează această discriminare.

1.17.

Atât Instrumentul european de vecinătate (IEV), cât și alte instrumente financiare trebuie să contribuie în mod sistematic la promovarea economiei sociale, nu numai în cadrul negocierilor cu țările candidate la aderarea la UE, ci și în relațiile cu alte țări învecinate, beneficiare ale unor acorduri preferențiale.

1.18.

Comisia ar trebui să își consolideze rolul de lider în ceea ce privește cooperarea internațională, dar și în stimularea și recunoașterea IES ca actor-cheie al sectorului privat în îndeplinirea ODD și ca element pe agenda UE în domeniul afacerilor externe. În acest sens, este necesar să se coordoneze activitățile diferitelor departamente ale Comisiei și ale SEAE și să se stabilească programe de acțiune comună în scopul cooperării pentru dezvoltare cu alte instituții financiare internaționale precum Banca Mondială, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Banca Africană de Dezvoltare, Banca Asiatică de Dezvoltare și cu alte entități publice și private care urmăresc realizarea de investiții multilaterale, inclusiv locale, creând stimulente pentru ca aceste mijloace de finanțare să funcționeze. IES ar trebui să facă parte cât mai rapid din „diplomația economică” a UE, în mod efectiv și sistematic. Comisia ar trebui să întărească legăturile de cooperare în domeniul economiei sociale cu organizațiile internaționale (ONU, OIM, OCDE etc.).

1.19.

Comisia ar trebui să includă în mod expres sectorul economiei sociale, ca actor antreprenorial al UE, în inițiativele de facilitare a accesului pe piețele terțe și în toate programele de cooperare pentru dezvoltare, precum și în punerea în aplicare a Agendei post-2015, stabilind indicatori și obiective specifice pentru cooperative și pentru alte întreprinderi similare din economia socială. Mai exact, este important ca Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe să includă în mod expres economia socială în următorul APC drept unul dintre actorii nestatali și să instituie în cadrul PIE și al FEDD linii de finanțare specifice pentru IES.

1.20.

Pentru a contribui la monitorizarea și revizuirea ODD, exercițiul trebuie să includă un raport periodic asupra politicilor de parteneriat între statele membre și alte autorități publice și sectorul economiei sociale, incluzând cooperativele, care sunt mijloace de o importanță crucială pentru îndeplinirea ODD. De asemenea, statele ar trebui încurajate să furnizeze date și statistici.

1.21.

Comisia ar trebui să faciliteze includerea economiei sociale în dialogul structurat cu sectorul privat, pe care îl va promova cu sectorul privat european și african, în cadrul unei platforme de întreprinderi durabile pentru Africa.

1.22.

Comisia ar trebui să încurajeze un sprijin preferențial pentru IES legate de economia circulară, cu rezultate semnificative în Europa, și care pot fi actori importanți de creștere economică durabilă în țările din afara Europei, creând numeroase locuri de muncă pentru tineri și femei pe plan local.

1.23.

Comisia și statele membre trebuie să promoveze participarea, consultarea și coordonarea acțiunii sale antreprenoriale în exterior și de cooperare pentru dezvoltare cu entitățile reprezentative ale economiei sociale, europene și naționale, precum și din țările partenere, și, de asemenea, cu organizațiile internaționale din sectorul economiei sociale care se înscriu în perspectiva nord-sud și sud-sud a raporturilor dintre țări. CESE își reiterează solicitarea (4) privind crearea unui forum european al societății civile pentru dezvoltare durabilă, prin care să se promoveze și să se monitorizeze punerea în aplicare a Agendei 2030, actorii-cheie fiind Consiliul, Comisia, Parlamentul, entitățile reprezentative din sectorul economiei sociale europene și restul societății civile.

1.24.

Programele de asistență tehnică și de dezvoltare ale Comisiei trebuie să prevadă participarea rețelelor și a organizațiile reprezentative din sectorul economiei sociale în calitate de intermediari și de actori strategici în punerea în aplicare a programelor de investiții și de cooperare în țările învecinate și în țările în curs de dezvoltare și să sprijine guvernele în ceea ce privește promovarea unui mediu instituțional favorabil pentru IES. Sudul Mediteranei și Balcanii reprezintă o prioritate absolută.

1.25.

