This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62018CN0047
Case C-47/18: Request for a preliminary ruling from the Oberlandesgericht Wien (Austria) lodged on 26 January 2018 — Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej — Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad v Stephan Riel, acting as administrator in the insolvency proceedings concerning the assets of Alpine Bau GmbH
Cauza C-47/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 26 ianuarie 2018 – Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad/Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH
Cauza C-47/18: Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 26 ianuarie 2018 – Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad/Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH
JO C 142, 23.4.2018, p. 29–30
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
23.4.2018 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 142/29 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Oberlandesgericht Wien (Austria) la 26 ianuarie 2018 – Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad/Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH
(Cauza C-47/18)
(2018/C 142/39)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Oberlandesgericht Wien
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Skarb Pánstwa Rzeczpospolitej Polskiej – Generalny Dyrektor Dróg Krajowych i Autostrad
Pârât: Stephan Riel, în calitate de administrator judiciar în procedura de insolvență privind activele societății Alpine Bau GmbH
Întrebările preliminare
Întrebarea 1
Articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul nr. 1215/2012) (1) trebuie interpretat în sensul că o acțiune în recunoașterea creanței conform dreptului austriac se referă la insolvență în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, fiind prin urmare exclusă din domeniul de aplicare material al acestui regulament?
Întrebarea 2a (doar în cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1):
Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul nr. 1215/2012) trebuie aplicat prin analogie și acțiunilor anexe care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1346/2000?
Întrebarea 2b (doar în cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 sau al unui răspuns afirmativ la întrebarea 2a):
Articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Regulamentul nr. 1215/2012) trebuie interpretat în sensul că există o acțiune având același obiect, între aceleași părți, atunci când un creditor – reclamanta – , care a declarat o creanță (în esență) identică în cadrul procedurii principale de insolvență din Austria și în cadrul procedurii secundare de insolvență din Polonia, care a fost contestată (în cea mai mare parte) de fiecare dintre administratorii judiciari, introduce în instanță acțiuni în constatarea existenței unor creanțe de o anumită valoare, mai întâi în Polonia, împotriva administratorului judiciar din acea țară, în procedura de insolvență secundară, iar ulterior în Austria, împotriva administratorului judiciar – pârâtul – din procedura de insolvență principală?
Întrebarea 3a:
Articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (Regulamentul nr. 1346/2000) (2) trebuie interpretat în sensul că, pentru a îndeplini cerința indicării „naturii, a datei nașterii și a valorii creanței”, este suficient ca în cererea de admitere a creanței din procedura de insolvență principală, creditorul – reclamanta – având sediul într-un alt stat membru decât statul în care a fost inițiată procedura – precum în cazul de față
a) |
să se limiteze la descrierea creanței, indicând o valoare concretă, însă fără a indica o dată a nașterii (de exemplu, „creanță a subcontractorului JSV Slawomir Kubica pentru efectuarea unor lucrări de infrastructură rutieră”); |
b) |
chiar dacă în cererea de admitere a creanței nu este indicată data nașterii acesteia, totuși poate fi dedusă o dată a nașterii din documentele anexate la cererea de admitere a creanței (de exemplu, pe baza datei menționate în factura prezentată)? |
Întrebarea 3b:
Articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (Regulamentul nr. 1346/2000) trebuie interpretat în sensul că această dispoziție nu se opune aplicării dispozițiilor naționale, într-un caz specific, mai favorabile – de exemplu, în ceea ce privește cerința indicării datei nașterii – creditorului care solicită admiterea creanței, având sediul într-un alt stat membru decât statul în care a fost inițiată procedura?
(2) JO 2000, L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143.