22.12.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 376/58

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Consiliului privind suspendarea temporară a taxelor din Tariful vamal comun asupra importurilor anumitor produse industriale în Insulele Canare

COM(2011) 259 final – 2011/0111 (CNS)

2011/C 376/10

Raportor general: dl Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER

La 16 iunie 2011, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de Regulament al Consiliului privind suspendarea temporară a taxelor din Tariful vamal comun asupra importului anumitor produse industriale în Insulele Canare

COM(2011) 259 final – 2011/0111 (CNS).

La 20 septembrie 2011, Biroul Comitetului a însărcinat Secțiunea pentru piața unică, producție și consum cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl Bernardo HERNÁNDEZ BATALLER raportor general în cadrul celei de-a 474-a sesiuni plenare din 21 și 22 septembrie 2011 (ședința din 22 septembrie 2011) și a adoptat prezentul aviz cu 132 voturi pentru, și 5 voturi împotrivă.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE susține propunerea, dată fiind pertinența sa socio-economică și legitimitatea evidentă a adoptării sale de către Uniune, având în vedere competențele exclusive ale acesteia în materie vamală.

1.2   În plus, propunerea privește numai un număr limitat de produse și de mărfuri care beneficiază deja de un regim tarifar preferențial în temeiul Regulamentului (CE) nr. 704/2002 al Consiliului, din 25 martie 2002, la care se adaugă numai patru produse (cauciucul și anumite derivate de polimeri).

1.3   Impunerea controalelor asupra utilizării finale, în conformitate cu dispozițiile Codului Vamal Comunitar și cu normele de aplicare a acestuia, este o procedură consacrată în acest context și nu impune sarcini administrative suplimentare semnificative nici autorităților regionale și locale și nici operatorilor economici.

1.4   Menținerea suspendării drepturilor autonome din Tariful Vamal Comun în cazul importurilor de produse industriale este considerată avantajoasă pentru economia Insulelor Canare, care a avut de suferit din cauza crizei mai mult decât alte regiuni ale Uniunii și ale Spaniei.

1.5   CESE reafirmă (1) că menținerea regimurilor economice și fiscale specifice reprezintă un instrument indispensabil pentru a ajuta regiunile ultraperiferice să depășească dificultățile structurale cu care se confruntă.

2.   Introducere

2.1   Insulele Canare, cu o suprafață totală de aproximativ 7 542 km2, formează un arhipelag situat în Oceanul Atlantic, la aproximativ 1 000 de km de punctul cel mai apropiat al Peninsulei Iberice. Împreună cu Arhipelagul Azore, Madeira, Insulele Salvajes și Insulele Capului Verde, Insulele Canare alcătuiesc regiunea biogeografică denumită Macaronezia și fac parte, printre altele din cauza marii depărtări și a caracterului insular, din regiunile denumite „ultraperiferice”, regiuni asupra cărora CESE s-a pronunțat cu diverse ocazii (2).

2.1.1   Populația actuală a arhipelagului atinge 2 118 519 de locuitori, cele mai populate două insule fiind Tenerife (906 854 de locuitori) și Gran Canaria (845 676 de locuitori) (3), peste 80 % din locuitorii arhipelagului. Această densitate ridicată a populației conduce la probleme sociale legate de rate ridicate ale șomajului și emigrării.

2.1.2   Dată fiind depărtarea, operatorii economici sunt confruntați cu o serie de handicapuri economice și comerciale cu efecte negative asupra tendințelor demografice, a ocupării forței de muncă și a evoluției sociale și economice. În special sectorul industrial, cel al construcțiilor și cel al industriilor conexe au fost sever afectate de actuala criză economică, conducând la creșterea șomajului, care depășește media națională a Spaniei. Acest context riscă să vulnerabilizeze și mai mult situația economică generală, având în vedere caracterul volatil al turismului internațional de care insulele sunt tot mai dependente.

2.1.3   Așa cum CESE a arătat deja (4), insulele sunt caracterizate de handicapuri geografice permanente, care le fac să se deosebească net de regiunile continentale. Aceste handicapuri geografice permanente au câteva caracteristici comune, chiar dacă de amplitudine diferită, și anume: izolarea în raport cu continentul; costuri crescute ale transporturilor maritime și aeriene, ale comunicațiilor și infrastructurilor, cauzate de obstacolele naturale și climatice; dimensiunea limitată a terenurilor; resursele piscicole limitate; resursele hidrologice reduse; lipsa surselor de energie; poluarea marină și costieră; dificultățile în gestionarea deșeurilor; scăderea populației, în special a numărului de tineri; eroziunea coastelor; deficitul de mână de lucru specializată; absența unui mediu economic favorabil întreprinderilor și dificultățile de acces la educație și la servicii medicale etc.