Comisia și SEAE trebuie să promoveze în țările terțe un proces de identificare a diferitelor tipuri de entități din economia socială și instituirea unui cadru juridic adecvat care să asigure vizibilitatea tuturor entităților din economia socială. Fiind vorba despre un proces complex pe termen mediu/lung, accentul trebuie să se pună pe cooperative și pe societățile mutuale, care sunt actori cu prezență la nivel mondial și al căror regim juridic este bine definit, a căror prezență în toate ramurile de activitate productivă este semnificativă și al căror sistem de valori și de guvernanță reprezintă o sursă de inspirație pentru ansamblul economiei sociale, fapt care permite ca respectivele societăți să fie considerate coloana vertebrală a acesteia.

1.26.

Pe linia obiectivelor vizate prin prezentul aviz, CESE îndeamnă Comisia Europeană să pună în aplicare rapid angajamentul său de a spori gradul de sensibilizare inter-servicii cu privire la economia socială, prin elaborarea unor informări interne destinate direcțiilor generale relevante și delegațiilor Uniunii Europene în țările terțe.

2.1.

Principalele două priorități din cadrul Strategiei globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene sunt considerate securitatea UE și investițiile pentru reziliența statelor și a societăților situate în estul și în sudul Europei, precum și în Africa Centrală. În ceea ce privește punerea în aplicare a acestor priorități și a politicii europene de vecinătate (PEV), economia socială poate juca un rol important în promovarea proceselor de dezvoltare favorabile incluziunii și de dezvoltare durabilă.

2.2.

Politica europeană de vecinătate care vizează țările din estul și din sudul Europei, și instrumentul financiar al acesteia, Instrumentul european de vecinătate (IEV), constituie un element-cheie pentru promovarea relațiilor cu cele 16 țări pentru care se aplică, șase din est și 10 din sudul Mediteranei, prin intermediul celor 15,4 miliarde EUR alocate de UE pentru dezvoltarea acestora în perioada 2014-2020.

2.3.

Prin intermediul FEDD, Planul european de investiții externe (PIE) va promova în Africa și în țările din vecinătatea UE investiții în valoare de 44 până la 88 de miliarde EUR între 2016 și 2020, contrapărțile eligibile pentru proiectele de investiții fiind organismele din sectorul public și investitorii din sectorul privat.

2.4.

Comerțul internațional este unul dintre pilonii noii strategii Europa 2020, pentru ca Uniunea să devină mai competitivă și mai ecologică. Acordurile de liber schimb și de investiții promovate de UE pot contribui la o creștere economică mai dinamică în UE, având în vedere că 90 % din viitoarea creștere economică la nivel mondial va avea loc în afara Europei. UE ar trebui să se asigure că, la negocierea acordurilor comerciale, întreprinderile economiei sociale nu sunt discriminate în raport cu alte întreprinderi, eliminând barierele netarifare, care, de facto, creează această discriminare. Economia socială trebuie să utilizeze aceste acorduri pentru a promova internaționalizarea întreprinderilor sale, atât în țările învecinate din estul și din sudul Europei, cât și în restul lumii.

2.5.

UE joacă un rol fundamental în combaterea sărăciei și în promovarea dezvoltării economice și sociale la nivel mondial. Asistența oficială pentru dezvoltare oferită de UE și de statele membre s-a ridicat la 68 de miliarde EUR în 2015 (5) și depășește cu 50 % volumul total al asistenței oferite de ceilalți donatori din lume.

2.6.

În cadrul reuniunii sale din 26 mai 2015, Consiliul a aprobat poziția UE față de Agenda de dezvoltare pentru perioada de după 2015 (Un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015). Agenda post-2015 menționată a fost susținută de UE în cadrul Adunării Generale a ONU din septembrie 2015, care a adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. În această agendă post-2015, Consiliul a subliniat „importanța microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii și a întreprinderilor din sectorul economiei sociale pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea durabilă” (punctul 43).

3.1.

Aceste întreprinderi din economia socială cuprind o mare diversitate de actori, însă au un nucleu identitar comun, principii și valori comportamentale care le caracterizează drept entități libere și voluntare, cu sisteme de guvernanță democratice și participative, constituite din rândul societății civile și având drept obiectiv prioritar satisfacerea și îndeplinirea, pe baza unor criterii solidare, a nevoilor persoanelor și ale grupurilor sociale din care fac parte, și nu remunerarea investitorilor de capital (6). Trebuie amintit, cu titlu de exemplu, faptul că UNESCO a recunoscut cooperativele germane drept patrimoniu imaterial al umanității.

