18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/91

(1)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit la data de 4 iulie 2015 o taxă antidumping provizorie la importurile de anumite folii din aluminiu originare din Federația Rusă (denumită în continuare „Rusia”), prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1081 (2) (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Procedura a fost deschisă la data de 8 octombrie 2014 în urma unei plângeri depuse la data de 25 august 2014 de AFM Aluminiumfolie Merseburg GmbH, Alcomet AD, Eurofoil Luxembourg SA, Hydro Aluminium Rolled Products GmbH și Impol d.o.o. (denumiți în continuare „reclamanții”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală de folii din aluminiu realizată în Uniune. Plângerea conținea dovezi prima facie care atestau existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză, precum și a prejudiciului important rezultat din acesta, dovezile respective fiind considerate suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

În urma comunicării faptelor și a considerentelor esențiale pe baza cărora s-a decis instituirea unei taxe antidumping provizorii (denumită în continuare „comunicarea concluziilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la concluziile provizorii. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut posibilitatea de a fi audiate.

(4)

Intervenția consilierului-auditor pentru proceduri comerciale a fost solicitată de către unicul exportator, grupul Rusal și de cinci utilizatori. Audierea exportatorului a avut loc în prezența unui reprezentant al Rusiei la 14 octombrie 2015. Principalele puncte abordate au fost aplicarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază în vederea calculării prețului de export și a impactului importurilor de folii convertoare de aluminiu (denumite în continuare „FCA”) din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) asupra situației industriei din Uniune. Audierea utilizatorilor a avut loc la 23 octombrie 2015, după expirarea termenului pentru prezentarea de observații cu privire la comunicarea concluziilor definitive. Principalele aspecte discutate au fost presupusa eludare a măsurilor antidumping privind importurile de AHF din RPC, impactul importurilor din țări terțe asupra prejudiciului suferit de industria din Uniune, impactul instituirii măsurilor antidumping la importurile de AHF din Rusia asupra utilizatorilor și posibilitatea de a utiliza prețul minim de import ca tip de măsuri.

(5)

În plus, la data de 27 octombrie 2015, cinci reînfășurători au solicitat o audiere cu reclamanții. Cu toate acestea, reclamanții nu și-au exprimat interesul de a participa la o astfel de audiere.

(6)

Comisia a analizat observațiile prezentate oral și în scris de către părțile interesate și, după caz, a modificat concluziile provizorii în mod corespunzător.

(7)

Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora a decis să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite folii din aluminiu originare din Rusia și să perceapă definitiv sumele depuse cu titlu de taxă provizorie („comunicarea concluziilor definitive”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la această comunicare a concluziilor definitive.

(8)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și, după caz, luate în considerare.

(9)

În urma comunicării concluziilor provizorii, unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a vândut unei noi societăți toată activitatea sa, inclusiv echipamentele, licențele, obligațiile privind angajații și contractele existente. Întrucât această modificare a avut loc după perioada de anchetă, ea nu este relevantă pentru evaluarea prejudiciului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(10)

În lipsa unor observații referitoare la metoda eșantionării, se confirmă constatările din considerentele 7-13 din regulamentul provizoriu.

(11)

Astfel cum se prevede în considerentul 19 din regulamentul provizoriu, ancheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2013 și 30 septembrie 2014 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(12)

În urma comunicării concluziilor provizorii, autoritățile ruse au afirmat că, deoarece perioada de anchetă includea, de asemenea, date aferente ultimului trimestru al anului 2013, determinarea tendințelor în cadrul analizei prejudiciului nu a îndeplinit cerința de obiectivitate prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(13)

Perioada de anchetă a fost stabilită în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază. În plus, Comisia s-a bazat pe o perioadă de timp suficient de reprezentativă pentru examinarea tendințelor tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care au o influență asupra situației industriei, mai precis perioada de anchetă și trei exerciții financiare complete înainte de perioada de anchetă. Faptul că există unele suprapuneri între perioada de anchetă și unul dintre anii incluși în perioada examinată nu afectează determinarea obiectivă a prejudiciului efectuată de Comisie. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(14)

Astfel cum se specifică în considerentul 20 din regulamentul provizoriu, produsul în cauză constă în folia din aluminiu cu o grosime de minimum 0,008 mm și de maximum 0,018 mm, fără suport, simplu laminată, în rulouri cu o lățime maximă de 650 mm și cu o greutate de peste 10 kg („rulouri jumbo”), originară din Rusia, care se încadrează în prezent la codul NC ex 7607 11 19 (codul TARIC 7607111910) (denumită în continuare „produsul în cauză”). Produsul în cauză este cunoscut sub denumirea de folie din aluminiu de uz casnic (aluminium household foil – „AHF”).

(15)

În urma comunicării concluziilor provizorii, mai multe părți interesate au susținut că importurile din Rusia nu au concurat cu AHF fabricate de industria din Uniune, însă fără a explica mai detaliat sau a susține cu probe această afirmație. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(16)

În absența oricăror observații referitoare la produsul în cauză și la produsul similar, se confirmă concluziile formulate în considerentele 21-28 din regulamentul provizoriu.

(17)

Detaliile privind calcularea dumpingului sunt prevăzute în considerentele 29-52 din regulamentul provizoriu.

(18)

În urma comunicării concluziilor provizorii, grupul Rusal a contestat ajustările prețului de export, astfel cum se descrie în considerentele 40-42 din regulamentul provizoriu. Grupul Rusal a susținut că deducerea cheltuielilor de vânzare, generale și administrative (denumite în continuare „costuri VAG”), precum și a unei marje de profit de către comerciantul afiliat este acordată numai în cazul livrării cu taxele vamale plătite („delivery duty paid” – DDP) și nu în cazul livrării la locul de destinație („delivery at place of destination” – DAP) și al tranzacțiilor referitoare la cost, asigurare și navlu (denumite în continuare „CIF”).

(19)

Ca răspuns la această afirmație, trebuie remarcat faptul că Comisia a calculat prețul de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, datorită asocierii existente între producători și comerciantul afiliat lor. Ancheta a arătat că această asociere se aplică tuturor tipurilor de tranzacții, indiferent de condițiile lor comerciale. În plus, grupul Rusal nu a furnizat nicio dovadă cu privire la motivele pentru care marja de profit utilizată nu ar fi rezonabilă. Prin urmare, afirmațiile referitoare la această chestiune sunt considerate nefondate și ar trebui să fie respinse. În ceea ce privește costurile VAG, partea care susține caracterul excesiv al ajustării este cea care trebuie să furnizeze dovezi specifice și calcule care să-i justifice afirmația și, în special, să propună rate alternative de ajustare, după caz. Cu toate acestea, grupul Rusal nu a furnizat niciunul dintre aceste elemente în observațiile sale prezentate în urma comunicării concluziilor provizorii.

(20)

Pe baza celor de mai sus, afirmația producătorului-exportator a fost respinsă.

(21)

În urma comunicării concluziilor definitive, grupul Rusal și-a reiterat dezacordul în ceea ce privește ajustările efectuate pentru a ține seama de costurile VAG și de marja de profit în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază pentru DAP și tranzacțiile CIF. Grupul Rusal nu contestă aplicarea articolului 2 alineatul (9), având în vedere implicarea comerciantului afiliat în toate tipurile de tranzacții (și anume DDP, DAP și CIF). Cu toate acestea, referitor la tranzacțiile realizate în temeiul condițiilor CIF și DAP, grupul Rusal contestă aplicabilitatea ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf, în special în ceea ce privește costurile VAG și marja de profit. În opinia sa, în temeiul condițiilor CIF și DAP livrarea mărfurilor către cumpărător este făcută înainte de a fi importate și, prin urmare, aceste ajustări nu sunt aplicabile. În declarația sa, grupul Rusal a enumerat o serie de cazuri în care, conform afirmațiilor sale, Comisia nu a efectuat ajustări în conformitate cu articolul 2 alineatul (9). În cele din urmă, grupul Rusal susține că, cu titlu subsidiar, în cazul în care Comisia consideră că aplicarea articolului 2 alineatul (9) necesită o ajustare automată pentru a ține seama de costuri VAG și o marjă de profit rezonabile, atunci serviciile Comisiei ar trebui să recunoască faptul că, în tranzacțiile CIF și DAP, comerciantul era un departament integrat al producătorului-exportator și, în consecință, ar trebui să aplice articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază în cazul acestor tranzacții.