2.1.4   CESE s-a pronunțat deja (5) asupra conceptului de „costuri suplimentare” ale regiunilor ultraperiferice, stabilind o listă neexhaustivă care, pornind de la costul mai ridicat al transportului de mărfuri, materii prime și persoane, acoperă costurile de depozitare și de atribuire a contractelor publice sau costurile de instalare, care sunt, de asemenea, mai ridicate.

2.1.5   Sectorul industrial al arhipelagului deservește în special piața locală a insulelor și se confruntă cu dificultăți enorme în încercarea de a găsi clienți în afara insulelor. Această situație dificilă este cauzată în primul rând de lipsa mijloacelor de transport și de costurile ridicate de cumpărare și de distribuire a mărfurilor. Acest lucru are efecte negative asupra costurilor de fabricație ale produselor finite, putând atrage după sine creșterea costurilor de producție comparativ cu costurile analoge înregistrate de întreprinderile similare din peninsulă.

3.   Insulele Canare și Uniunea Europeană

3.1   Insulele Canare fac parte din Uniunea Europeană de la aderarea Spaniei, în 1986. În Actul de aderare a Spaniei și Portugaliei se recunoaște situația economică și socială dificilă și specială a arhipelagului. Din cauza dificultăților sale specifice, Insulele Canare au fost inițial excluse din teritoriul vamal al Uniunii, din politica comercială comună și din politicile comune ale agriculturii și respectiv pescuitului.

3.2   Uniunea Europeană a recunoscut problemele particulare și specifice ale regiunii, precum și implicațiile lor pentru integrarea Insulelor Canare în Uniune. În ultimi ani, au fost introduse măsuri care, printr-o abordare cuprinzătoare care a ținut seama de condițiile de insularitate și de caracterul ultraperiferic al acestei regiuni, au redus progresiv amploarea și frecvența acordării de derogări, astfel încât, de la 31 decembrie 2000, data integrării acestor insule în Tariful Vamal Comun, regiunea face parte integrantă din teritoriul vamal al Uniunii (6).

3.3   Prin urmare, a fost aprobat Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1911/91 privind aplicarea dispozițiilor dreptului comunitar în Insulele Canare (7), care a făcut ulterior obiectul mai multor modificări. În aplicarea Regulamentului nr. 1911/91 s-au luat măsuri speciale, prin intermediul Deciziei Consiliului 91/314/CE, care instituie un program de opțiuni specifice distanței și insularității Insulelor Canare (POSEICAN) (8). Acest program a făcut posibilă adaptarea anumitor politici comune, precum și adoptarea anumitor măsuri specifice în favoarea Insulelor Canare.

3.4   Prin Regulamentul (CE) nr. 704/2002 al Consiliului din 25 martie 2002 se suspendă temporar drepturile autonome din Tariful Vamal Comun pentru importul anumitor produse industriale și se reglementează deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare comunitare autonome la importul anumitor produse pescărești în Insulele Canare; potrivit acestui regulament, suspendarea taxelor vamale prevăzute în Tariful Vamal Comun pentru anumite mijloace de producție cu destinație comercială sau industrială va expira la 31 decembrie 2011, motiv pentru care propunerea analizată este prezentată înainte de termenul de expirare a Regulamentului (CE) nr. 704/2002.

3.5   Pe de altă parte, articolul 349 din TFUE recunoaște Insulelor Canare condiția de regiune ultraperiferică, ține seama de situația economică și socială structurală și recunoaște depărtarea, insularitatea, suprafața redusă, relieful si clima dificile, dependența economică de un număr redus de produse, factori a căror persistență si combinare dăunează grav dezvoltării sale. Prin urmare, autorizează Consiliul ca, la propunerea Comisiei, să adopte măsuri specifice, în special în materie de politici vamale, comerciale și fiscale, zone de liber schimb, politici agricole și de pescuit, condiții de aprovizionare cu materii prime și bunuri de consum de primă necesitate, ajutoare de stat și condiții de acces la fondurile structurale și la programele orizontale ale Uniunii.

4.   Propunerea de regulament al Consiliului

4.1   Pentru regiunile ultraperiferice ale UE, TFUE permite instituirea de măsuri speciale, cu scopul de a le ajuta în vederea surmontării handicapurilor economice de care suferă aceste regiuni din cauza poziției lor geografice. Prelungirea crizei economice și financiare a acutizat problemele Insulelor Canare în privința creării de locuri de muncă și a pierderii de competitivitate.