3.2.

Actorii care fac parte din economia socială sunt bine definiți și delimitați de instituțiile UE și de propriii lor protagoniști, precum și de literatura de specialitate. În acest sens, evidențiem Rezoluția Parlamentului European din 25 ianuarie 2009 referitoare la economia socială [2008/2250 (INI)], Manualul pentru întocmirea conturilor-satelit ale întreprinderilor din economia socială: cooperative și societăți mutuale, promovat de Comisia Europeană (2006), avizele CESE (7) și Raportul CESE privind economia socială în Uniunea Europeană  (8). În toate aceste texte există un consens în ceea ce privește definirea sectorului economiei sociale, care reunește o mare varietate de întreprinderi și de entități „bazate pe supremația omului asupra capitalului, care îmbracă forme de organizare precum cooperativele, societățile de ajutor reciproc, fundațiile și asociațiile, precum și forme mai noi, acelea ale întreprinderilor sociale” (Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa) (9).

4.1.

Economia socială poate juca un rol foarte important în ceea ce privește acțiunea externă a UE. Istoria economiei sociale este o poveste de succes nu numai în Europa, ci și în numeroase țări din vecinătatea sudică și în regiuni extinse din Africa. Acest lucru a fost subliniat în Recomandarea OIM nr. 193 din 20 iunie 2002 privind promovarea cooperativelor, care sunt considerate drept unul dintre pilonii dezvoltării economice și sociale și care, prin valorile și sistemele lor de guvernanță, promovează participarea deplină a întregii populații la această dezvoltare, consolidând stabilitatea, încrederea și coeziunea socială.

4.2.

Comisia și Consiliul au subliniat în repetate rânduri importanța cooperativelor și a economiei sociale în cadrul acțiunii externe a UE. Astfel, Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 („Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe”) subliniază rolul cooperativelor ca „actor important al societății civile […] în mod special active în promovarea spiritului antreprenorial și crearea de locuri de muncă prin mobilizarea comunităților locale”. La rândul său, în Agenda post-2015, Consiliul atribuie economiei sociale un rol semnificativ pentru crearea de locuri de muncă și a unei dezvoltări durabile (punctul 43 din Agenda post-2015).

4.3.

Principalele două priorități din cadrul Strategiei globale pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene sunt considerate securitatea UE și investițiile pentru reziliența statelor și a societăților situate în estul și în sudul Europei, precum și în Africa Centrală.

4.4.

PEV constituie un element-cheie pentru asigurarea priorităților stabilite în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene. În cadrul acestei strategii, se consideră că una dintre prioritățile în materie de acțiuni externe constă în a investi în reziliența statelor și a societăților situate în estul și în sudul Europei, precum și în Africa Centrală, atât pentru țările din cadrul PEV, cât și pentru cele din afara acesteia.

4.5.

Consolidarea unor state reziliente în vecinătatea UE, prioritate a acțiunii externe a UE, nu poate fi asigurată în lipsa unor societăți puternice, unite și rezistente. Economia socială, bazată pe întreprinderi înființate de oameni pentru oameni, constituie o expresie vibrantă a societății civile. IES sunt rezultatul inițiativelor antreprenoriale colective ale cetățenilor, care integrează obiective economice și sociale într-un proiect comun, care determină oamenii să devină responsabili și să-și creeze propriile destine, permițându-le să își îmbunătățească condițiile de viață și să nutrească speranțe pentru viitor. Astfel cum se subliniază în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a UE, aceasta este cea mai bună garanție pentru consolidarea unor state reziliente în estul și din sudul Europei și a altor țări din cadrul PEV și din afara acesteia. De asemenea, este cea mai bună garanție pentru asigurarea durabilității și a succesului pe termen lung a primeia dintre cele cinci mari priorități ale acțiunii externe a UE, securitatea casei noastre comune, Europa, și pentru a preveni, astfel, procesele de radicalizare.

4.6.

În cele din urmă, dimensiunea externă a economiei sociale poate fi extrem de utilă pentru a genera locuri de muncă cu drepturi în țările cu un procent ridicat al economiei subterane sau în țările în care modelul economic se află într-un proces de tranziție. De asemenea, poate fi extrem de utilă pentru a evita închiderea întreprinderilor, prin preluarea acestora de către lucrători, sub forma juridică și structura organizatorică de societate cooperativă.

