Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Munca atipică și cooperativele de platforme în transformarea digitală a industriei”

(aviz din proprie inițiativă)

(2022/C 152/06)

Raportor:	Giuseppe GUERINI
Coraportor:	Erwin DE DEYN

Decizia Adunării plenare	25.3.2021
Temei juridic	Articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în secțiune	10.11.2021
Data adoptării în sesiunea plenară	8.12.2021
Sesiunea plenară nr.	565
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	219/0/10

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Economia platformelor digitale este un fenomen în plină expansiune, care depășește granițele Uniunii Europene. Pe măsură ce acest fenomen crește, s-au înmulțit și formele de relații de muncă pentru persoanele care lucrează pe aceste platforme: activitate independentă, relații de colaborare discontinue, contracte individualizate ale angajaților. În acest context, cooperativele lucrătorilor pot fi un instrument interesant pentru a spori stabilitatea relațiilor de muncă create prin intermediul platformelor digitale.

1.2.

Având în vedere amploarea fenomenului, CESE consideră că este util și necesar ca Uniunea Europeană și statele membre să coordoneze punerea în aplicare a unor norme adecvate, pentru a asigura un echilibru între nevoia de inovare și protecția drepturilor lucrătorilor pe platforme digitale, în mod similar cu modul în care sunt tratați consumatorii și utilizatorii în proiectele de regulamente referitoare la actul legislativ privind serviciile digitale și, respectiv, actul legislativ privind piețele digitale.

1.3.

Platformele digitale încurajează, de asemenea, dezvoltarea unor noi forme de întreprinderi care pot extinde posibilitățile de participare activă a multor persoane pe noile piețe digitale. Printre aceste forme de întreprinderi, forma de cooperativă este deosebit de atractivă pentru a promova participarea incluzivă la guvernanța platformelor digitale.

1.4.

Forma cooperativă permite dezvoltarea întreprinderilor înființate de lucrători independenți care își propun să mențină autonomia și creativitatea, îmbunătățindu-și, în același timp, veniturile, condițiile de muncă și accesul la protecție socială și evitând formele atipice de muncă.

1.5.

CESE observă că forma cooperativă poate combina caracteristicile platformelor digitale cu modelul organizatoric al muncii în asociere, dar permite, de asemenea, în cazul în care condițiile impun acest lucru, menținerea statutului de angajat pentru asociați, fiind acoperite toate garanțiile prevăzute pentru lucrători în temeiul contractelor colective de muncă.

1.6.

CESE încurajează Comisia Europeană, statele membre ale UE și actorii implicați în dialogul social să aibă în vedere inițiative care ar putea încuraja dezvoltarea de cooperative de platforme care, prin intermediul noilor tehnologii, să acționeze pentru a sprijini tendința antreprenorială prin reunirea tinerilor lucrători și antreprenori în cooperative.

1.7.

Punerea în aplicare efectivă a acestor inițiative necesită implicarea tuturor părților interesate; din acest motiv, dialogul social poate juca un rol esențial, motiv pentru care CESE este pregătit să joace un rol în promovarea cooperativelor de platforme.

1.8.

Platformele digitale nu cunosc frontiere terestre. În plus, principiul țării de origine se aplică pe teritoriul nostru european. Succesul acestor inițiative depinde de înțelegerea și aplicarea comună a acestor aspecte. CESE solicită să se acorde atenție riscului de fragmentare a pieței interne, care ar penaliza atât platformele, cât și pe angajații acestora.

1.9.

CESE consideră că este util ca punerea în aplicare a Strategiei europene pentru tranziția digitală să includă inițiative de sprijinire a apariției de cooperative pentru gestionarea platformelor digitale, inclusiv în vederea promovării proprietății colective asupra serviciilor digitale, a datelor și a infrastructurii tehnologice, permițând astfel o mai mare diversificare a mediului economic și răspândirea democrației economice.

1.10.

CESE observă că cooperativele, în calitate de organizații autonome ale persoanelor reunite voluntar pentru a răspunde propriilor nevoi lor sociale, economice și culturale comune, printr-o organizare democratică și participativă, oferă o soluție interesantă la problemele de guvernanță și control democratic al platformelor digitale.

1.11.

CESE solicită ca propunerile Comisiei Europene de reglementare a lucrătorilor pe platforme online să fie elaborate cu atenție și printr-o abordare deschisă inovării, care să contribuie la sprijinirea competitivității întreprinderilor, fără a pierde din vedere protecția drepturilor lucrătorilor, în special, prin garanția că persoanele care lucrează pentru platformele digitale sunt instruite și capabile să înțeleagă și să controleze mai bine modul în care sunt aplicați algoritmii care reglementează angajarea lucrătorilor.

2.   Introducere și context

2.1.

În procesul de transformare rapidă a economiei și a întreprinderilor, digitalizarea a căpătat un rol strategic esențial, ajungând să se generalizeze în toate sectoarele de activitate, vizând întregul ciclu al lanțului valoric al produselor și serviciilor și implicând atât întreprinderile mari, cât și întreprinderile mici și microîntreprinderile. Consecințele pentru lumea muncii, în ceea ce privește noile oportunități și provocări, sunt relevante atât în ceea ce privește natura, cât și rapiditatea schimbărilor.

2.2.

Ca urmare a transformării digitale rapide, apar noi modalități de lucru și noi forme de organizare a întreprinderilor. Activitatea platformelor necesită, printre altele, soluții noi și flexibile, pe care cadrele juridice actuale nu sunt întotdeauna în măsură să le reglementeze.

2.3.

Actuala transformare rapidă a scos la iveală lacune la nivelul securității juridice, motiv pentru care dialogul social și negocierile colective sunt importante pentru că oferă un cadru pentru negocierea noilor norme privind activitatea pe platformele digitale. Multe state membre au luat măsuri pentru a clarifica statutul profesional al unei persoane care lucrează prin intermediul platformelor digitale; în acest sens, acțiunea de reglementare a Comisiei Europene ar trebui să încurajeze acordurile care pot, în același timp, să se adapteze la schimbările de pe piața forței de muncă, asigurând, în același timp, garanțiile necesare pentru protecția socială a lucrătorilor.

2.4.

Deși fenomenul „platformelor digitale” se referă la o gamă largă de modele care pot include rețelele sociale, site-urile de comerț electronic, site-urile de intermediere financiară sau accesul la resurse și date și gestionarea acestora, în prezentul aviz vom aborda o perspectivă legată în mod special de muncă și ne vom referi în special la întreprinderile care operează prin intermediul aplicațiilor sau site-urilor web. În special, vom lua în considerare formula specifică a platformelor digitale de natură cooperativă.

2.5.

Comisia Europeană analizează implicațiile pentru condițiile lucrătorilor pe platforme online prin intermediul unei consultări deschise într-o primă etapă la 24 februarie și cu o a doua etapă între 15 iunie și 15 septembrie 2021. Prin intermediul acestor consultări, Comisia solicită partenerilor sociali să precizeze dacă ar trebui sau nu să se ia măsuri legislative. Consultarea identifică șapte domenii de acțiune: 1) statutul profesional; 2) condițiile de muncă; 3) accesul la protecție socială; 4) accesul la reprezentare și la negociere colectivă; 5) dimensiunea transfrontalieră; 6) gestionarea algoritmică; 7) formarea permanentă și oportunitățile de angajare pentru persoanele care lucrează prin intermediul platformelor.

2.6.

Platformele digitale construiesc un „spațiu virtual” în care au loc interacțiuni și schimburi care reprezintă mult mai mult decât o simplă corespondență între cerere și ofertă, care pot exercita o putere din ce în ce mai mare de control și influență asupra lucrătorilor, furnizorilor și utilizatorilor, oferind noi servicii pentru clienți și noi opțiuni pentru ocuparea forței de muncă. Acest lucru este posibil prin utilizarea sistemelor de creare de profiluri și prin utilizarea pe scară largă a datelor, aplicând sisteme de inteligență artificială și algoritmi stabiliți de cei care guvernează platformele.

2.7.

Prin intermediul unei politici sofisticate de marketing, care dă persoanelor ce acționează pe platforme impresia că sunt actori-cheie în cadrul unui proces orizontal inter pares, platformele își propun și se definesc ca spații de întâlnire pentru o relație directă și fără intermediari, dar nu sunt – de fapt – niciodată complet descentralizate sau neutre; dimpotrivă, ele însele sunt factori activi de intermediere, cu ierarhii bine definite, dar adesea neevidente.

2.8.

Deși există un corpus legislativ cuprinzător la nivelul UE și la nivel național, care acoperă diferite forme de ocupare a forței de muncă, platformele nu se adaptează întotdeauna cu ușurință la aplicarea și punerea în aplicare a acestor cadre de reglementare. Ar trebui încurajate informarea, dialogul social și învățarea reciprocă, pentru a facilita și a sprijini o dezvoltare robustă și durabilă a platformelor digitale și pentru a spori cooperarea și încrederea între actorii de pe piața digitală. Dialogul social și negocierile colective sunt mai în măsură să reglementeze situațiile în schimbare rapidă decât intervențiile legislative precipitate, care ar putea împiedica inovarea.

2.9.

Cu toate acestea, este clar că o bună reglementare trebuie să țină seama de inovațiile majore care pot proveni din tehnologiile digitale și recunoașterea drepturilor lucrătorilor în aceste noi forme de organizare a muncii. Acțiunea asupra schimbării înseamnă orientarea activă a modelului de dezvoltare, care, în opinia noastră, trebuie să se concentreze în mod special asupra mediului și societății.

2.10.

În contextul transformării digitale care are loc în întreaga lume, trebuie luate măsuri adecvate la toate nivelurile, pentru a sprijini dezvoltarea unei tranziții digitale durabile, guvernată de un cadru de reglementare european adecvat și clar pentru diferiții actori de pe piața digitală, în special în cazul celei reprezentate de platforme. Instituțiile europene au început să lucreze pe această temă în mai multe moduri (1), iar CESE a adoptat deja câteva avize privind chestiuni fiscale (2), reglementarea pieței digitale (3) și aspecte legate de forța de muncă (4).

2.11.

Într-un context general de schimbare a condițiilor de muncă, din ce în ce mai multe persoane sunt în măsură să furnizeze servicii prin intermediul activităților independente mulțumită platformelor digitale, astfel cum s-a subliniat în evaluarea impactului publicată de CE în ianuarie 2021 (5). Lipsa unui cadru de reglementare adecvat riscă să ducă la utilizarea unor forme inadecvate de activitate independentă, care, ca atare, trebuie să îndeplinească criterii precum: autonomia, libera exprimare a voinței părților de a participa, autodeterminarea în organizarea muncii și independența.

2.12.

Analiza Comisiei Europene arată că este posibil ca persoanele care lucrează prin intermediul platformelor să nu dispună de informații și de o înțelegere adecvate cu privire la modul în care algoritmii sunt aplicați pentru a lua anumite decizii care ar putea avea impact asupra condițiilor lor de muncă. Lipsa de înțelegere și de informații poate fi problematică, în special în contextul supravegherii digitale și al gestionării datelor, atunci când proiectarea și gestionarea algoritmică afectează condițiile de muncă. Acesta este motivul pentru care dialogul social este esențial.

2.13.

Sensibilizarea și securitatea juridică în ceea ce privește contractele de muncă aplicabile lucrătorilor de pe platforme online, asigurând condiții decente de remunerare, accesul la protecție socială și negocierea colectivă reprezintă o necesitate atât pentru întreprinderi, cât și pentru lucrători. Aceeași necesitate de claritate există și în ceea ce privește criteriile pentru statutul de angajator și de lucrător care desfășoară o activitate independentă. CESE a făcut o declarație clară cu privire la aceste chestiuni în avizul său SOC 645/2021, pe tema Munca decentă în economia platformelor – solicitat de Președinția germană a Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2020

2.14.

În cadrul economiei platformelor digitale, după cum recunoaște însăși Comisia, cooperativele au creat cu succes modele care permit o combinație virtuoasă de antreprenoriat, drepturi sociale și condiții de muncă adecvate (6).

3.   Observații generale

3.1.

Schimbările puternice și rapide asociate cu digitalizarea economiei și a vieții sociale implică noi solicitări de flexibilitate și rapiditate de adaptare, care extind, de asemenea, gama de alegere a unor forme autonome de muncă, deși conduc uneori la noi forme de fragmentare și fărâmițare a muncii, nu numai ca proces descompus în etape (precum în lanțurile clasice de asamblare), ci și defalcat în termeni spațiali și temporali, destructurând adesea inclusiv distincția dintre timpul de lucru și timpul de viață privată al persoanelor implicate în unele faze ale acestor procese.

3.2.

Aceste aspecte fac parte dintr-un fenomen complex, care afectează și profesiile cu înaltă calificare, însărcinate cu anumite părți ale procesului de producție prin contracte independente sau „profesii liberale”. De exemplu, ne gândim la întreaga lume a programatorilor de calculatoare, a analiștilor de date și a dezvoltatorilor de aplicații sau la toți furnizorii de servicii complementare, care sunt din ce în ce mai descentralizați.

3.3.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că adoptarea și aplicarea corectă a normelor UE și a celor naționale, care recunosc nevoia de protecție a lucrătorilor vizați de așa-numitele „contracte atipice” (7), rămâne o provocare deschisă în multe state membre.

3.4.

Apariția platformelor digitale ca instrument de recrutare a lucrătorilor a constat, în multe cazuri, în utilizarea unor forme de angajare a unor lucrători independenți, chiar și în cazurile în care activitățile nu au fost efectiv desfășurate efectiv în mod autonom și independent. Au existat, de asemenea, cazuri în care această abordare răspundea mai mult necesității de a limita costurile forței de muncă decât celei de a maximiza autonomia în organizarea muncii. Acest lucru a dus, de asemenea, la creșterea numărului de litigii în instanțele din mai multe țări europene. Pe de altă parte, este clar că un astfel de fenomen aflat în schimbare rapidă nu poate fi soluționat prin mijloace judiciare și litigii, ci necesită găsirea unor soluții viabile care să surprindă și să interpreteze în mod corespunzător schimbările profunde în curs.

3.5.

În acest context, forma cooperativă permite dezvoltarea întreprinderilor de lucrători independenți (cum ar fi cooperativele lucrătorilor independenți), care își propun să mențină autonomia și creativitatea, îmbunătățindu-și, în același timp, veniturile, condițiile de muncă și accesul la protecție socială. În plus, forma cooperativă cea mai clasică (cea a cooperativelor de muncă) poate combina caracteristicile platformelor digitale cu modelul organizatoric al muncii în asociere, care se caracterizează printr-o structură democratică și prin garanțiile prevăzute pentru angajați în cadrul contractelor de muncă naționale.

3.6.

O cooperativă de platforme este o întreprindere cooperativă guvernată în mod democratic, cu implicarea părților interesate participante, care organizează producția și schimbul de bunuri și servicii prin intermediul unei infrastructuri informatice și al unor protocoale care servesc drept interfață pentru diferite dispozitive, atât fixe, cât și mobile.

3.7.

La fel ca orice cooperativă, cooperativele de platforme sunt deținute și gestionate de cei care depind în cea mai mare măsură de ele, în acest caz de lucrători, utilizatori și alte părți interesate. Desigur, acest lucru se realizează luând în considerare cadrul contractual adecvat al lucrătorilor asociați, atât în cazul în care lucrează ca angajați, cât și în cazul în care ei dobândesc statutul de lucrători independenți.

3.8.

Pe lângă că determină forma întreprinderii și relația dintre actori, modelul cooperatist are o influență decisivă asupra fluxurilor decizionale ale algoritmului de funcționare și este util, de asemenea, pentru „o mai bună distribuire a beneficiilor în rândul producătorilor/furnizorilor de servicii și pentru a include cetățenii/consumatorii în guvernanță, procesul decizional și distribuirea beneficiilor”, astfel cum s-a susținut recent în avizul CESE NAT/794 (8).

3.9.

În acest sens, încurajarea apariției de noi întreprinderi, care reunesc acești lucrători în cooperative, poate contribui la dezvoltarea unor noi forme de întreprindere. Agregarea este benefică pentru cei implicați în aceste activități, atât în ceea ce privește extinderea oportunităților de afaceri (atât între ei, cât și în relație cu exteriorul), precum și în ceea ce privește mutualizarea costurilor și a beneficiilor. Adesea, atunci când legislația națională permite acest lucru, astfel de cooperative permit accesul membrilor lor independenți la sistemele de protecție socială existente.

3.10.

Antreprenoriatul, competențele antreprenoriale și spiritul întreprinzător sunt principalele pârghii ale creșterii economice; cu toate acestea, este dificil să se înființeze întreprinderi izolate și, mai presus de toate, de către tineri. Din acest motiv, este interesant să se dezvolte aceste forme cooperative care, datorită noilor tehnologii, pot sprijini tendința antreprenorială prin reunirea lucrătorilor tineri în cooperative, indiferent de statutul lor juridic (angajat sau independent).

3.11.

Reglementările în domeniul muncii și sistemele de securitate socială care s-au dezvoltat în conformitate cu condițiile standard de ocupare a forței de muncă nu par în măsură să răspundă nevoilor lucrătorilor care lucrează pe baza unor contracte atipice, dar au totuși nevoie de protecție socială și de forme adecvate de negociere colectivă. Multe dintre provocările pe care le reprezintă astăzi transformarea forței de muncă și digitalizarea au încurajat cooperativele să răspundă nevoilor lucrătorilor care nu sunt acoperiți de mecanismele instituționale actuale și, în același timp, să depună eforturi pentru a spori sentimentul de împlinire al lucrătorilor prin încurajarea participării angajaților la capital.

3.12.

În ceea ce privește lucrătorii care doresc ca autonomia lor să fie garantată (adică fără a lua în considerare fenomenul „falșilor independenți”), au apărut recent noi modele cooperatiste ca răspuns la creșterea semnificativă a noilor forme de muncă. Aceste noi forme de cooperative pot fi un instrument excelent pentru a încuraja o mai bună diseminare a competențelor antreprenoriale și a mutualizării costurilor și beneficiilor. În special, datorită noilor tehnologii, o formă de economie nouă, cum ar fi așa-numita economie a platformelor, ar putea găsi în instrumentul cooperatist modalități prin care mulți lucrători independenți să devină și proprietari ai acestor platforme, evitând astfel așa-numitele efecte negative ale dispersării sarcinilor (9).

3.13.

Ideea de bază a cooperativelor de platforme este clară: noile modele de afaceri bazate pe internet și platformele online pot fi combinate cu modelul cooperatist, acordând drepturi de proprietate și de control acelorași persoane care utilizează platformele online și lucrează prin intermediul lor. Aceste forme inovatoare de afaceri pot crește nivelul de ocupare a forței de muncă în economia platformelor și pot face ca economia digitală să fie mai participativă.

3.14.

Platformele digitale cooperative creează astfel un „model de întreprinderi” care utilizează tehnologii digitale, site-uri web și aplicații mobile distribuite, bazându-se pe un proces decizional democratic și pe partajarea proprietății între părțile interesate.

3.15.

În acest mod, forma juridică a cooperativei, organizată pe baza platformelor digitale, se pretează foarte bine și la organizarea de agenții de schimb și de partajare a datelor, care ar putea fi utilizate din ce în ce mai mult de întreprinderi și, în special, de IMM-uri, care întâmpină dificultăți tot mai mari în a înființa entități intermediare pentru gestionarea și schimbul de date, permițând, de exemplu, IMM-urilor să se regrupeze și să mențină guvernanța acestor structuri.

3.16.

Acest potențial nu a scăpat atenției Comisiei Europene, care, la articolul 9 din propunerea de regulament privind guvernanța europeană a datelor (Data Governance Act), prezentată la 25 noiembrie 2020, prevede în mod expres posibilitatea de a organiza „servicii de partajare de date”, după cum a subliniat și CESE în avizul său INT/921 (10).

3.17.

În ceea ce privește funcția de democratizare a economiei digitale pe care o pot îndeplini cooperativele, o referință importantă se regăsește și în Raportul privind economia digitală 2019, realizat de ONU (11), și într-un raport recent al OIM (12).

3.18.

Este important să se pună la dispoziția persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor instrumente prin care să își poată orienta cariera și să aibă acces la dezvoltarea profesională și la dezvoltarea competențelor. După cum a remarcat Comisia, indiferent de statutul profesional al persoanelor care lucrează și/sau furnizează servicii prin intermediul platformelor digitale, ele ar trebui sprijinite prin formare și reconversie profesională continuă, inclusiv pentru accesul la protecție socială și, în special, la protecția sănătății și a securității la locul de muncă.

3.19.

Modelul platformelor digitale, inclusiv sub formă cooperativă, poate fi aplicat pentru a dezvolta și a îmbunătăți accesul la ofertele de învățământ la distanță, ceea ce poate facilita învățarea personalizată.

3.20.

Diseminarea pe scară largă a instrumentelor de digitalizare nu numai a activităților profesionale, ci și a multor aspecte ale vieții de zi cu zi necesită o largă capacitate de formare în domeniul competențelor digitale de bază. Actorii implicați în dialogul social și instituțiile europene ar trebui să încurajeze schimbul de bune practici în acest domeniu, în vederea promovării învățării reciproce și a creșterii nivelului de sensibilizare cu privire la potențialul digitalizării economiei. Principalul cadru pentru a promova formarea continuă a lucrătorilor salariați este reprezentat de dialogul social și de negocierea colectivă.

---

(1)  https://www.eurofound.europa.eu/data/platform-economy/dossiers.

(2)  Avizul CESE pe tema Impozitarea economiei colaborative – cerințe de raportare (aviz suplimentar) (JO C 364, 28.10.2020, p. 62).

(3)  Avizul CESE pe tema Actul legislativ privind piețele digitale (JO C 286, 16.7.2021, p. 64).

(4)  Avizul CESE pe tema Directiva privind condițiile de muncă (JO C 283, 10.8.2018, p. 39).

(5)  Evaluarea inițială a impactului – Collective bargaining agreements for self-employed – scope of application of EU competition rules (Contracte colective de muncă pentru lucrătorii independenți – domeniul de aplicare al normelor UE în materie de concurență), 6 ianuarie 2021. A se vedea https://ec.europa.eu/info/law/better-regulation/have-your-say/initiatives/12483-Collective-bargaining-agreements-for-self-employed-scope-of-application-EU-competition-rules_ro.

(6)  Un exemplu marcant include cooperativele afiliate federației CoopCycle. Acestea sunt cooperative de curieri pe bicicletă care lucrează ca asociați în cadrul cooperativei lor, care, la rândul ei, utilizează în comun cu altele din alte orașe programul informatic care permite tranzacții și contacte între lucrători, furnizori și utilizatori: https://coopcycle.org/en/.

(7)  Munca atipică este un concept care a beneficiat de o atenție politică tot mai mare, în special în ultimele decenii. A se vedea, de exemplu, studiul All For One: https://cecop.coop/works/cecop-report-all-for-one-reponse-of-worker-owned-cooperatives-to-non-standard-employment.

(8)  Avizul CESE pe tema Digitalizarea și durabilitatea – statu-quoul și nevoia de acțiune din perspectiva societății civile (JO C 429, 11.12.2020, p. 187).

(9)  https://cecop.coop/works/cecop-report-all-for-one-reponse-of-worker-owned-cooperatives-to-non-standard-employment.

(10)  Avizul CESE pe tema Guvernanța datelor (JO C 286, 16.7.2021, p. 38).

(11)  https://unctad.org/system/files/official-document/der2019_en.pdf.

(12)  https://www.ilo.org/global/research/global-reports/weso/2021/lang--en/index.htm.