4.2   Prin urmare, guvernul spaniol a solicitat prelungirea, printr-o propunere de regulament al Consiliului, a regimului actual, care prevede suspendarea drepturilor de import pentru anumite produse în acest arhipelag; propunerea prevede și suspendarea taxelor din Tariful Vamal Comun pentru patru noi produse.

4.3   Prezenta propunere urmărește să fie în acord cu celelalte politici ale Uniunii, în special în domeniul comerțului internațional, al concurenței, întreprinderilor, dezvoltării și relațiilor externe. Acest tip de măsuri sunt adoptate periodic pentru a susține operatorii economici.

4.3.1   Propunerea le permite operatorilor economici locali din acest arhipelag să importe un anumit număr de materii prime, piese, componente și mijloace de producție fără taxe vamale, acestea fiind suspendate temporar.

4.3.1.1   Concret, de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2021, drepturile din Tariful Vamal Comun aplicabile importurilor în Insulele Canare de mijloace de producție cu destinație industrială sau comercială, menționate în anexă, se suspendă în totalitate.

4.3.1.2   Aceste mărfuri se utilizează de către operatorii economici din Insulele Canare pentru o perioadă de cel puțin 24 de luni după punerea în liberă circulație.

4.3.1.3   De asemenea, se suspendă în totalitate, de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2021, taxele vamale aplicabile în conformitate cu Tariful Vamal Comun la importul de materii prime, piese și componente încadrate la codurile NC din anexa II actualizată și utilizate în Insulele Canare pentru transformări industriale sau întreținere.

4.3.2   Pentru a evita orice utilizare frauduloasă și devierea fluxurilor comerciale tradiționale, se prevede instituirea de mecanisme de cooperare și de controale ale utilizării finale a produselor care beneficiază de suspendarea taxelor vamale.

4.3.3   Pentru a beneficia de suspendarea taxelor vamale, materiile prime, piesele și componentele vor trebui să fie utilizate în scopuri de transformare industrială și întreținere în Insulele Canare.

4.3.4   Mai mult, va trebui ca mijloacele de producție să fie utilizate de întreprinderile locale din arhipelag pentru o perioadă de cel puțin doi ani înainte de a putea fi vândute liber altor întreprinderi situate în alte părți ale teritoriului vamal al Uniunii Europene.

4.3.4.1   Pentru a asigura perspective pe termen lung pentru investitori și pentru a permite operatorilor economici să își redreseze activitățile industriale și comerciale până la un nivel care să stabilizeze mediul economic și social al insulelor, este oportun să se prelungească în totalitate suspendarea taxelor vamale prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite bunuri prevăzute în anexa II și în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 704/2002, pentru o perioadă de 10 ani.

4.3.4.2   Pentru a garanta că exclusiv operatorii economici stabiliți pe teritoriul Insulelor Canare se bucură de aceste măsuri tarifare, suspendarea trebuie să se subordoneze utilizării finale a produselor, în conformitate cu dispozițiile Codului Vamal Comunitar; în cazul în care se produce o deviere a fluxurilor comerciale, trebuie să se acorde Comisiei competențe executive care să-i permită să retragă temporar suspendarea.

5.   Observații generale

5.1   CESE primește cu satisfacție propunerea de modificare a regulamentului (CE) și consideră că măsurile speciale pe care le conține pot fi adoptate fără a aduce nicio atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv în ceea ce privește piața internă și politicile comune.

5.2   Aceste motivări de ordin juridic și economic se coroborează cu alte circumstanțe, cum ar fi faptul că Grupul de lucru „Economie tarifară” din cadrul Comisiei nu a ridicat nicio obiecție la viitoarea adoptare a măsurilor în cauză și faptul că elaborarea acestora nu a necesitat realizarea unei evaluări de impact, dat fiind caracterul lor universal.

5.3   Comisia își întemeiază propunerea de regulament pe articolul 349 din TFUE, în timp ce măsurile se referă exclusiv la politica vamală, care este o competență exclusivă a UE. Prin urmare pare excesiv de formală dispoziția de transmitere a propunerii către parlamentele naționale, care decurge, probabil, dintr-o interpretare foarte largă a articolului 2 primul paragraf din Protocolul nr. 1 anexă la TUE și TFUE (privind rolul parlamentelor naționale în UE).

5.4   Această circumstanță va avea ca efect previzibil încetinirea procesului de adoptare a regulamentului, ceea ce va suscita, probabil, polemici sau controverse interne care dăunează deseori interesului general al UE sau realizării corecte a unor obiective specifice, cum ar fi protejarea teritoriilor și regiunilor ultraperiferice în raport cu condițiile economice defavorabile cu care se confruntă.