5.1.

Politica comercială este unul dintre pilonii acțiunii externe a UE. Organizațiile societății civile participă la diferitele acorduri ale UE cu alte țări sau regiuni ale lumii (comerciale, de asociere, de parteneriat economic), prin intermediul comitetelor consultative mixte (CCM) și al grupurilor consultative interne (GCI), care pun bazele acestor acorduri. CESE recomandă ca reprezentanții economiei sociale, care participă deja la unele din aceste acorduri, să devină o componentă fixă a acestora și propune ca acest lucru să fie utilizat pentru a fructifica experiența acestui sector în cadrul capitolelor privind dezvoltarea durabilă din aceste acorduri, pentru a crea întreprinderi cu valori și trăsături specifice economiei sociale. Este necesar ca organizațiile economiei sociale să fie integrate în mod regulat în componența GCI ale societății civile prevăzute de capitolele respective și în misiunile comerciale promovate de Comisie în țările terțe.

5.2.

Prezența economiei sociale în CCM și GCI poate contribui la consolidarea cunoașterii, a legăturilor și a cooperării în cadrul economiei sociale între diferite regiuni. Astfel cum se întâmplă deja, de exemplu, între economia socială a UE, cu contrapărțile respective din America Latină și coasta de sud a Mediteranei.

5.3.

PEV, prin intermediul IEV, alocă 15,4 miliarde EUR în perioada 2014-2016 pentru a-și atinge obiectivele. Planul european de investiții externe (PIE) (10), care oferă un cadru general pentru creșterea investițiilor în Africa și în țările vecine ale UE, poate fi un instrument de promovare a economiei sociale în aceste zone geografice.

5.4.

În noiembrie 2017 va avea loc cea de a 5-a reuniune la nivel înalt Africa-UE, care va pune în aplicare și va dezvolta în continuare parteneriatul Africa-UE (11). Comisia ar trebui să faciliteze includerea economiei sociale în dialogul structurat cu sectorul privat, pe care îl va promova cu sectorul privat european și african, în cadrul unei platforme de întreprinderi durabile pentru Africa.

5.5.

Comisia a recunoscut rolul important pe care îl pot juca IES în dezvoltarea economiei circulare, la care își pot aduce o „contribuție semnificativă” (12). În Europa, există numeroase exemple de bune practici în acest domeniu, în special în domeniul energiei din surse regenerabile.

5.6.

În virtutea trăsăturilor și valorilor proprii, IES pot juca un rol important în investițiile prevăzute în PIE privind energia din surse regenerabile în Africa, pe baza avantajelor concurențiale care decurg din mai buna gestionare a resurselor, a materiilor prime și din ancorarea în teritoriu, permițând crearea de noi locuri de muncă la nivel local, în special în rândul tinerilor și al femeilor. Sprijinirea preferențială a IES legate de economia circulară va facilita o creștere economică mai durabilă, reducând impactul negativ asupra mediului, printr-o mai bună gestionare a resurselor și prin reducerea activităților extractive și a poluării.

5.7.

Instrumentul de parteneriat (13) pentru cooperarea cu țările terțe, care vizează țări dezvoltate și în curs de dezvoltare, ar putea oferi o oportunitate pentru economia socială din UE, în procesul său de internaționalizare, stimulând competitivitatea, inovarea și cercetarea.

5.8.

Astfel cum s-a subliniat în repetate rânduri, logica pieței financiare nu este concepută pentru a sprijini dezvoltarea IES. Instrumentele financiare tradiționale nu sunt potrivite pentru IES, acestea necesitând instrumente adaptate în mod specific. Prin urmare, adevăratul potențial al IES poate fi valorificat cu adevărat numai în cazul în care accesul la finanțare este inclus într-un ecosistem financiar adaptat și complet integrat (14).

5.9.

GECES a subliniat, de asemenea, necesitatea alocării de către Comisie a unei „finanțări directe și indirecte specifice organizațiilor din economia socială, inclusiv pentru întreprinderile care operează în acest sector în țări terțe, alături de guvernele acestora, și a sprijinirii organizațiilor financiare din sectorul economiei sociale” (Recomandarea nr. 13 din raportul GECES intitulat „Viitorul economiei sociale și al întreprinderilor care operează în acest sector”).