(22)

Ca răspuns la această afirmație, Comisia confirmă că, în cazul grupului Rusal, ar trebui să se aplice pentru toate tipurile de tranzacții o ajustare în vederea asigurării unei marje rezonabile pentru costurile VAG și profit în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) al doilea și al treilea paragraf. Deși furnizarea de mărfuri pentru tranzacțiile CIF are loc înainte de punerea în liberă circulație a mărfurilor și chiar dacă responsabilitatea pentru vămuire revine cumpărătorului (spre deosebire de tranzacții în temeiul condițiilor DDP), acest lucru nu schimbă faptul că vânzările sunt efectuate de comerciantul afiliat care suportă costurile VAG și care, în mod normal, dorește să obțină un profit pentru serviciile sale. Având în vedere faptul că comerciantul este afiliat cu producătorul-exportator, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază implică faptul că datele unui astfel de comerciant sunt, prin definiție, lipsite de fiabilitate și că costurile VAG și profitul ar trebui stabilite de către autoritatea de anchetă pe baza unui temei rezonabil. În plus, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază nu împiedică ajustările realizate pentru cheltuielile efectuate înainte de import, în măsura în care aceste costuri sunt suportate în mod normal de către importator. Prin urmare, nu se justifică excluderea completă a ajustărilor corespunzătoare costurilor VAG și profitului în ceea ce privește vânzările realizate în temeiul condițiilor CIF. Într-adevăr, faptul că societatea afiliată îndeplinește doar anumite funcții nu împiedică Comisia să efectueze ajustările în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, ci se poate reflecta prin deducerea unei valori mai mici a costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale din prețul la care produsul în cauză este revândut pentru prima oară unui cumpărător independent. În orice caz, sarcina probei îi revine părții interesate care intenționează să conteste amploarea ajustărilor efectuate în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Prin urmare, în cazul în care această parte consideră că ajustările sunt excesive, ea trebuie să furnizeze dovezi specifice și calculele care justifică aceste afirmații. În ceea ce privește tranzacțiile DAP, ar trebui menționat că locurile de livrare sunt în interiorul teritoriului vamal al UE și, prin urmare, diferența în ceea ce privește gradul de implicare a comerciantului în comparație cu vânzările în temeiul condițiilor DDP este și mai limitată. La fel ca și în cazurile anterioare menționate de grupul Rusal, este important să se rețină, în primul rând, că poziția Comisiei este în conformitate cu jurisprudența instanțelor Uniunii. În al doilea rând, Comisia se bucură de o largă putere de apreciere în domeniul măsurilor de protecție a comerțului și, în exercitarea acestei puteri, nu este angajată prin intermediul evaluărilor anterioare. În orice caz, situația de fapt în fiecare dintre cazurile menționate de grupul Rusal a fost diferită. În cele din urmă, în ceea ce privește cererea alternativă de a se aplica articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, Comisia face trimitere la raționamentul expus în prezentul considerent și în considerentul 19 și reiterează afirmația că simpla asociere între exportator și societatea afiliată acestuia este suficientă pentru a permite Comisiei să considere nefiabile prețurile de export efective întrucât existența unei asocieri între exportator și societatea afiliată acestuia constituie unul dintre mai multe motive pentru care prețurile de export efective pot fi considerate drept nefiabile.

(23)

În ceea ce privește cuantificarea ajustării pentru a ține seama de costurile VAG, după primirea observațiilor cu privire la comunicarea concluziilor provizorii, Comisia a invitat grupul Rusal să identifice partea de costuri VAG pe care o consideră neaplicabilă sau nerezonabilă pentru tranzacțiile CIF și DAP și să furnizeze dovezi în acest sens, în conformitate cu jurisprudența. Cu toate acestea, nu a fost furnizată nicio dovadă în acest sens, deoarece grupul Rusal a condiționat transmiterea oricăror informații de acceptarea de către Comisie a interpretării sale juridice a articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În absența oricărui element furnizat de grupul Rusal în acest sens, cererea ar trebui să fie, prin urmare, respinsă.

(24)

În absența oricărei alte observații în acest sens, se confirmă constatările provizorii enunțate în considerentele 29-52 din regulamentul provizoriu, iar marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, rămân neschimbate:

(25)

Modificarea menționată în considerentul 9 de mai sus nu a afectat definiția industriei din Uniune.

(26)

În absența oricăror observații suplimentare privind definirea industriei din Uniune și a producției din Uniune, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 53-55 din regulamentul provizoriu.

(27)

În absența oricăror observații privind consumul la nivelul Uniunii, se confirmă concluziile enunțate în considerentele 56-60 din regulamentul provizoriu.

(28)

În lipsa oricăror observații privind importurile din țara în cauză, se confirmă concluziile expuse în considerentele 61-70 din regulamentul provizoriu.

(29)

În urma comunicării concluziilor provizorii, o parte interesată a afirmat că analiza situației economice a industriei din Uniune ar fi afectată de interdependența dintre piețele pentru AHF și FCA. Partea a afirmat că interdependența acestor piețe s-a datorat unor trei ipoteze principale: (i) toți producătorii din Uniune au putut produce atât AHF, cât și FCA cu aceleași echipamente de fabricație; (ii) relativa ușurință cu care s-a putut trece de la producția de FCA la cea de AHF; și (iii) elasticitatea mare în funcție de preț a cererii pentru ambele produse. Partea respectivă a susținut, în final, că producătorii din Uniune nu au fost în măsură să facă distincția între factorii economici referitori la fiecare dintre aceste produse luate separat și că, prin urmare, Comisia ar fi trebuit să aplice articolul 3 alineatul (8) din regulamentul de bază și să bazeze evaluarea prejudiciului pe o scară mai largă.

(30)

Trebuie remarcat faptul că FCA reprezintă, cu toate acestea, un produs diferit față de AHF și sunt utilizate în scopuri diferite. Astfel cum se explică în considerentul 131 din regulamentul provizoriu, cel mai mare producător de AHF din Uniune inclus în eșantion a produs exclusiv AHF. Astfel cum s-a menționat în prezentul considerent, ancheta a arătat, de asemenea, că producătorii din Uniune care fabrică atât AHF, cât și FCA, nu au putut trece cu ușurință de la un produs la altul, întrucât, pentru a maximiza eficiența, este necesară fabricarea ambelor produse în anumite cantități. În plus, ancheta a arătat că producătorii din Uniune incluși în eșantion au fabricat într-o proporție stabilă cele două tipuri de folii. În plus, producătorii din Uniune care fabricau atât AHF, cât și FCA au fost în măsură să separe datele economice și financiare referitoare la producția și vânzările de AHF de cele utilizate pentru producția și vânzările de FCA. Prin urmare, analiza prejudiciului în considerentele 71-108 din regulamentul provizoriu se referă doar la producția și vânzările de AHF din Uniune, iar afirmația conform căreia Comisia ar fi trebuit să aplice articolul 3 alineatul (8) din regulamentul de bază a fost, prin urmare, respinsă.

(31)

În urma comunicării concluziilor definitive, această parte interesată nu a fost de acord cu concluzia Comisiei potrivit căreia aplicarea articolului 3 alineatul (8) din regulamentul de bază nu este posibilă în acest caz. Partea interesată și-a reiterat afirmațiile prezentate în considerentele 29 și 30 de mai sus, fără a aduce noi elemente de probă. De asemenea, aceasta a insistat asupra faptului că Comisia nu a putut stabili faptul că majoritatea producătorilor din Uniune au fost în măsură să separe datele economice și financiare referitoare la producția de AHF și FCA, fără să aducă, totuși, probe în sprijinul afirmației sale. Prin urmare, Comisia confirmă că nu este necesar să se recurgă la articolul 3 alineatul (8) din regulamentul de bază în acest caz, deoarece datele verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au permis identificarea separată a fabricării de produs similar. Deoarece afirmațiile acestei părți interesate sunt simple afirmații incorecte, acestea sunt respinse.

(32)

În urma comunicării concluziilor provizorii, autoritățile ruse au solicitat Comisiei să furnizeze versiunile neconfidențiale ale răspunsurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion și toate celelalte elemente de probă care stabilesc existența unui prejudiciu important. De asemenea, acestea au solicitat accesul la metodologia utilizată de către Comisie pentru a evalua prejudiciul important suferit de către producătorii din Uniune.

(33)

Comisia reamintește că autoritățile ruse au fost informate, împreună cu toate părțile interesate, la 25 august 2015 (în urma prezentării lor la comunicarea concluziilor provizorii) cu privire la procedura exactă de urmat în vederea obținerii accesului la dosarul neconfidențial al anchetei. Versiunile neconfidențiale ale acestor răspunsuri au fost suficient de detaliate pentru a permite un nivel rezonabil de înțelegere a conținutului esențial al informațiilor transmise cu titlu confidențial. În ceea ce privește alte dovezi care susțin concluzia privind prejudiciul important suferit de industria din Uniune, ele au fost prezentate în considerentele 71-108 din regulamentul provizoriu.

(34)

În urma comunicării concluziilor provizorii, două părți interesate au pretins că nu toți indicatorii de prejudiciu au evidențiat o tendință negativă și că faptul că există o tendință pozitivă a anumitor indicatori de prejudiciu ar demonstra că industria din Uniune nu a suferit niciun prejudiciu important. S-a afirmat, de asemenea, că creșterea insuficientă a volumului vânzărilor industriei din Uniune nu indică un prejudiciu material, întrucât această situație a fost cauzată de o capacitate de producție insuficientă într-o perioadă în care cererea din Uniune a crescut.

(35)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, o constatare a existenței unui prejudiciu important se bazează pe o apreciere globală a tuturor indicatorilor de prejudiciu relevanți. Stabilirea de concluzii numai pe baza anumitor indicatori de prejudiciu selectați ar distorsiona analiza în acest caz. Prin urmare, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 106 din regulamentul provizoriu, deși capacitatea de producție, producția și vânzările industriei din Uniune au crescut în perioada examinată, această creștere a fost mai mică decât creșterea consumului. În pofida situației financiare dificile a industriei din Uniune, producătorii din Uniune au depus eforturi să investească pentru a spori capacitatea, cu scopul de a beneficia de creșterea consumului din Uniune. Cu toate acestea, întrucât ei nu au fost în măsură să majoreze prețurile la niveluri care să acopere costurile, capacitatea lor de a investi în creșterea capacității a fost limitată. Producătorii au avut posibilitatea, într-o anumită măsură, să finanțeze pierderile generate de producția și vânzările de AHF prin profiturile obținute din vânzarea altor produse. Cu toate acestea, pe termen lung, această strategie nu este sustenabilă pentru industria din Uniune, întrucât aceasta ar fabrica un produs care generează pierderi. Prin urmare, afirmația conform căreia nu toți indicatorii de prejudiciu au evidențiat o tendință negativă și că nu există, prin urmare, niciun prejudiciu important, a fost respinsă.

