28.12.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 354/85

1.1

În opinia CESE, criza reprezintă o ocazie urgentă de realizare a unei reforme semnificative a sistemului de supraveghere. Obiectivele acestei reforme trebuie să constea în prevenirea atât a unor incidente izolate, cât și a unor crize mai ample, precum și în consolidarea rezistenței la asemenea șocuri. În acest scop, este necesar ca reforma să se sprijine pe baze definite la nivel comunitar, chiar pe o interacțiune între un regim comunitar solid și regimuri echivalente, din alte țări.

1.2

CESE regretă faptul că, în prezent, armonizarea imperfectă a condițiilor de acces pe piață și a cerințelor prudențiale permite existența unor cazuri de arbitraj de reglementare și generează denaturări ale concurenței. O aliniere a acestor cerințe pe criteriile solidității, al gestionării riscurilor asumate de actorii financiari și al calității informării publicului constituie o bază indispensabilă pentru crearea unei comunități de interese în cadrul Spațiului Economic European. Acest demers trebuie să fie însoțit de o atenție constantă acordată competenței controlorilor, în special pe baza unei colaborări reciproce.

1.3

Din acest motiv, CESE sprijină lucrările Comisiei, în vederea dotării autorităților de supraveghere sectoriale cu competențe care să le permită să definească standarde tehnice comune și să soluționeze dezacordurile dintre autoritățile naționale. CESE aprobă faptul că raporturile dintre autoritățile de supraveghere se îndreaptă către un mod de soluționare pe cale amiabilă a eventualelor dezacorduri privind practicile adoptate de fiecare dintre ele, în domeniile în care au fost prevăzute procese de luare în comun a deciziilor. Comitetul împărtășește preocuparea Comisiei de a se face o distincție clară între aspectele care țin de domeniul tehnic, pe de o parte, și aspectele care țin de domeniul politic, care sunt de competența instituțiilor comunitare învestite cu un mandat politic, pe de altă parte.

1.4

CESE invită Comisia să dea dovadă de ambiție în ceea ce privește lucrările prevăzute în programul său, în vederea finalizării modificărilor efectuate în domeniul standardelor tehnice aplicabile sectorului valorilor mobiliare și în cel al directivelor așteptate în materie de asigurări și de pensii ocupaționale.

2.1

La 26 octombrie 2009, Comisia Europeană a prezentat o propunere de directivă, „Omnibus I”, de modificare a unei serii de directive privind activitățile care aparțin sectorului serviciilor financiare. Este vorba despre directivele privind cerințele de capital, conglomeratele financiare, pensiile ocupaționale, abuzul de piață, piețele instrumentelor financiare, prospectul, caracterul definitiv al decontării, transparența, prevenirea spălării banilor și organismele de plasament.

2.2

Obiectivele Comisiei sunt protecția publicului, stabilitatea financiară și îmbunătățirea funcționării pieței unice, lucruri pe care regimurile naționale de supraveghere, în pofida faptului că sunt parțial armonizate, nu le pot realiza.

2.3

Prin urmare, pentru îndeplinirea acestor obiective, este necesar să se definească domeniul competențelor prevăzute în regulamente, în vederea înființării autorităților de supraveghere create prin transformarea actualelor comitete europene de supraveghere. Având în vedere uniformitatea necesară, propunerea de directivă de modificare permite efectuarea modificărilor dorite în textele actuale.

2.4

Această propunere este pe deplin în conformitate cu politica promovată de Comisie în urma analizării concluziilor raportului grupului de experți la nivel înalt condus de dl Jacques de Larosière, în vederea creării unui sistem european de supraveghere mai eficient, mai integrat și mai durabil. Potrivit Comunicării Comisiei din mai 2009, acest sistem ar trebui să se compună dintr-un Comitet european pentru riscuri sistemice, însărcinat cu supravegherea macroeconomică și cu supravegherea riscurilor care afectează stabilitatea financiară, pe de o parte, și dintr-un sistem european de supraveghere financiară, format dintr-o rețea de autorități naționale de supraveghere financiară, care să acționeze în coordonare cu noile autorități europene de supraveghere, pe de altă parte.