5.10.

În acest sens, atât IEV cât și alte instrumente financiare ar trebui să contribuie în mod sistematic la promovarea economiei sociale, atât în cadrul negocierilor de aderare cu țările candidate la aderarea la UE, cât și în relațiile cu alte țări învecinate, beneficiare ale unor acorduri preferențiale.

5.11.

Recent, Comisia a propus, în cadrul acțiunii externe a UE, unele inițiative externe, precum cea din „Acordul-cadru de parteneriat între Comisia Europeană și Alianța Cooperatistă Internațională pentru promovarea sectorului cooperatist la nivel mondial”, care va fi pusă în aplicare, în perioada 2016-2020, în cadrul unui program cu un buget de 8 milioane EUR. Cu toate acestea, nici PEV și nici Strategia globală pentru politica externă și de securitate nu includ în mod explicit întreprinderile din economia socială, în calitate de actori din domeniul antreprenoriatului, în politicile și în programele externe ale UE și nu iau în considerare, în cadrul fondurilor substanțiale alocate pentru PIE și FEDD, nicio linie de finanțare specifică pentru IES, neținându-se seama de IES nici în acțiunile în favoarea internaționalizării întreprinderilor europene.

5.12.

Comisia și sectorul economiei sociale trebuie să încurajeze implicarea G20 și G7 în promovarea unor politici specifice în sprijinul întreprinderilor și al economiei sociale favorabile incluziunii (așa cum se menționează în Cadrul antreprenorial favorabil incluziunii al G-20) care să reflecte mai bine diferențele de valori, principii și temeiuri ale organizațiilor, așa cum recomandă GECES (Recomandarea nr. 12).

5.13.

Prin diplomația economică ar trebui să fie promovat rolul pe care îl are economia socială în forurile internaționale (UNTFSSE – Grupul operativ inter-agenții al ONU privind economia socială și solidară, ILGSSE – Grupul internațional de inițiativă privind economia socială și solidară, G20, G7, OIM etc.) și colaborarea cu organizațiile financiare internaționale precum GSG (Global Social Impact Investment Steering Group), participând, de exemplu, la evenimente privind finanțarea, organizate de ILGSSE.

6.1.

Agenda 2030 a ONU include 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD), bazate pe trei piloni: economic, social și de mediu. Economia socială joacă un rol important în îndeplinirea tuturor acestor obiective. Numeroșii actori care formează economia socială și caracterul transversal al formelor juridice incluse fac dificilă obținerea de date agregate privind acțiunile din cadrul economiei sociale, cu toate că datele disponibile privind cooperativele, societățile de ajutor reciproc și alte entități similare conduc la concluzia că economia socială și, în special, cooperativele constituie factori esențiali pentru a face posibilă atingerea ODD stabilite în cadrul Agendei 2030.

6.2.

În acest sens, pentru a contribui la monitorizarea și revizuirea ODD, exercițiul trebuie să includă un raport periodic asupra politicilor de parteneriat între statele membre și alte autorități publice și sectorul economiei sociale, incluzând cooperativele, care sunt mijloace de o importanță crucială pentru îndeplinirea ODD. De asemenea, statele ar trebui încurajate să furnizeze date și statistici.

6.3.

În ceea ce privește obiectivul reducerii sărăciei și al dezvoltării durabile, cooperativele au un rol esențial în numeroase regiuni din Africa, din Asia și din America. În principal, este vorba despre societățile de economii și cooperativele de credit, cooperativele de producție, de aprovizionare și de comercializare a produselor agroalimentare (rol evidențiat de FAO). În țări precum Tanzania, Etiopia, Ghana, Rwanda și Sri Lanka, o importanță deosebită o au societățile de economii și cooperativele de credit pentru finanțarea mijloacelor de producție, a capitalului circulant sau a bunurilor de consum de folosință îndelungată, care se acordă persoanelor sărace. De asemenea, cooperativele din aceste țări își asumă rolul de lider în procesul de emancipare a femeilor (15). În Africa sunt înregistrate 12 000 de societăți de economii și de cooperative de credit, cu 15 milioane de utilizatori din 23 de țări (16).

6.4.

Cooperativele și societățile mutuale sunt foarte relevante în domeniul sănătății la nivel mondial, atât în țările dezvoltate, cât și în țările emergente. La nivel mondial există peste 100 de milioane de familii cărora cooperativele din domeniul sănătății le furnizează servicii medicale (17).