5.5   Ar trebui, de asemenea, să se definească, cantitativ și calitativ, noțiunea de „deviere a fluxurilor comerciale” în temeiul căreia Comisia poate adopta acte de punere în aplicare a retragerii suspendării taxelor vamale.

5.6   Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât aprecierea cantitativă a unor astfel de devieri necesită realizarea unor analize economice complexe ale pieței, pentru a stabili echilibrul real dintre importurile de produse relevante și necesitățile rezultate din cererea pieței în cadrul comerțului insular.

5.7   Analog, ar trebui clarificată natura juridică a actelor care presupun o decizie definitivă cu privire la menținerea sau eliminarea retragerii regimului de suspendare la încheierea perioadei de 12 luni, acte prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din propunerea de regulament.

5.8   Dat fiind că Consiliul este cel căruia îi revine adoptarea acestui regulament, printr-o procedură legislativă specială, pare logic ca acesta să fie și instituția care adoptă decizia definitivă, competența delegată Comisiei limitându-se deci la posibila adoptare a actelor privitoare la retragerea temporară a suspendării, menționată anterior, pentru o perioadă de maximum 12 luni.

5.9   CESE consideră că propunerea contribuie la garantarea coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și la egalitatea de șanse pentru a concura pe întregul teritoriu al Uniunii Europene, compensând handicapurile permanente cu caracter geografic, natural, economic, social și structural care afectează Insulele Canare.

5.10   Suspendarea taxelor propusă respectă principiul proporționalității, având în vedere amploarea handicapurilor care afectează Insulele Canare, în termeni de accesibilitate, situație demografică și, probabil, productivitate. CESE consideră că suspendările de taxe vamale sunt menite să compenseze costurile suplimentare legate de situația arhipelagului și nu constituie un factor de denaturare a pieței, ci dimpotrivă, reprezintă un factor de echilibru.

6.   Observații specifice

6.1   Cum nu există posibilitatea de a îmbunătăți accesibilitatea în raport cu continentul european, a fost instituit regim economic și fiscal diferențiat, conceput ca instrument de dinamizare economică și destinat să compenseze handicapurile structurale ale Insulelor Canare.

6.2   Dimensiunea pieței și întreprinderilor din arhipelag nu a permis aplicarea unor politici care să creeze sinergii între serviciile din sectorul materiilor prime, pentru a susține procesele de producție, transporturile, comerțul pe piața internă de consum și capacitatea de export, afectând astfel capacitatea întreprinderilor de a genera valoare adăugată în mod durabil sau prin intermediul costurilor marginale legate de cerere (valorificarea economiilor de scară).

6.3   Toți acești factori de insularitate și costurile suplimentare fac ca sectorul industrial să piardă din competitivitate comparativ cu restul piețelor care, într-un mediu tot mai globalizat, câștigă importanță prin posibilitatea de delocalizare, cu consecințele pe care le-ar avea pentru economia arhipelagului declinul unui sector care generează locuri de muncă mai calificate și stabile și care înlesnește dezvoltarea proceselor inovatoare.

6.4   Mecanismele fiscale și vamale încearcă să compenseze „costurile suplimentare” pe care le suportă sectorul industrial din regiunile ultraperiferice. Un studiu recent aproximează „costurile suplimentare” generate de caracterul ultraperiferic al Insulelor Canare la 5 988 273 924 euro, din care 25 % sunt suportate de sectorul industrial.

6.5   Sectorul industrial din arhipelag consideră că 32 % din „costurile suplimentare” sunt cauzate de ceea ce se numește „capacitate de producție neutilizată”, adică sunt „costuri suplimentare” generate de imposibilitatea de a realiza economii de scară deoarece întreprinderile se confruntă cu o piață locală redusă și au dificultăți de acces pe piețele externe, dat fiind că 25 % din costurile suplimentare se datorează transporturilor și 28 %, „costului suplimentar” al energiei.

---

(1)  JO C 211, 19.8.2008, p. 72.

(2)  JO C 221, 17.9.2002, p. 37.

(3)  Datele Institutului Național de Statistică Spaniol.

(4)  JO C 268, 19.9.2000, p. 32.

(5)  JO C 211, 19.8.2008, p. 72.

(6)  Actul de aderare, Protocolul 2.

(7)  JO L 171, 29.6.1991, p. 1.

(8)  JO L 171, 29.6.1991, p. 5.

---