(36)

În urma comunicării concluziilor definitive, autoritățile ruse și-au reiterat afirmația înainte de etapa provizorie că, potrivit documentelor financiare ale reclamanților care sunt accesibile publicului, nu ar exista niciun prejudiciu important.

(37)

Astfel cum se explică în considerentul 107 din regulamentul provizoriu, unii dintre producătorii din Uniune nu au produs exclusiv AHF și, prin urmare, documentele financiare aflate la dispoziția publicului nu pot evidenția situația efectivă a industriei din Uniune în ceea ce privește AHF. În plus, rezultatele anchetei se bazează pe datele reale verificate ale industriei din Uniune cu privire la AHF. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(38)

În urma comunicării concluziilor definitive, o parte interesată a reiterat afirmația potrivit căreia cea mai mare parte a factorilor și indicilor relevanți care influențează situația industriei producătoare de AHF din Uniune au înregistrat o evoluție pozitivă în cursul perioadei examinate. De asemenea, acesta a afirmat că analiza Comisiei privind situația industriei din Uniune se bazează numai pe un număr limitat de indicatori.

(39)

Cu toate acestea, analiza Comisiei cu privire la situația industriei din Uniune se bazează pe totalitatea factorilor prezentați în secțiunea D din regulamentul provizoriu. Faptul că anumiți indicatori de prejudiciu, cum ar fi producția, capacitatea de producție și volumul vânzărilor au arătat o tendință pozitivă în cursul perioadei examinate nu aduce atingere concluziei generale conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază. Indicatorii nu pot fi priviți în mod izolat unii față de ceilalți, corelația dintre aceștia trebuie să fie luată în considerare, de asemenea. Astfel cum se explică în considerentul 106 din regulamentul provizoriu, volumul producției a crescut cu 7 %, iar capacitatea de producție a crescut cu 12 % în cursul perioadei examinate. Totuși, aceste creșteri sunt inferioare creșterii consumului, care a fost cu mult mai mare, și anume cu [17 %-28 %] în cursul perioadei examinate. În consecință, chiar dacă volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut cu [2 %-10 %] pe parcursul perioadei examinate, pe o piață cu o creștere și mai mare a consumului, creșterea volumului vânzărilor nu a condus la o creștere a cotei de piață, ci, dimpotrivă, la o pierdere a cotei de piață de 8 puncte procentuale. Aceasta demonstrează faptul că industria din Uniune nu a putut să beneficieze de creșterea consumului. În plus, deși investițiile au crescut cu 47 % în cursul perioadei examinate, ele au rămas în continuare la un nivel insuficient pentru a ține pasul cu creșterea consumului. În cele din urmă, fluxul de lichidități a urmat o tendință pozitivă, dar, în termeni absoluți, a rămas la niveluri scăzute. Prin urmare, tendința pozitivă a anumitor indicatori, atunci când sunt analizați în corelație cu alți factori, confirmă, de fapt, o situație prejudiciabilă pentru industria din Uniune. Prin urmare, afirmațiile din considerentul 38 de mai sus au fost respinse.

(40)

În urma comunicării concluziilor definitive, cinci reînfășurători au susținut, în contextul solicitării măsurilor care urmează să fie instituite sub forma unui preț minim la import, că prețul de vânzare practicat de producătorul din Uniune care produce numai AHF a crescut după perioada de anchetă, în timp ce prima pentru aluminiu a scăzut. Părțile au susținut, de asemenea, că aceste elemente se traduc în profituri mai mari pentru acest producător din Uniune.

(41)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază, concluzia privind prejudiciul menționată mai sus a fost obținută pe baza datelor verificate pentru perioada examinată, fără a lua în considerare datele ulterioare perioadei de anchetă și pe baza unor date reprezentative pentru toate societățile incluse în eșantion, și nu pentru un singur producător din Uniune. Prin urmare, afirmația din considerentul 40 a fost respinsă.

(42)

Pe baza celor prezentate mai sus și în absența oricăror altor observații, se confirmă concluziile expuse în considerentele 71-108 din regulamentul provizoriu conform cărora industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază. Industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, care s-a reflectat, în special, într-o rentabilitate negativă pe aproape întreg parcursul perioadei examinate.

(43)

După comunicarea concluziilor provizorii, anumite părți interesate și-au reiterat afirmațiile prezentate înainte de instituirea taxelor provizorii, mai precis faptul că prejudiciul suferit de industria din Uniune nu a fost cauzat de importurile din Rusia, ci de alți factori, cum ar fi incapacitatea industriei din Uniune de a-și spori capacitatea de producție în conformitate cu cererea creșterii, importurile din alte țări terțe, precum Turcia și RPC și creșterea producției de FCA de către industria din Uniune în detrimentul AHF.

(44)

Impactul pretins al altor factori asupra prejudiciului important suferit de industria din Uniune este abordat în considerentele 49-97 de mai jos.

(45)

În plus, o parte interesată a susținut că rentabilitatea industriei din Uniune a crescut în 2013, când importurile din Rusia au înregistrat cel mai mare volum absolut, ceea ce ar demonstra că importurile din Rusia nu au avut un impact asupra rentabilității industriei din Uniune și, prin urmare, nu au cauzat prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(46)

Astfel cum se arată în considerentul 99 din regulamentul provizoriu, rentabilitatea industriei din Uniune a fluctuat ușor, între – 2,9 % și 0,2 %, în cursul perioadei examinate. În 2013, rentabilitatea industriei din Uniune a depășit cu greu pragul de rentabilitate, și anume s-a ridicat la 0,2 %. În timp ce volumul importurilor din Rusia a fost cel mai ridicat în același an, cota de piață a acestora a rămas constantă, la 34 %. Prin urmare, această ameliorare minoră temporară a rentabilității industriei din Uniune nu aduce atingere concluziei conform căreia rentabilitatea generală a industriei din Uniune a fost negativă (cu excepția anului 2013) și a rămas sub ținta de profit de 5 % pe parcursul întregii perioade examinate. De asemenea, ea nu afectează concluzia expusă în considerentul 116 din regulamentul provizoriu, conform căreia există o legătură de cauzalitate între deteriorarea situației industriei din Uniune și importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping și care au deținut o cotă de piață semnificativă și constantă. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(47)

Având în vedere cele de mai sus, legătura de cauzalitate a fost stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important constatat pe baza existenței atât a unor volume semnificative de importuri din Rusia (cota de piață de 34 % deținută de un producător), cât și a presiunii puternice exercitate asupra prețurilor de aceste importuri pe piața Uniunii (o subcotare a prețurilor de aproximativ 12 %).

(48)

În lipsa oricăror altor observații privind efectele importurilor care au făcut obiectul unui dumping, s-au confirmat concluziile expuse în considerentele 110-116 din regulamentul provizoriu.

(49)

În urma comunicării concluziilor provizorii, a fost semnalat Comisiei că, în tabelul 11 din regulamentul provizoriu, importurile totale includeau, în mod eronat, și importurile din Rusia. Tabelul de mai jos înlocuiește tabelul 11 din regulamentul provizoriu:

Tabelul 1

Importurile din alte țări terțe

(50)

O parte interesată a afirmat că Comisia a omis să disocieze și să distingă efectele prejudiciabile ale importurilor din RPC și din Turcia, în timp ce o altă parte interesată a afirmat că impactul importurilor din țări terțe asupra situației industriei din Uniune a fost subestimat de către Comisie.

(51)

În ceea ce privește importurile din RPC, în urma comunicării concluziilor provizorii, s-a constatat că era necesar să se efectueze corecții la nivelul subcotării importurilor din China, astfel cum s-a precizat în considerentul 118 din regulamentul provizoriu, din cauza unei erori de redactare. În urma efectuării corecțiilor, s-a constatat că prețul mediu al volumului total de importuri din RPC către Uniune în perioada de anchetă a subcotat prețurile practicate de industria din Uniune cu 10,2 % în loc de 13 %, astfel cum se precizează în considerentul 118 din regulamentul provizoriu.

(52)

În plus, după cum s-a explicat în considerentul 118 din regulamentul provizoriu, volumul importurilor din RPC a scăzut cu între [47 % și 57 %], înregistrându-se o scădere corespunzătoare a cotei de piață de la 4 % până la 2 % în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile acestor importuri au subcotat prețurile industriei din Uniune cu 10,2 %. Pe această bază, Comisia a concluzionat în considerentul 121 din regulamentul provizoriu că importurile din China au contribuit parțial la prejudiciul suferit de industria din Uniune, deși acestea nu au întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Întrucât cota de piață a importurilor din China a fost scăzută și a înregistrat o tendință descrescătoare pe parcursul perioadei examinate, aceste importuri nu ar fi putut exercita o presiune semnificativă asupra prețurilor practicate de producătorii din Uniune, care să-i împiedice pe aceștia să-și crească prețurile până la niveluri profitabile. Concluzia conform căreia importurile din China nu au întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria Uniunii, astfel cum se explică în considerentul 121 din regulamentul provizoriu este, astfel, confirmată.