6.5.

Un sector în care cooperativele contribuie în mod decisiv la îndeplinirea unuia dintre ODD este accesul la apă curată și la salubrizare. În Bolivia (Santa Cruz de la Sierra) se află cea mai mare cooperativă de alimentare cu apă potabilă din lume, care aprovizionează cu apă curată de foarte bună calitate 1,2 milioane de persoane. În Filipine, în India și în diverse țări din Africa, cooperativele de alimentare cu apă furnizează apă curată pentru zeci de mii de gospodării. În unele cazuri, membrii cooperativelor au fost cei care au forat puțuri și au creat grupuri locale pentru întreținerea acestora. În Statele Unite există aproximativ 3 300 de cooperative care furnizează apă destinată consumului uman, protecției împotriva incendiilor, irigațiilor și servicii de eliminare a apelor reziduale (18).

6.6.

Cooperativele constituie un instrument foarte eficient pentru activitățile de furnizare a unor locuințe decente și de îmbunătățire a condițiilor de viață din cartierele insalubre. În India, Federația Națională a Cooperativelor de Locuințe a promovat, împreună cu familiile sărace din mediul urban, 92 000 de cooperative de locuințe cu 6,5 milioane de asociați și 2,5 milioane de locuințe, marea majoritate destinate familiilor cu venituri scăzute. În Kenya, Uniunea Națională a Cooperativelor de Locuințe a încurajat un program de îmbunătățire a condițiilor de viață din cartierele insalubre, organizând populația din aceste cartiere în cooperative, pentru a avea acces la locuințe decente (19).

6.7.

Cooperativele reprezintă un instrument valoros pentru reducerea procentelor ridicate înregistrate în ceea ce privește munca fără forme legale (50 % din totalul locurilor de muncă din lume), întotdeauna asociată cu condiții nedemne de viață și de muncă. Inițiativele de antreprenoriat colectiv asociate cu cooperativele oferă o valoare socială semnificativă, care sporește demnitatea și îmbunătățește condițiile de viață ale persoanelor (muncă decentă) și, de asemenea, oferă soluții împotriva unui model care creează precaritate și inegalitate. IES au un rol important în emanciparea grupurilor mai vulnerabile, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor cu handicap, generând, de asemenea, venituri economice durabile și procese de inovare socială de succes.

6.8.

Alături de rolul cooperativelor și al societăților de ajutor reciproc, este necesar să se evidențieze rolul entităților fără scop lucrativ, al organizațiilor neguvernamentale (ONG-urilor), toate acestea constituind parte integrantă din economia socială, în cadrul celui de al treilea sector de acțiune socială. Aceste entități mobilizează resurse semnificative, inclusiv de voluntariat, care le permit să gestioneze servicii sociale, de sănătate, de educație și altele, și, în multe cazuri, să promoveze inițiative de antreprenoriat social în rândul populației locale.

6.9.

Experiențele antreprenoriale enumerate la punctele anterioare demonstrează că modelul de întreprindere din economia socială are la bază un sistem de valori și de guvernanță participativă, care îl face deosebit de adecvat pentru rezolvarea multora dintre provocările sociale cuprinse în ODD. Astfel cum a amintit Parlamentul European, „cele mai multe probleme sociale ar trebui soluționate la nivel local, pentru a soluționa situații și probleme practice” (20). Este important să se sublinieze rolul jucat de Grupul operativ al ONU privind economia socială și solidară (UNTFSSE) în promovarea economiei sociale și a solidarității la nivel global, precum și inițiativele Cooperatives Europe și proiectul ACI-UE privind dezvoltarea internațională prin intermediul cooperativelor.

6.10.

Dată fiind înrădăcinarea lor puternică în comunitățile locale și având în vedere că obiectivul lor prioritar este de a satisface necesitățile oamenilor, aceste întreprinderi nu se relocalizează, combătând astfel în mod eficient depopularea zonelor rurale și contribuind la dezvoltarea regiunilor și a orașelor defavorizate (21). La acest nivel se remarcă activitatea Forumului global privind economia socială (GSEF), a cărei următoare reuniune va avea loc în UE (Bilbao, 2018).

6.11.

Astfel, modelul de întreprindere din economia socială: