13/Volumul 49

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

200

L 299/45

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Toate standardele internaționale și interpretările existente la 14 septembrie 2002, cu excepția Standardelor internaționale de contabilitate (IAS) 32 și IAS 39 și a interpretărilor aferente, au fost adoptate prin Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 al Comisiei din 29 septembrie 2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (2). În ceea ce privește IAS 32 și IAS 39, s-a considerat că gradul lor de modificare este atât de mare încât adoptarea lor în versiunile existente la acea dată era inoportună.

(2)

La 17 decembrie 2003, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) a publicat IAS 39 revizuit Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare în cadrul inițiativei IASB de a îmbunătăți cincisprezece standarde în timp util pentru ca acestea să fie folosite de societățile care adoptă IAS pentru prima dată în 2005. Scopul revizuirii a fost continuarea îmbunătățirii calității și consecvenței corpului de IAS-uri existente.

(3)

IAS 39 revizuit în decembrie 2003 a introdus o opțiune care permite entităților să desemneze irevocabil, la recunoașterea inițială, orice activ sau pasiv financiar ca urmând să fie evaluat la valoarea justă cu recunoașterea câștigurilor și pierderilor ca profit sau pierdere („opțiunea de evaluare la valoarea justă” integrală). Cu toate acestea, Banca Centrală Europeană (BCE), autoritățile de supraveghere prudențială reprezentate în Comitetul de la Basel, precum și autoritățile de reglementare a piețelor de valori mobiliare și-au exprimat preocuparea că o opțiune de evaluare la valoarea justă nerestricționată ar putea fi folosită în mod necorespunzător, în special pentru instrumente financiare privind pasivele proprii ale unei societăți.

(4)

IASB ține seama de aceste preocupări și a publicat, în consecință, un proiect supus opiniei publice la 21 aprilie 2004 prin care propunea o modificare la IAS 39 în vederea restricționării domeniului de aplicare a opțiunii de evaluare la valoarea justă.

(5)

Pentru a dispune în timp util de orientări contabile de bază privind instrumentele financiare în vederea aplicării în 2005, Comisia a aprobat IAS 39, cu excepția anumitor dispoziții privind opțiunea de evaluare la valoarea justă integrală și la contabilitatea de acoperire, prin Regulamentul (CE) nr. 2086/2004 al Comisiei din 19 noiembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1725/2003 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la introducerea IAS 39 (3). Comisia a considerat această excludere excepțională și de natură temporară, necesară până la rezolvarea aspectelor nerezolvate prin consultări și discuții.

(6)

Având în vedere observațiile primite la proiectul de expunere publicat la 21 aprilie 2004 și discuțiile avute, în special cu BCE și cu Comitetul de la Basel, precum și mesele rotunde între părțile interesate organizate în martie 2005, IASB a publicat la 16 iunie 2005Modificări la IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, opțiunea de evaluare la valoarea justă.

(7)

IAS 39 revizuit Opțiunea de evaluare la valoarea justă limitează aplicarea sa la situațiile în care acest lucru duce la informații mai relevante, deoarece fie elimină sau reduce semnificativ o neconcordanță de evaluare sau recunoaștere (neconcordanță contabilă), fie un grup de active financiare sau de pasive financiare sau ambele este gestionat în conformitate cu un management al riscurilor sau cu o strategie de investiții documentate. De asemenea, opțiunea revizuită de evaluare la valoarea justă permite ca un contract combinat complet care conține unul sau mai multe instrumente derivate implicite să fie considerat, în anumite circumstanțe, un activ sau pasiv financiar evaluat la valoarea justă reflectat în profit sau pierdere. În consecință, aplicarea opțiunii de evaluare la valoarea justă revizuite este limitată la cazurile în care trebuie respectate anumite principii sau circumstanțe. În cele din urmă, aplicarea ar trebui să fie susținută de o comunicare corespunzătoare de informații.

(8)

În consecință, trebuie introduse dispozițiile privind aplicarea opțiunii de evaluare la valoarea justă în cazul pasivelor financiare, care au fost excluse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2086/2004. De asemenea, opțiunea de evaluare la valoarea justă integrală privind activele financiare aprobată de Regulamentul (CE) nr. 2086/2004 ar trebui supusă unei abordări pe bază de principii.

(9)

În sensul supravegherii prudențiale, IASB recunoaște că standardul revizuit nu împiedică autoritățile de supraveghere prudențială să evalueze rigoarea practicilor de evaluare la valoarea justă ale unei instituții financiare reglementate, precum și soliditatea strategiilor de management al riscurilor, a politicilor și a practicilor sale care stau la baza acestora și nici nu le împiedică să întreprindă acțiuni corespunzătoare. De asemenea, IASB acceptă că anumite comunicări de informații pot să ajute autoritățile de supraveghere prudențială la evaluarea nevoilor de capital. Acesta este cazul, în special, la recunoașterea câștigurilor rezultate din deteriorarea calității creditului unei societăți care urmează să fie studiate mai detaliat în contextul unor îmbunătățiri mai extinse la IAS 39. În consecință, Comisia va monitoriza efectele viitoare ale Modificărilor la IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, opțiunea de evaluare la valoarea justă și va examina aplicarea lor în cadrul revizuirii prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

(10)

În consecință, adoptarea modificărilor la IAS 39 implică unele modificări la Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 1 și la IAS 32 pentru a asigura consecvența între standardele de contabilitate în cauză.

(11)

Având în vedere noua abordare bazată pe principii a opțiunii de evaluare la valoarea justă și a nevoii ca societățile care adoptă standardele pentru prima dată să furnizeze situații financiare inițiale și informații comparative mai clare, este necesar să se prevadă aplicarea retroactivă a prezentului regulament de la 1 ianuarie 2005.

(12)

În urma consultării unor experți tehnici în domeniu s-a confirmat faptul că Standardul internațional de contabilitate (IAS) Modificări la IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, opțiunea de evaluare la valoarea justă respectă criteriile tehnice în vederea adoptării prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, în special cerința de a duce la binele public european.

(13)

Este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1725/2003 să fie modificat în consecință.

(14)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului de reglementare pentru contabilitate,

1.

Standardul internațional de contabilitate (IAS) 39 se modifică în conformitate cu punctul A din anexa la prezentul regulament.

2.

Textul „Standardului internațional de contabilitate (IAS) Modificări la IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, opțiunea de evaluare la valoarea justă” prevăzut la punctul B din anexa la prezentul regulament se adaugă la IAS 39.

3.

Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 1 și IAS 32 se modifică în conformitate cu punctul B din anexa la prezentul regulament.

(a)

la punctul 35 se introduce următorul text:

„Dacă activul transferat este evaluat la costul amortizat, opțiunea prevăzută în prezentul standard de a desemna un pasiv financiar la valoarea justă prin contul de profit și pierdere nu se aplică pasivului corespunzător.”;

(b)

în apendicele A, Recomandări de punere în aplicare, textul de la punctul AG31 se înlocuiește cu următorul text:

„Un exemplu de instrument hibrid este un instrument financiar care îi conferă deținătorului dreptul de a-l revinde emițătorului în schimbul unei sume în numerar sau al altor active financiare variabile în funcție de modificarea unui indice de capitaluri proprii sau de mărfuri care ar putea crește sau descrește («un instrument care poate fi lichidat de deținător înainte de scadență»). Cu excepția cazului în care, la recunoașterea inițială, emitentul desemnează instrumentrul care poate fi lichidat de deținător înainte de scadență ca fiind un pasiv financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, este necesar să se separe un instrument derivat încorporat (respectiv plata sumei principale indexate) conform punctului 11, deoarece contractul gazdă este un instrument de datorie conform punctului AG27, iar plata sumei principale indexate nu este strâns legată de un instrument de datorie gazdă în conformitate cu punctul AG30 litera (a). Deoarece plata sumei principale poate să crească sau să descrească, instrumentul derivat încorporat este un derivat, fără a fi o opțiune, a cărui valoare este indexată la variabila de bază.”

(a)

…

(b)

La recunoașterea inițială este desemnat de entitate ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere. O entitate poate folosi această desemnare numai dacă acest lucru este permis în conformitate cu punctul 11A sau dacă acest lucru duce la informații mai relevante, deoarece

(a)

dacă instrumentul (instrumentele) derivat(e) încorporat(e) nu modifică în mod semnificativ fluxurile de trezorerie care ar fi cerute, în alte condiții, prin contract sau

(b)

dacă, atunci când un instrument hibrid (combinat) similar este luat în considerare pentru prima dată, este evident, fără o analiză aprofundată, că este interzisă separarea instrumentului (instrumentelor) derivat(e) încorporat(e), precum o opțiune de rambursare anticipată, încorporată într-un împrumut, care permite deținătorului să plătească anticipat împrumutul cu o sumă care reprezintă aproximativ costul amortizat al acestuia.

(a)

să redefinească activul financiar folosind noua desemnare în situațiile financiare comparative și

(b)

să indice valoarea justă a activelor financiare la data desemnării, precum și categoria și valoarea contabilă a acestora din situațiile financiare anterioare.

(a)

poate, la aplicarea pentru prima dată a punctelor noi și modificate, să desemneze ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere orice activ sau pasiv financiar recunoscut anterior, care se califică la momentul respectiv pentru o astfel de desemnare. În cazul în care perioada anuală începe înainte de 1 septembrie 2005, nu e necesar ca aceste desemnări să fie realizate înainte de 1 septembrie 2005 și pot include și active și pasive financiare recunoscute între începutul respectivei perioade anuale și 1 septembrie 2005. Fără a aduce atingere punctului 91, orice active sau pasive financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere în conformitate cu prezenta literă și care au fost desemnate anterior ca elemente acoperite în cadrul relațiilor de contabilizare a acoperirii nu vor mai fi desemnate în cadrul acestor relații din momentul în care sunt desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere;

(b)

indică valoarea justă a oricăror active sau pasive financiare desemnate în conformitate cu litera (a) la data desemnării, precum și categoria și valoarea contabilă din situațiile financiare anterioare;

(c)

reclasifică orice activ sau pasiv financiar desemnat anterior ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere dacă acesta nu se califică pentru o astfel de desemnare în conformitate cu punctele noi și modificate. În cazul în care un activ sau un pasiv financiar va fi evaluat la costul amortizat după reclasificare, data reclasificării se consideră ca fiind data recunoașterii sale inițiale;

(d)

indică valoarea justă a oricăror active sau pasive financiare reclasificate în conformitate cu litera (c) la data reclasificării, precum și noile categorii.

(a)

reclasifică orice activ sau pasiv financiar desemnat anterior ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere doar dacă acesta nu se califică pentru o astfel de desemnare în conformitate cu punctele noi și modificate. În cazul în care un activ sau un pasiv financiar va fi evaluat la costul amortizat după reclasificare, data reclasificării se consideră ca fiind data recunoașterii sale inițiale;

(b)

nu desemnează ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere nici un activ sau pasiv financiar recunoscut anterior;

(c)

indică valoarea justă a oricăror active sau pasive financiare reclasificate în conformitate cu litera (a) la data reclasificării, precum și noile lor categorii.

(a)

criteriile aplicate pentru determinarea momentului recunoașterii unui activ financiar sau a unui pasiv financiar și a momentului de recunoașterii;

(b)

baza de evaluare folosită pentru activele financiare și pasivele financiare la momentul recunoașterii inițiale și ulterior;

(c)

baza de recunoaștere și evaluare a veniturilor și cheltuielilor care provin din active financiare și din pasive financiare și

(d)

pentru activele sau pasivele financiare desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere:

(e)

O entitate prezintă valorile contabile ale:

(f)

Entitatea prezintă separat profiturile sau pierderile nete din activele sau pasivele financiare desemnate de către entitate ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere.

(g)

În cazul în care entitatea a desemnat un împrumut sau o creanță (sau un grup de împrumuturi sau creanțe) ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, aceasta prezintă:

(h)

În cazul în care entitatea a desemnat un pasiv financiar ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, aceasta prezintă:

(i)

Entitatea prezintă:

(a)

În primul rând, entitatea calculează rata internă a rentabilității pentru pasiv la începutul perioadei utilizând prețul pieței observat al pasivului și fluxurile de trezorerie contractuale ale pasivului la începutul perioadei. Ea deduce din această rată a rentabilității rata dobânzii (de referință) observată la începutul perioadei, pentru a ajunge la o componentă a ratei interne de rentabilitate specifică instrumentului.

(b)

Apoi, entitatea calculează valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie asociate pasivului utilizând fluxurile de trezorerie contractuale ale pasivului la începutul perioadei și o rată de scont egală cu valoarea ratei dobânzii (de referință) observate la sfârșitul perioadei și componenta ratei interne de rentabilitate specifică instrumentului la începutul perioadei, conform literei (a).

(c)

Valoarea stabilită la litera (b) este ajustată apoi cu suma plătită sau încasată pentru pasiv pe parcursul exercițiului financiar și este suplimentată pentru a reflecta creșterea valorii juste care apare din cauza faptului că fluxurile de trezorerie contractuale sunt cu o perioadă mai aproape de scadență.

(d)

Diferența dintre prețul pieței observat al pasivului la sfârșitul perioadei și suma stabilită la litera (c) este modificarea valorii juste care nu poate fi atribuită modificărilor ratei dobânzii (de referință) observate. Aceasta este suma care trebuie prezentată.

(a)

o entitate este autorizată să desemneze un element ca fiind disponibil pentru vânzare la data tranziției la IFRS-uri;

(b)

o entitate își prezintă pentru prima dată situațiile financiare IFRS pentru o perioadă anuală care începe la 1 septembrie 2006 sau la o dată ulterioară – o astfel de entitate este autorizată să desemneze, la data tranziției la IFRS-uri, orice activ sau pasiv financiar ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierderi, cu condiția ca activul sau pasivul să îndeplinească, la data respectivă, criteriile prevăzute la punctul 9 litera (b) punctul (i), la punctul 9 litera (b) punctul (ii) sau la punctul 11A din IAS 39;

(c)

o entitate își prezintă pentru prima dată situațiile financiare IFRS pentru o perioadă anuală care începe la 1 ianuarie 2006 sau la o dată ulterioară, înainte de 1 septembrie 2006 – o astfel de entitate este autorizată să desemneze, la data tranziției la IFRS-uri, orice activ sau pasiv financiar ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere, cu condiția ca activul sau pasivul să îndeplinească, la data respectivă, criteriile prevăzute la punctul 9 litera (b) punctul (i), la punctul 9 litera (b) punctul (ii) sau la punctul 11A din IAS 39. Atunci când data tranziției la IFRS-uri este anterioară datei de 1 septembrie 2005, aceste desemnări nu este necesar să fie finalizate până la 1 septembrie 2005 și pot include și active și pasive financiare recunoscute între data tranziției la IFRS-uri și 1 septembrie 2005;

(d)

o entitate își prezintă pentru prima dată situațiile financiare IFRS pentru o perioadă anuală care începe înainte de 1 ianuarie 2006 și aplică punctele 11A, 48A, AG4B-AG4K, AG33A și AG33B, precum și modificările din 2005 la punctele 9, 12 și 13 din IAS 39 – o astfel de entitate este autorizată, la începutul primei perioade de raportare IFRS, să desemneze ca fiind evaluat la valoarea justă prin contul de profit și pierdere orice activ sau pasiv financiar care se califică, la data respectivă, pentru o astfel de desemnare în conformitate cu aceste puncte noi și modificate. Atunci când prima perioadă de raportare IFRS a entității începe înainte de 1 septembrie 2005, aceste desemnări nu este necesar să fie finalizate până la 1 septembrie 2005 și pot include și active și pasive financiare recunoscute între începutul respectivei perioade și 1 septembrie 2005. În cazul în care entitatea redefinește informații comparative pentru IAS 39, trebuie să redefinească informațiile respective și pentru activele financiare, pasivele financiare sau grupul de active financiare, de pasive financiare sau ambele desemnate la începutul primei sale perioade de raportare IFRS. O astfel de redefinire a informațiilor comparative se face numai dacă elementele sau grupurile desemnate au respectat criteriile pentru o astfel de desemnare prevăzute la punctul 9 litera (b) punctul (i), la punctul 9 litera (b) punctul (ii) sau la punctul 11A din IAS 39 la data tranziției la IFRS-uri sau, în cazul în care au fost achiziționate după data tranziției la IFRS-uri, dacă au respectat criteriile prevăzute la punctul 9 litera (b) punctul (i), la punctul 9 litera (b) punctul (ii) sau la punctul 11A la data recunoașterii inițiale;

(e)

o entitate își prezintă pentru prima dată situațiile financiare IFRS pentru o perioadă anuală care începe înainte de 1 septembrie 2006 – fără a aduce atingere punctului 91 din IAS 39, orice active sau pasive financiare pe care o astfel de entitate le desemnează ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere în conformitate cu literele (c) sau (d) menționate anterior care au fost desemnate anterior ca element acoperit în relațiile de contabilitate a acoperirii la valoarea justă sunt reclasificate în raport cu respectivele relații în același moment în care sunt desemnate ca fiind evaluate la valoarea justă prin contul de profit și pierdere.