(53)

În ceea ce privește importurile din Turcia, conform explicației din considerentul 119 din regulamentul provizoriu, acestea au înregistrat o tendință crescătoare pe parcursul perioadei examinate și au atins o cotă de piață de 13 % în perioada de anchetă din pricina unei cereri mai mari pe piața Uniunii, pe care producătorii din Uniune nu au fost în măsură să o satisfacă, astfel cum se explică în considerentul 35. Cu toate acestea, prețurile de import din Turcia, chiar dacă au scăzut cu 13 % în cursul perioadei examinate, se aflau la niveluri similare cu prețurile practicate de industria din Uniune și cu mult peste nivelul prețurilor de import din Rusia. Deși cota de piață a importurilor din Turcia a cunoscut o tendință crescătoare, dat fiind nivelul lor similar cu prețurile practicate de industria din Uniune (uneori chiar mai ridicat), acestea nu au putut exercita o presiune semnificativă asupra prețurilor practicate de producătorii din Uniune, astfel încât să-i împiedice pe aceștia să-și crească prețurile până la niveluri profitabile. Prin urmare, concluzia potrivit căreia importurile din Turcia nu au întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune este confirmată.

(54)

În urma comunicării concluziilor definitive, o parte interesată și-a reiterat afirmația din etapa provizorie, conform căreia Comisia nu a disociat și nici nu a făcut distincție între efectele prejudiciabile ale importurilor din Turcia. De asemenea, s-a afirmat că creșterea volumului importurilor din Turcia a prejudiciat industria Uniunii în ceea ce privește cota de piață și rata de utilizare a capacității de producție și, prin urmare, se pretinde că ar fi întrerupt legătura de cauzalitate între importurile din Rusia și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(55)

Este adevărat că cota de piață a importurilor din Turcia a crescut în cursul perioadei examinate, în timp ce cota de piață a industriei din Uniune a scăzut. Cu toate acestea, importurile din Turcia au reprezentat o cotă de piață de 13 % în cursul perioadei de anchetă, în timp ce cota de piață a importurilor din Rusia a fost de 34 %. În plus, prețurile practicate în Turcia au fost la același nivel ca prețurile industriei din Uniune, în timp ce importurile din Rusia au subcotat prețurile industriei din Uniune cu [3 %-7 %]. De asemenea, se subliniază faptul că nu este sustenabil pentru o industrie care înregistrează pierderi, precum industria producătoare de AHF, să continue să își mărească volumul vânzărilor în timp ce înregistrează pierderi. Industria trebuie în primul rând să își mărească prețurile peste nivelul necesar pentru acoperirea costurilor înainte de a-și crește și mai mult volumul de vânzări. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost posibil din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia în cantități semnificative. Prin urmare, afirmația potrivit căreia importurile din Turcia au întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile din Rusia și prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost respinsă.

(56)

S-a afirmat, de asemenea, că prețurile importurilor din Turcia sunt mai ridicate decât prețurile importurilor din Rusia întrucât producătorii turci sunt specializați și își concentrează exporturile către piața Uniunii pe folii mai subțiri, între 0,008-0,009 mm, pe care producătorul rus care nu le exportă către piața Uniunii. Această afirmație nu a fost susținută cu niciun fel de dovezi și, prin urmare, ea a fost respinsă.

(57)

În ceea ce privește importurile din țările terțe rămase, volumul acestora a scăzut între 2011 și 2013 cu [20 %-39 %] și apoi a crescut cu [2 %-15 %] la sfârșitul perioadei de anchetă. Astfel cum se explică în considerentul 120 din regulamentul provizoriu, cota lor de piață a scăzut de la 4 % în 2011 până la 2 % în 2013 și apoi a crescut până la 4 % la sfârșitul perioadei de anchetă. După cum s-a subliniat în cadrul aceluiași considerent din regulamentul provizoriu, prețurile lor au fost la niveluri mai mici decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, cu excepția anului 2012, dar au fost mai mari decât prețurile importurilor din Rusia pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, importurile din alte țări terțe nu este posibil să fi exercitat o presiune atât de puternică asupra prețurilor practicate de producătorii din Uniune încât să îi împiedice pe aceștia din urmă să-și majoreze prețurile până la niveluri profitabile. Prin urmare, concluzia potrivit căreia importurile din alte țări terțe nu au întrerupt legătura de cauzalitate dintre importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune este confirmată.

(58)

În consecință, în absența oricăror alte observații, au fost confirmate concluziile enunțate în considerentele 117-122 din regulamentul provizoriu.

(59)

În urma comunicării concluziilor provizorii, două părți interesate au afirmat că industria din Uniune nu a reușit să facă față creșterii consumului în pofida investițiilor realizate pentru creșterea capacității de producție, fapt care ar fi cauzat prejudiciul important suferit.

(60)

În primul rând, această parte nu a explicat cum o creștere a consumului în Uniune, ca atare, ar fi putut să aibă un impact negativ asupra industriei din Uniune și, prin urmare, să întrerupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din Rusia și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Dimpotrivă, în condiții normale de concurență, și anume, în absența importurilor care fac obiectul unui dumping, industria din Uniune s-ar putea aștepta în mod rezonabil să profite de creșterea consumului.

(61)

În al doilea rând, cota de piață a importurilor din Rusia a crescut cu 5 puncte procentuale, în timp ce producătorii din Uniune au pierdut 8 puncte procentuale din cota lor de piață, mai precis cota lor de piață a scăzut de la 55 % la 47 % în cursul perioadei examinate.

(62)

În plus, după cum s-a explicat în considerentul 78 din regulamentul provizoriu, producătorii din Uniune au depus eforturi în vederea creșterii capacității de producție, dar eforturile lor au fost limitate de situația financiară dificilă a acestora. Nivelul relativ scăzut al investițiilor s-a datorat situației financiare dificile a industriei din Uniune care, la rândul său, a fost cauzată de importurile care fac obiectul unui dumping. În plus, deși capacitatea de producție a industriei din Uniune a crescut ușor în cursul perioadei examinate, utilizarea capacităților a scăzut din cauza importurilor din Rusia la preț scăzut care făceau obiectul unui dumping. În plus, volumul producției industriei din Uniune a crescut ușor, iar cota sa de piață a scăzut în mod continuu pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată drept cauză a prejudiciului important suferit de industria din Uniune. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(63)

În absența oricăror alte observații în această chestiune, s-au confirmat concluziile la care s-a ajuns în considerentele 123-125 din regulamentul provizoriu.

(64)

În lipsa oricăror observații privind efectele performanței la export a industriei din Uniune, s-au confirmat concluziile la care s-a ajuns în considerentele 126-128 din regulamentul provizoriu.

(65)

În urma comunicării concluziilor provizorii, o parte a afirmat că Comisia a omis să ia în considerare FCA, ca un alt factor. Aceasta și-a reiterat afirmația că unii producători din Uniune au ales să sporească producția și vânzarea produsului mai lucrativ FCA în detrimentul producției de AHF. De asemenea, aceasta a susținut că Comisia nu a luat în considerare impactul producției și al vânzărilor de FCA și al situației sale economice asupra situației economice generale a industriei Uniunii pentru AHF. Această afirmație a fost reiterată după comunicarea concluziilor definitive fără a se aduce nicio informație nouă.

(66)

Astfel cum se explică în considerentul 81 din regulamentul provizoriu, mai mulți producători din Uniune au fabricat atât AHF, cât și FCA, în timp ce cel mai mare producător de AHF din eșantion nu a fabricat FCA pe durata perioadei de anchetă. În plus, ancheta a arătat că producătorii din Uniune incluși în eșantion au avut o proporție stabilă de producție între cele două tipuri de folii și, prin urmare, s-a concluzionat că nu a avut loc nicio reorientare a producției industriei din Uniune către producția de FCA în detrimentul AHF. În orice caz, în eventualitatea în care o astfel de reorientare ar fi avut loc, ea ar fi fost mai degrabă o consecință a importurilor care fac obiectul unui dumping din Rusia care au exercitat în mod continuu o presiune semnificativă asupra prețurilor AHF împiedicând producătorii din Uniune să-și majoreze prețurile până la niveluri profitabile. În plus, ancheta a arătat că tendința rentabilității produsului în cauză este comparabilă între societățile incluse în eșantion, indiferent de cota producției de AHF și de FCA în producția lor totală. Prin urmare, afirmația din considerentul 65 este respinsă.

(67)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările expuse în considerentele 129-132 din regulamentul provizoriu.

(68)

În urma comunicării concluziilor provizorii, autoritățile ruse nu au fost de acord cu concluzia Comisiei potrivit căreia evoluția prețurilor aluminiului cotat la London Metal Exchange („LME”) nu a avut o incidență asupra faptului că prețurile importurilor din Rusia au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune și au exercitat o presiune asupra prețurilor de pe piața Uniunii, ceea ce nu a permis industriei din Uniune să își crească prețurile de vânzare până la un nivel care i-ar fi acoperit costurile de producție.

(69)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 136 din regulamentul provizoriu, ancheta a arătat că atât industria din Uniune, cât și producătorii-exportatori ruși au suportat costuri comparabile la aprovizionarea cu aluminiu pentru producerea de AHF, întrucât prețul de comercializare a aluminiului atât pe piața din Rusia, cât și pe piața Uniunii, depinde în mod direct de LME. În plus, în timp ce prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, precum și prețurile importurilor de AHF din Rusia au scăzut ca urmare a evoluției prețului aluminiului cotat la LME, ancheta a stabilit că prețurile de import ale AHF din Rusia au fost în mod constant mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune în cursul perioadei examinate și le-au subcotat pe acestea din urmă cu [3 % și 7 %] în cursul perioadei de anchetă. De asemenea, prețurile de vânzare a AHF practicate de industria din Uniune nu au acoperit costul unitar de producție, în pofida scăderii costul unitar de producție. Această situație a fost cauzată de presiunea exercitată asupra prețurilor de către importurile care fac obiectul unui dumping în cantități semnificative care au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune și nu au permis industriei din Uniune să își crească prețurile de vânzare și, prin urmare, nu i-a permis să beneficieze de scăderea costurilor materiilor prime.

(70)

În urma comunicării concluziilor definitive, autoritățile ruse și-au reiterat afirmația că presiunea asupra prețurilor pe piața Uniunii a fost exercitată de prețurile LME pentru aluminiu în locul importurilor de AHF din Rusia, fără să aducă elemente de probă noi în acest sens. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(71)

În absența altor observații în acest sens, se confirmă constatările expuse în considerentele 133-136 din regulamentul provizoriu.

(72)

În urma comunicării concluziilor provizorii, o parte interesată a afirmat că Comisia nu a reușit să furnizeze o evaluare a efectelor cumulate ale tuturor celorlalți factori, fără a preciza însă temeiul juridic pentru cererea sa sau a explica modul în care, în împrejurările din speță, aceasta ar fi putut conduce la atribuirea prejudiciului cauzat de alți factori importurilor care fac obiectul unui dumping din Rusia.

(73)

În primul rând, regulamentul de bază nu impune Comisiei să realizeze o evaluare a efectelor cumulate ale altor factori atunci când analizează impactul acestor factori. Pe de altă parte, în cazul de față, Comisia a putut să facă distincție și să separe în mod adecvat efectele individuale ale tuturor celorlalți factori cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping din Rusia. Prin urmare, Comisia a putut să concluzioneze că prejudiciul atribuit importurilor din Rusia care fac obiectul unui dumping este cauzat efectiv de importurile respective, mai degrabă decât de ceilalți factori. În consecință, Comisia și-a îndeplinit obligația de a nu atribui importurilor din Rusia care fac obiectul unui dumping prejudiciul cauzat de alți factori cauzali. Prin urmare, o analiză colectivă a tuturor factorilor cunoscuți nu este necesară. În orice caz, partea interesată în cauză nu a furnizat niciun element de probă privind motivele pentru care Comisia ar fi atribuit în mod necorespunzător, în acest caz, importurilor din Rusia care fac obiectul unui dumping prejudiciul cauzat de alți factori. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(74)

În urma comunicării concluziilor definitive, producătorul-exportator rus și mai mulți reînfășurători au susținut că măsurile antidumping în vigoare privind importurile de AHF din RPC sunt eludate prin intermediul unei forme ușor modificate care le permite să fie înregistrate de Eurostat ca FCA utilizând codul NC 7607 11 19. În plus, părțile au susținut că folia de aluminiu cu o grosime cuprinsă între 0,007 mm și 0,2 mm care figurează în baza de date statisticile chineză reprezintă, de fapt, AHF eludate, care se încadrează la cele două coduri 7607 11 90 și 7607 11 20. Volumul importurilor despre care se afirmă că au fost eludate este, prin urmare, estimat la aproximativ 30 000 de tone pe an și s-a susținut că acestea au cauzat un prejudiciu industriei din Uniune.

(75)

Se reamintește faptul că, în 2012, Comisia a deschis o anchetă referitoare la eventuala eludare a măsurilor antidumping instituite asupra importurilor de anumite folii de aluminiu originare din RPC prin importuri de anumite folii de aluminiu care nu a fost recopt, în role cu o lățime de peste 650 mm, originare din RPC (3) prin Regulamentul (CE) nr. 925/2009 al Consiliului (4). Cu toate acestea, la 2 iulie 2013, Comisia a încheiat ancheta (5) fără a prelungi măsurile antidumping asupra importurilor de anumite folii din aluminiu originare din RPC la importurile de anumite folii din aluminiu în role care nu au fost recoapte, cu o lățime de peste 650 mm, originare din RPC ca urmare a retragerii cererii de către solicitanți.

(76)

Procedura actuală nu a vizat presupusele practici de eludare. În orice caz, Comisia a realizat o analiză a importurilor de AHF și FCA din RPC pe baza statisticilor din baza de date chineză furnizate de Goodwill China Business Information Ltd și pe baza statisticilor Eurostat.

(77)

Exporturile chineze de folie din aluminiu prin cele două coduri menționate de către părțile interesate în statisticile chineze sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul 2

Exporturile de FCA și de AHF din RPC către Uniune

(78)

Ar trebui remarcat faptul că, în tabelul de mai sus, codurile chineze nu sunt în mod specific pentru AHF și că acestea includ, de asemenea, FCA. Părțile interesate au presupus pur și simplu că volumul total exportat prin intermediul acestor două coduri este reprezentat de AHF eludate, ignorând faptul că exportul de FCA reale este, de asemenea, raportat în aceste coduri.

(79)

În plus, se remarcă faptul că, Eurostat subdivizează codul NC 7607 11 19 în două coduri diferite, unul pentru AHF (7607111910) și celălalt pentru FCA (7607111990). Totalul importurilor de FCA din RPC în cursul perioadei examinate este prezentat în tabelul de mai jos:

Tabelul 3

Importuri de FCA din RPC

(80)

Pe baza celor de mai sus, deși nu este exclus ca unele dintre volumele importate care au fost declarate ca fiind FCA să fie, de fapt, AHF eludate, părțile interesate au supradeclarat, în mod clar, volumul de AHF despre care se presupune că au fost eludate, întrucât, în perioada examinată, volumul total al importurilor de FCA din RPC a fost inferior volumului de AHF despre care se presupune că au fost eludate (și anume 30 000 de tone), cu excepția perioadei de anchetă. Nici informațiile furnizate de părțile interesate, nici informațiile colectate de Comisie nu permit o separare a AHF despre care se presupune că au fost eludate de FCA veritabile în funcție de aceste coduri și, prin urmare, Comisia nu este în măsură să evalueze volumul de AHF eludate, în cazul în care acestea există.

(81)

Având în vedere că părțile nu au prezentat niciun alt element de probă în susținerea afirmației lor, s-a ajuns la concluzia că volumele despre care se presupune că au fost eludate, în cazul în care există, nu au fost de natură să întrerupă legătura de cauzalitate dintre importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(82)

Autoritățile ruse au susținut că Comisia nu a luat în considerare tendința generală de scădere a prețurilor de pe piața mondială pentru AHF.

(83)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 67, 91, 118 și 120 din regulamentul provizoriu, prețurile din Uniune, precum și prețurile importurilor din Rusia, Turcia, RPC și alte țări terțe au scăzut în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, prețurile importurilor din Rusia au fost în permanență mai mici decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune și le-au subcotat pe acestea din urmă cu [3 %-7 %], în volume semnificative. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(84)

O altă parte interesată a susținut că rentabilitatea industriei din Uniune nu a crescut ca urmare a extinderii capacităților de producție și a creșterii investițiilor.

(85)

Producția de AHF necesită utilizarea intensă a echipamentelor. Prin urmare, pentru ca industria din Uniune să-și crească capacitatea de producție, este nevoie de investiții în echipamente. Cu toate acestea, din punct de vedere contabil, impactul avut de amortizarea echipamentelor asupra costului total de fabricație este limitat, între 3 % și 5 %, și, prin urmare, nu poate avea un impact semnificativ asupra rentabilității industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(86)

În urma comunicării concluziilor definitive, autoritățile ruse au afirmat, fără a furniza probe care să susțină afirmația, că datele statistice din Rusia reflectă numai AHF de calitate medie, care sunt un produs cu un preț mai mic, în timp ce statisticile Uniunii, ca și cele ale celorlalte țări terțe importante, reflectă o combinație de AHF cu folii mai scumpe.

(87)

Ancheta nu a evidențiat nicio astfel de diferență în materie de calitate între AHF fabricate de producătorii din Uniune și cele importate din Rusia. Reînfășurătorii, care cumpără AHF de la producători din Uniune, din Rusia și de la producători din alte țări terțe, în special din Turcia, nu au formulat niciun fel de afirmații cu privire la o diferență de calitate între diferitele AHF obținute în cursul anchetei. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(88)

În urma comunicării concluziilor definitive, o parte interesată a afirmat, de asemenea, că, în cadrul prezentei proceduri, Comisia nu a ținut seama de faptul că patru din cei șase producători din Uniune incluși în eșantion un presupus existența unui dumping prejudiciabil privind FCA din RPC.

(89)

Este adevărat că, la data de 12 decembrie 2014, Comisia a deschis o procedură antidumping privind importurile de un anumit tip de folii de aluminiu originare din Republica Populară Chineză (6), și anume FCA. Astfel cum s-a explicat în considerentul 30 de mai sus, AHF și FCA sunt două produse diferite, care sunt comercializate pe două piețe diferite. Prejudiciul suferit de industria din Uniune rezultat din producția și vânzările de FCA, dacă există, nu se reflectă în situația industriei producătoare de AHF. În plus, ancheta privind importurile de FCA din RPC a fost încheiată de Comisie fără a se institui măsuri (7). Mai precis, ancheta încheiată nu a condus la nicio constatare de către Comisie care să stabilească dacă industria din Uniune a suferit un prejudiciu din cauza importurilor de FCA din RPC. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(90)

În urma comunicării concluziilor definitive, cinci reînfășurători au susținut că AHF din Rusia concurează doar marginal cu AHF fabricate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. În continuare, s-a susținut că AHF din Rusia concurează cu AHF importate din RPC și din Turcia.

(91)

Această afirmație nu a fost susținută cu niciun fel de dovezi și, prin urmare, ea a fost respinsă.

(92)

În plus, s-a afirmat că, în general, majoritatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion nu vând AHF către reînfășurători, deoarece acestea nu sunt AHF destinate producerii de rulouri de consum, ci FCA vândute la suprapreț, prețurile fiind apropiate de 3 000 EUR pe tonă.

(93)

Această afirmație este incorectă pe plan faptic. În primul rând, ar trebui reținut faptul că, astfel cum se indică în tabelul 7 din regulamentul provizoriu, prețul mediu de vânzare practicat de industria din Uniune a fost de 2 597 EUR pe tonă în cursul perioadei de anchetă și nu de 3 000 EUR, așa cum s-a afirmat. În plus, ancheta a confirmat că toți producătorii din Uniune incluși în eșantion vindeau AHF către reînfășurători. Cei patru reînfășurători care au cooperat la anchetă și care au trimis un răspuns la chestionar au cumpărat AHF de la producătorii din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(94)

Cei cinci reînfășurători au susținut, de asemenea, că producătorul din Uniune inclus în eșantion care producea doar AHF a cauzat, de fapt, un prejudiciu important celorlalți producători din Uniune incluși în eșantion, întrucât prețurile sale de vânzare le-au subcotat pe cele practicate de ceilalți producători din Uniune incluși în eșantion. În plus, s-a susținut, de asemenea, că, având în vedere faptul că rentabilitatea industriei din Uniune este calculată pe baza unui eșantion de producători din Uniune, deci ea nu acoperă întreaga industrie din Uniune, Comisia ar trebui, de asemenea, să limiteze analiza cotelor de piață doar la societățile incluse în eșantion, în locul întregii industrii din Uniune.

(95)

În cursul perioadei examinate, prețurile de vânzare practicate de producătorul din Uniune inclus în eșantion care produce numai AHF erau în conformitate cu prețurile medii practicate de industria din Uniune și au fost, în anumiți ani, chiar mai mari. Prin urmare, este eronată, de fapt, afirmația conform căreia prețurile practicate de acest producător din Uniune le-au subcotat pe cele ale altor producători din Uniune incluși în eșantion.

(96)

În ceea ce privește a doua parte a cererii, Comisia reamintește faptul că analiza prejudiciului se efectuează la nivelul industriei din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază, astfel cum se precizează în considerentul 53 din regulamentul provizoriu. În plus, după cum s-a explicat în considerentul 9 din regulamentul provizoriu, având în vedere numărul mare de producători din Uniune, s-a aplicat eșantionarea în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Șase societăți au fost incluse în eșantion, reprezentând peste 70 % din producția totală a Uniunii. Nicio observație cu privire la selectarea eșantionului nu a fost primită în termenul prevăzut și, prin urmare, eșantionul a fost considerat reprezentativ pentru industria din Uniune. În plus, datorită aplicării eșantionării, astfel cum se explică în considerentul 73 din regulamentul provizoriu, Comisia a făcut distincție între macroindicatori și microindicatori. Lista acestor indicatori este prezentată în considerentele 74 și 75 din regulamentul provizoriu. Rezultă că rentabilitatea este un microindicator și, prin urmare, se calculează pe baza datelor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, în timp ce cota de piață este un macroindicator și ar trebui să fie calculată pentru întreaga industrie din Uniune. Ambele metode conferă Comisiei dreptul de a formula constatări care sunt valabile, ca atare, pentru întreaga industrie din Uniune.

(97)

Prin urmare, afirmațiile din considerentul 94 de mai sus au fost respinse.

(98)

Niciunul dintre argumentele prezentate de către părțile interesate nu demonstrează că impactul altor factori, în afară de importul din Rusia care a făcut obiectul unui dumping, este susceptibil să întrerupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectului unui dumping și prejudiciul important stabilit. Având în vedere cele menționate anterior, se concluzionează că importurile din Rusia care au făcut obiectul unui dumping au provocat un prejudiciu material industriei din Uniune, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(99)

Prin urmare, concluziile menționate în considerentele 137-141 din regulamentul provizoriu sunt confirmate.

(100)

În urma comunicării concluziilor provizorii, autoritățile ruse au afirmat că introducerea măsurilor asupra importurilor din Rusia ar conduce la o creștere a importurilor de AHF din alte țări terțe, în special din Turcia și din RPC și, prin urmare, instituirea măsurilor antidumping cu privire la importurile din Rusia nu este în interesul industriei din Uniune.

(101)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 147 din regulamentul provizoriu, măsurile antidumping ar trebui să restabilească condițiile de concurență echitabile în Uniune pentru a permite industriei din Uniune să concureze la prețuri echitabile pe piața Uniunii cu importurile din alte țări terțe, inclusiv Rusia, RPC și Turcia. Faptul că alte țări terțe își sporesc importurile nu este, în sine, un indiciu al faptului că industria din Uniune nu va fi în măsură să beneficieze de măsurile antidumping instituite. Într-adevăr, este de așteptat ca industria din Uniune să-și crească volumul vânzărilor și cota de piață, precum și să își majoreze prețurile de vânzare până la niveluri profitabile.

(102)

Măsurile antidumping în vigoare împotriva RPC ar trebui să garanteze faptul că importurile din China intră pe piața Uniunii la niveluri de preț echitabile, în timp ce nivelurile prețurilor din Turcia erau deja în cursul perioadei examinate la același nivel cu prețurile de vânzare ale industriei din Uniune și nu au exercitat o presiune asupra prețurilor de pe piață.

(103)

Comisia consideră că această afirmație nu poate infirma prezumția instituită prin articolul 21 din regulamentul de bază în favoarea instituirii măsurilor și necesitatea de a elimina efectele de denaturare a schimburilor comerciale provocate de importurile care fac obiectul unui dumping din Rusia și de a restabili condițiile de concurență echitabile.

(104)

În consecință, aceste argumente se resping.

(105)

În lipsa altor observații referitoare la interesul industriei din Uniune, se confirmă concluzia din considerentul 149 din regulamentul provizoriu.

(106)

În lipsa oricăror alte observații referitoare la interesul importatorilor neafiliați și al comercianților, se confirmă concluzia la care s-a ajuns în considerentul 150 din regulamentul provizoriu.

(107)

În urma comunicării concluziilor provizorii și definitive, mai mulți utilizatori (reînfășurătorii care produc așa-numitele „rulouri de consum”) și-au reiterat afirmațiile transmise înainte de instituirea măsurilor provizorii, cu toate acestea, fără să furnizeze dovezi noi.

(108)

Un reînfășurător a afirmat, în special, că taxele antidumping vor avea un impact semnificativ asupra rentabilității lui, deoarece nu va putea să transfere taxa către clienții săi.

(109)

Această afirmație nu a fost susținută cu probe. În plus, pe baza cifrelor furnizate de reînfășurătorul respectiv, ancheta a arătat că, deși reînfășurătorul nu este în măsură să transfere taxa către clienții săi, acesta ar continua să aibă profit.

(110)

În plus, ancheta a arătat că „marja de profit” adăugată de reînfășurători, pe lângă prețul de cumpărare a AHF poate varia în mod semnificativ, mai precis între 5 % și 70 %, în funcție de strategia de vânzare a reînfășurătorilor. După cum s-a subliniat în considerentul 154 din regulamentul provizoriu, activitatea reînfășurătorilor care importă AHF din Rusia a reprezentat între mai puțin de o șesime și maximum un sfert din totalul activității lor. În plus, astfel cum este evidențiat în considerentul 155 din regulamentul provizoriu, toate societățile cooperante au înregistrat, în general, profit.

(111)

După comunicarea concluziilor definitive, o parte a afirmat că reînfășurătorii nu adaugă nicio „marjă de profit” la prețul de achiziție și că „marja de profit” de 5 % până la 70 % adăugată la prețul de achiziție astfel cum a fost stabilită de Comisie în considerentul 110 de mai sus nu reflectă operațiunile reînfășurătorilor și nici rentabilitatea acestora.

(112)

Se reamintește faptul că activitatea reînfășurătorilor constă în reînfășurarea foliilor de aluminiu, dintr-o rolă jumbo într-un rulou mai mic destinat consumatorilor. Reînfășurătorii nu modifică proprietățile chimice ale foliei de aluminiu. „Marja de profit” menționată în considerentul 110 a fost calculată prin compararea prețului de achiziție al foliei din aluminiu în rulouri jumbo cu prețul de vânzare al foliilor din aluminiu în rulouri de consum pentru reînfășurătorii care au cooperat în cadrul anchetei. Reînfășurătorii suportă costuri pentru operațiunea de reambalare, totuși, aceste costuri sunt reduse, întrucât principalul determinant al costului este costul foliei de aluminiu, care reprezintă aproximativ 80 % din totalul costurilor de fabricație. Costurile VAG variază în mod semnificativ de la un reînfășurător la altul, în funcție de strategia de vânzare a reînfășurătorilor. Prin urmare, este corect faptul că „marja de profit” nu indică operațiunile și rentabilitatea societății, dar ea arată că nivelul costurilor VAG are un impact semnificativ asupra rentabilității reînfășurătorilor.

(113)

S-a afirmat, de asemenea, că în cadrul analizei situației industriei reînfășurătorilor, Comisia nu a luat în considerare importurile produsului în aval, și anume rulourile de consum din alte țări terțe, cum ar fi Turcia, Norvegia, Elveția, India și Malaysia care au compensat scăderea importurilor de AHF din RPC. Cu toate acestea, partea respectivă nu a furnizat nicio dovadă a impactului acestor importuri asupra situației industriei reînfășurătorilor.

(114)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 162 din regulamentul provizoriu, în 2013 au fost instituite măsuri antidumping privind importurile de rulouri de consum din RPC, fapt care a eliberat industria din aval de importurile care făceau obiectul unui dumping și care cauzau un prejudiciu important. Tabelul de mai jos arată evoluția importurilor de rulouri de consum în urma instituirii măsurilor antidumping privind importurile de rulouri de consum din RPC pentru țările menționate de partea respectivă:

Tabelul 4

Volumele importurilor de rulouri de consum (în tone)

(115)

Volumul importurilor din RPC a fost de 12 994 de tone pe parcursul perioadei de anchetă a anchetei antidumping inițiale privind importurile de rulouri de consum din RPC [a se vedea tabelul 2 din Regulamentul (UE) nr. 833/2012 al Comisiei (8)]. După instituirea măsurilor, volumul importurilor de rulouri de consum din China a scăzut cu 8 676 de tone în 2013 (și anume, până la 4 317,60 tone) și cu 9 218 tone în perioada de anchetă a anchetei actuale (și anume, până la 3 776,10 tone). Volumul corespunzător acestei scăderi depășește volumul importurilor de rulouri de consum provenite din cele cinci țări menționate de reînfășurător și care figurează în tabelul 4 de mai sus (cu 28 % în 2013 și cu 52 % în cursul perioadei de anchetă). Prin urmare, afirmația conform căreia importurile din țările menționate mai sus au compensat scăderea importurilor din RPC este nefondată și a fost respinsă.

(116)

În urma comunicării finale, mai mulți reînfășurători au susținut că, în medie, activitatea reînfășurătorilor care încorporează AHF reprezintă o parte mai importantă din totalul activității lor decât ceea ce Comisia a indicat în considerentul 154 din regulamentul provizoriu. Această afirmație s-a bazat pe datele furnizate de doi utilizatori care nu au cooperat la anchetă. Prin urmare, s-a susținut că importanța AHF în costul de producție al reînfășurătorilor nu ar trebui să fie minimizată de Comisie.

(117)

În acest sens, ar trebui notat faptul că constatările Comisiei din considerentul 154 din regulamentul provizoriu se bazează pe datele verificate ale reînfășurătorilor cooperanți și, prin urmare, reflectă situația lor reală. Informațiile suplimentare menționate mai sus au fost furnizate doar după comunicarea concluziilor definitive și, prin urmare, într-un stadiu atât de înaintat al procedurii, acestea nu au mai putut fi verificate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(118)

În urma comunicării concluziilor definitive, doi reînfășurători au susținut că instituirea de măsuri antidumping la importurile de AHF din Rusia va avea un efect negativ asupra rentabilității.

(119)

Acești doi reînfășurători nu s-au manifestat în timpul anchetei, ci doar în urma comunicării concluziilor definitive și numai unul dintre aceștia a trimis un răspuns la chestionar în acest stadiu foarte avansat al procedurii. Prin urmare, Comisia nu a putut să verifice aceste informații noi. Pe această bază, Comisia nu este în măsură să evalueze nivelul rentabilității lor, nici impactul avut de instituirea măsurilor antidumping la importurile de AHF din Rusia asupra profitabilității lor. Prin urmare, afirmația lor a fost respinsă.

(120)

În urma comunicării concluziilor definitive, cinci reînfășurători au afirmat că nu vor fi în măsură să transfere consumatorilor costul taxei antidumping din următoarele motive: 1. vânzările lor se bazează pe acorduri contractuale, iar prețurile se bazează pe formula legată de prețul aluminiului stabilite de LME; 2. din pricina presiunii exercitate asupra prețurilor și a competiției din partea rulourilor de consum fabricate cu AHF din RPC care, conform afirmațiilor, au fost eludate, reînfășurătorii respectivi nu pot negocia o creștere a prețurilor pentru rulourile de consum pe piața Uniunii; și 3. chiar dacă în prezent importurile în Uniune de rulouri de consum din țări terțe sunt mici, ele vor crește, probabil, în viitor.

(121)

Ancheta a arătat că deși reînfășurătorii nu sunt în măsură să transfere taxa antidumping către consumatori, efectul avut de instituirea măsurilor antidumping la importurile de AHF din Rusia asupra reînfășurătorilor va fi limitat. Ancheta a arătat, de asemenea, că există două tipuri de reînfășurători pe piață: o categorie de reînfășurători care vând rulouri de consum de marcă și care înregistrează costuri VAG importante și, respectiv, o categorie de reînfășurători care vând rulouri de consum fără marcă și care înregistrează un nivel scăzut de costuri VAG. Ancheta a arătat, mai departe, că reînfășurătorii cooperanți care înregistrează un nivel scăzut de costuri VAG vor continua, probabil, să înregistreze profit după instituirea măsurilor antidumping cu privire la importurile de AHF din Rusia presupunând, de asemenea, că prețurile practicate de industria din Uniune vor crește cu 5 % pentru ca industria din Uniune să atingă ținta de profit. Reînfășurătorii cooperanți care vând rulouri de consum marcate au marje de profit ridicate și înregistrează costuri VAG ridicate. Prin urmare, s-a considerat că ei au capacitatea de a absorbi taxa.

(122)

În lipsa altor observații referitoare la interesul utilizatorilor, se confirmă considerentele 151-163 din regulamentul provizoriu.

(123)

În urma comunicării concluziilor provizorii, mai mulți reînfășurători și-au reiterat afirmațiile referitoare la deficitul de aprovizionare transmise înainte de instituirea măsurilor provizorii, fără a furniza însă nicio nouă dovadă în sprijinul afirmațiilor respective.

(124)

În primul rând, scopul măsurilor antidumping nu este acela de a exclude importurile din Rusia de pe piața Uniunii, ci de a stabili condiții de concurență echitabile pe piața Uniunii. Prin urmare, reînfășurătorii vor putea în continuare să importe AHF din Rusia după instituirea măsurilor antidumping, dar la niveluri de preț echitabile. În plus, se reamintește faptul că măsura antidumping se stabilește la nivelul marjei de prejudiciu, care este mai mică decât marja de dumping și, prin urmare, importurile din Rusia vor putea să ajungă încă pe piața Uniunii la prețuri de dumping, dar neprejudiciabile.

(125)

S-a afirmat că Africa de Sud și India nu pot fi considerate drept sursă de aprovizionare alternativă capabilă să substituie importurile provenind din Rusia, întrucât volumul importurilor din aceste țări a fost foarte scăzut.

(126)

Este adevărat că importurile din Africa de Sud și din India au fost scăzute în toată perioada examinată, comparativ cu importurile din Rusia, cu toate acestea, acest fapt nu exclude posibilitatea ca țările respective să își mărească exporturile către piața Uniunii de îndată ce condițiile echitabile de concurență sunt restabilite.

(127)

De asemenea, s-a susținut că producătorii de AHF din Uniune și-ar crește producția de FCA având în vedere marjele de profit mai mari care se afirmă că au fost obținute pe piața pentru FCA în comparație cu AHF, mai degrabă decât să își mărească capacitatea și producția de AHF.

(128)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 30 și 62 de mai sus, ancheta a arătat că industria din Uniune este interesată să continue a fabrica AHF și că, în orice caz, dispune doar de o flexibilitate limitată în ceea ce privește trecerea de la fabricarea de AHF la fabricarea de FCA și viceversa. În cele din urmă, se reamintește, de asemenea, că cel mai mare producător de AHF din Uniune nu a produs FCA. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(129)

În urma comunicării concluziilor definitive, unii reînfășurători au susținut, pe baza informațiilor prezentate exclusiv cu titlu confidențial, că nu există o capacitate de producție disponibilă în Uniune și în Turcia. S-a afirmat, de asemenea, că în urma instituirii de măsuri antidumping privind importurile de AHF din Armenia, producătorul armean, cu o capacitate de producție de 25 000 de tone pe an și-a reorientat exporturile către piața din SUA. În plus, partea a susținut că, având în vedere că prețurile AHF de pe piața Uniunii vor rămâne scăzute din cauza eludării măsurilor antidumping privind importurile de AHF din RPC, este puțin probabil ca producătorul armean își va redirecționa exporturile către piața Uniunii. În plus, în ceea ce privește Brazilia, reînfășurătorii au menționat ancheta antidumping paralelă privind importurile de AHF din Brazilia și din RPC, în care Comisia a concluzionat că nu era de așteptat ca exporturile braziliene către piața din Uniune să crească semnificativ în viitor. În plus, s-a afirmat că India și Africa de Sud nu pot constitui o sursă importantă și fiabilă de aprovizionare alternativă, întrucât capacitatea disponibilă pentru producția de folii este limitată în aceste țări.

(130)

Dovezile prezentate cu titlu confidențial nu au fost considerate ca fiind suficiente pentru a conchide că nu există suficientă capacitate de producție disponibilă în Uniune și în Turcia. De fapt, ancheta a arătat că industria din Uniune dispune de capacitate de rezervă, astfel cum se menționează în considerentul 79 din regulamentul provizoriu. În ceea ce privește producătorii turci, ancheta a arătat, de asemenea, că aceștia sunt interesați de piața Uniunii, întrucât și-au mărit volumul vânzărilor în cursul perioadei examinate. Întrucât este probabil că, în urma instituirii măsurilor antidumping privind importurile de AHF din Rusia, prețurile de pe piața Uniunii vor atinge niveluri care vor acoperi costurile, este de așteptat ca producătorii turci să continue a considera atractivă piața Uniunii și este posibil ca aceștia să-și reorienteze o parte din producție către piața Uniunii.

(131)

Măsurile antidumping privind importurile de AHF din Armenia au expirat la data de 7 octombrie 2014 (9) și, prin urmare, importurile de AHF din Armenia sunt libere să pătrundă pe piața Uniunii. Afirmațiile privind presupusa eludare sunt abordate în detaliu în considerentele 74-81 de mai sus. După instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor de AHF din Rusia, este de așteptat ca prețurile pentru AHF de pe piața Uniunii să ajungă la niveluri care acoperă costurile. Prin urmare, nu este exclus ca, în consecință, producătorii armeni să își redirecționeze exporturile către piața Uniunii.

(132)

În ceea ce privește Brazilia, măsurile au fost abrogate, iar importurile de AHF din Brazilia pot intra liber pe piața Uniunii. Cu toate acestea, odată ce prețurile vor crește pe piața Uniunii până la niveluri care acoperă costurile, nu este exclus ca producătorii din Brazilia să considere piața Uniunii ca fiind mai atractivă decât vânzările pe piața lor internă și pe piețele țărilor terțe și, prin urmare, să-și reorienteze o parte din producție către Uniune.

(133)

În ceea ce privește considerarea Indiei și a Africii de Sud drept o sursă alternativă de aprovizionare, așa cum se menționează în considerentul 165 din regulamentul provizoriu, în primul rând ar trebui să se menționeze că informațiile utilizate pentru a sprijini afirmația părții nu au făcut distincție între AHF și FCA. Cu toate acestea, chiar dacă în aceste țări capacitatea neutilizată este redusă, odată ce prețurile de pe piața Uniunii vor atinge niveluri care acoperă costurile, nu este exclus ca piața Uniunii să devină atractivă pentru producătorii din India și din Africa de Sud și ca aceștia să-și reorienteze o parte din producție către piața Uniunii.

(134)

Prin urmare, afirmațiile din considerentul 129 de mai sus au fost respinse.

(135)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 164-168 din regulamentul provizoriu.

(136)

În urma comunicării concluziilor provizorii, o parte interesată a susținut că măsurile definitive ar trebui instituite într-un mod care să denatureze și să limiteze cât mai puțin comerțul, fără însă a furniza alte detalii cu privire la această afirmație.

(137)

În urma comunicării concluziilor definitive, partea interesată respectivă și-a reiterat afirmația expusă în considerentul 136 de mai sus, fără a aduce, însă, nicio informație suplimentară în sprijinul afirmației sale.

(138)

În această privință, se subliniază faptul că – la momentul deciderii nivelului măsurilor antidumping, Comisia aplică regula taxei celei mai mici, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, astfel cum se subliniază și în considerentul 143 de mai jos.

(139)

În lipsa altor observații, se confirmă considerentele 169-172 din regulamentul provizoriu.

(140)

În absența oricăror alte observații privind interesele Uniunii, se confirmă concluziile la care s-a ajuns în considerentul 173 din regulamentul provizoriu.

(141)

În urma comunicării concluziilor provizorii, două părți interesate au contestat ținta de profit utilizată pentru a se stabili nivelul de eliminare a prejudiciului, astfel cum se prezintă în considerentele 175-177 din regulamentul provizoriu. Părțile au susținut că o marjă de profit de 2 % ar reprezenta o marjă de profit care a fost deja testată pe piață și ar trebui, prin urmare, să fie utilizată pentru a stabili nivelul de eliminare a prejudiciului. Cu toate acestea, părțile nu au prezentat probe în sprijinul acestei afirmații care a fost, în consecință, respinsă.

(142)

În absența oricăror alte observații privind nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă concluziile la care s-a ajuns în considerentele 175-177 din regulamentul provizoriu.

(143)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns în ceea ce privește dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii și în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, ar trebui instituite măsuri antidumping definitive la importurile produsului în cauză, la nivelul marjei de prejudiciu, în conformitate cu regula taxei celei mai mici.

(144)

După comunicarea concluziilor definitive, unii reînfășurători au susținut că ar trebui instituite măsuri definitive sub forma unui preț minim la import („PMI”). Părțile au sugerat că PMI ar trebui să fie stabilit la nivelul unui preț profitabil ușor crescut al producătorului care fabrică exclusiv AHF. Ca urmare a audierii de către consilierul-auditor, părțile au prezentat informații suplimentare susținând că prima pentru aluminiu a scăzut după perioada de anchetă.

(145)

În contextul stabilirii dacă interesul Uniunii este afectat, astfel cum se precizează la articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, se pot lua în considerare în acest scop informații referitoare la o perioadă ulterioară perioadei de anchetă (10). Cu toate acestea, cerința ca datele respective să fie verificate și reprezentative pentru întreaga industrie din Uniune, se aplică în continuare. Deoarece solicitarea unui preț minim la import a fost făcută într-un stadiu atât de avansat al procedurii, Comisia nu a avut suficient timp să se trimită chestionare părților interesate și să organizeze vizite de verificare. Informațiile prezentate de părțile care solicită un PMI nu au putut fi verificate și nici nu au fost reprezentative pentru întreaga industrie din Uniune. Cu toate că informațiile furnizate indică, într-adevăr, o creștere a prețurilor de vânzare în timp ce prima de aluminiu este în scădere, Comisia nu poate formula concluzii semnificative pe baza unor date neverificate și nereprezentative.

(146)

În plus, nivelul PMI ar trebui să fie calculat pe baza datelor reprezentative pentru întreaga industrie din Uniune, și nu doar pe baza datelor unui singur producător din Uniune, astfel cum a fost propus de către utilizatori. În plus, datele utilizate pentru calculul unui preț minim la import trebuie să fie verificate și, întrucât solicitarea unui preț minim la import a fost depusă într-un stadiu atât de avansat al procedurii, Comisia nu a fost în măsură să colecteze și să verifice datele necesare. Prin urmare, PMI propus nu a fost considerat adecvat.

(147)

În orice caz, o modificare a tipului de măsură ar necesita dezvăluirea completă a informațiilor către toate părțile interesate, în caz contrar, s-ar încălca în mod semnificativ drepturile procedurale ale industriei din Uniune. Întrucât această cerere a fost prezentată într-un stadiu tardiv al anchetei, Comisia nu a avut timpul necesar pentru a dezvălui aceste informații părților interesate.

(148)

În plus, faptul că exportatorul efectuează vânzări în Uniune prin intermediul unui comerciant afiliat, prețurile de export nu sunt fiabile.

(149)

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, s-a considerat că, în acest caz specific, circumstanțele nu sunt de natură să justifice instituirea unui preț minim la import.

(150)

Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că reînfășurătorii au încă posibilitatea de a solicita o reexaminare intermediară, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile necesare.

(151)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile la care taxele vor fi instituite sunt stabilite după cum urmează:

(152)

Având în vedere marjele de dumping constatate și nivelul prejudiciului cauzat industriei din Uniune, ar trebui percepute definitiv sumele depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie instituită de regulamentul provizoriu.

(153)

În urma comunicării concluziilor definitive, grupul Rusal a oferit un angajament de preț în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(154)

Oferta a fost examinată amănunțit de către Comisie. Este important de menționat că Rusal este un grup complex de societăți, cu peste 40 de fabrici în 13 țări. În special, grupul include un producător afiliat din Armenia (denumit în continuare „Armenal”) care produce și vinde produsul în cauză în Uniune. Având în vedere relația dintre producătorii-exportatori ruși și Armenal, este probabil că aceste societăți vor vinde produsul în cauză acelorași clienți sau unor clienți afiliați unuia dintre acești clienți în Uniune. Această situație prezintă un risc ridicat de compensare încrucișată. În plus, grupul Rusal își desfășoară activitatea prin canale de vânzări foarte complexe, cu implicarea comercianților afiliați și a agenților afiliați localizați atât în interiorul, cât și în afara Rusiei. Comerciantul afiliat și agentul afiliat vând, de asemenea, alte produse către Uniune și acestea din urmă reprezintă, de fapt, cea mai mare parte din cifra de afaceri a comerciantului afiliat. În aceste condiții, nu poate fi exclus faptul că atât produsul în cauză, cât și alte produse sunt vândute către aceiași clienți. Astfel de tranzacții ar presupune un risc ridicat de compensare încrucișată și, în orice caz, ar face ca monitorizarea angajamentului să fie deosebit de complexă.

(155)

Pe baza elementelor menționate anterior, se concluzionează că acceptarea angajamentului ar fi imposibil de aplicat și, prin urmare, oferta de angajament trebuie să fie respinsă.

(156)

Comitetul înființat prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 nu a emis un aviz,