2.5

Aceste autorități ar trebui să provină din cele trei comitete de supraveghere de la „nivelul 3” din cadrul arhitecturii procesului decizional care poartă numele profesorului Lamfalussy, fiind competente în domeniul activităților bancare, în domeniul asigurărilor și al pensiilor ocupaționale și, respectiv, în domeniul piețelor financiare.

2.6

Pentru ca Europa să dispună de reglementări financiare mai armonizate, Comunicarea Comisiei din mai 2009, intitulată „Supravegherea financiară europeană” (1), își propunea să permită autorităților să elaboreze proiecte de standarde tehnice și să faciliteze schimbul de informații microprudențiale.

2.7

Prezenta propunere urmează cele trei direcții principale ale comunicării: definește domeniul de aplicare al standardelor cu adevărat tehnice (instrumente, metode, statistici, formulare, …) menite să asigure convergența supravegherii către o mai mare uniformitate, standarde care vor trebui adoptate apoi de către Comisie.

2.8

Împuternicește autoritățile să soluționeze dezacordurile dintre autoritățile naționale referitoare la anumite situații în care este necesară cooperarea, în spiritul preeminenței interesului comun asupra intereselor naționale, și în care o eventuală decizie cu caracter obligatoriu este precedată de o conciliere.

2.9

În cele din urmă, propunerea creează canale adecvate pentru schimbul de informații, care să permită să se ajungă la o doctrină comună, fără niciun fel de obstacole juridice, mai ales în ceea ce privește raporturile dintre autoritățile naționale și noile autorități europene.

2.10

De altfel, acestea ar fi împuternicite să negocieze cu omologii lor din țări terțe, să publice avize în special cu privire la aspectele prudențiale ale fuziunilor și ale achizițiilor transfrontaliere și, în sfârșit, să întocmească liste comunitare ale actorilor financiari agreați.

3.1

Prezentul aviz al CESE se înscrie în categoria avizelor adoptate în urma crizei financiare din perioada 2007-2008, printre care și Avizul privind raportul Grupului de Larosière (2) și Avizul privind supravegherea macro- și microprudențială. Deși principalele cauze imediate ale acestei crize pot fi puse pe seama unor derapaje ale sistemului financiar din Statele Unite, aceasta a dezvăluit și unele lipsuri ale regimurilor europene de supraveghere și existența unor deosebiri importante între acestea. Comitetul regretă faptul că nici crizele, nici unele incidente anterioare (în special cazul societății de asigurări „Equitable Life”) nu au fost suficiente pentru lansarea mai din timp a reformelor necesare.

3.2

Eșecurile suferite de clienții instituțiilor cu activități transfrontaliere sunt, într-adevăr, de natură să pună în pericol încrederea consumatorilor în piața unică.

3.3

Ar trebui ca noile autorități să dispună de structuri de consultare a mediilor profesionale interesate, a organizațiilor sindicale, a clienților serviciilor financiare și să poarte un dialog cu CESE, în calitatea sa de reprezentant al societății civile.

3.4

CESE subliniază caracterul tehnic al celor trei noi autorități. Statutul lor de organisme autonome trebuie să rămână subordonat competențelor politice ale Comisiei și, în cele din urmă, ale Parlamentului European.

3.5

CESE remarcă faptul că instituțiile financiare care au activități în mai multe state membre ar trebui să beneficieze de o uniformitate maximă a practicilor de supraveghere. Comitetul acordă o atenție deosebită faptului că, în sine, regimul propus nu creează noi constrângeri pentru actorii financiari, ale căror costuri să fie transferate către utilizatori, cu excepția cazurilor de aliniere a practicilor statelor membre care au profitat de pe urma arbitrajelor de reglementare și a denaturărilor concurenței.

3.6

CESE aprobă includerea principiilor privind „o mai bună legiferare” în sistemul propus, prin intermediul unor consultări publice și al unor evaluări ale impactului, începând chiar cu etapa conceperii măsurilor. De asemenea, salută preocuparea pentru conceptele de flexibilitate și necesitate pe care intenționează să le promoveze Comisia.

3.7

În ceea ce privește caracterul colegial al celor trei noi autorități, Comitetul pledează în favoarea unui echilibru între diferitele autorități naționale, în cazul unui dezacord. În opinia CESE, colegialitatea s-ar traduce prin faptul că autoritățile naționale adoptă decizii comune, fără a privilegia dimensiunile piețelor sau prezența operatorilor în afara țării lor de origine.