Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32021D0257

Decizia (PESC) 2021/257 a Consiliului din 18 februarie 2021 în sprijinul Planului de acțiune de la Oslo pentru punerea în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora

JO L 58, 19.2.2021, pp. 41–50 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2021/257/oj

19.2.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/41


DECIZIA (PESC) 2021/257 A CONSILIULUI

din 18 februarie 2021

în sprijinul Planului de acțiune de la Oslo pentru punerea în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28 alineatul (1) și articolul 31 alineatul (1),

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)

Uniunea ar trebui să depună eforturi pentru a obține un nivel ridicat de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale, printre altele pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în conformitate cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite.

(2)

La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat o Strategie europeană de securitate care identifică provocările și amenințările la nivel mondial și promovează instaurarea unei ordini internaționale bazate pe norme, întemeiate pe un multilateralism eficace și pe instituții internaționale funcționale.

(3)

Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”) a intrat în vigoare la 1 martie 1999. Aceasta constituie singurul instrument internațional cuprinzător care oferă un răspuns global destinat să pună capăt suferinței și vătămărilor provocate de minele antipersonal, inclusiv prin interzicerea utilizării, stocării, producerii, comercializării și transferului acestora și asigurând distrugerea acestora, precum și asistența pentru victime. Începând cu 1 iunie 2013, toate statele membre sunt părți la convenție.

(4)

La 23 iunie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/487/PESC (1) în sprijinul universalizării și al punerii în aplicare a convenției.

(5)

La 3 decembrie 2009, în cadrul celei de a doua conferințe de revizuire a convenției, statele părți la convenție (denumite în continuare „statele părți”) au adoptat Planul de acțiune de la Cartagena 2010-2014 privind universalizarea și punerea în aplicare a tuturor aspectelor convenției. În cadrul celei de a zecea reuniuni a statelor părți din 2010, statele părți au adoptat Directiva statelor părți către Unitatea de sprijin pentru punerea în aplicare, prin care acestea au convenit ca Unitatea de sprijin pentru punerea în aplicare a convenției (ISU) să ofere consiliere și sprijin tehnic statelor părți cu privire la universalizarea și punerea în aplicare a convenției, să faciliteze comunicarea în rândul statelor părți și să promoveze comunicarea și schimbul de informații cu privire la convenție atât în direcția statelor care nu sunt părți la convenție, cât și a publicului. La cea de a paisprezecea reuniune a statelor păți, în 2015, statele părți au adoptat o decizie privind consolidarea guvernanței și transparenței financiare în cadrul ISU, stabilind condițiile în care ISU poate să întreprindă activități sau proiecte care nu figurează în bugetul său anual, inclusiv la invitația statelor părți sau a statelor care nu sunt părți la convenție.

(6)

La 13 noiembrie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/700/PESC (2) în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Cartagena 2010-2014.

(7)

La 27 iunie 2014, în cadrul celei de a treia conferințe de revizuire a convenției, statele părți au adoptat Planul de acțiune de la Maputo 2014-2019, care a avut drept obiectiv realizarea de progrese semnificative și durabile în ceea ce privește punerea în aplicare a convenției în perioada 2014-2019 și au făcut o declarație comună prin care și-au afirmat intenția de a îndeplini obiectivele convenției în cea mai mare măsură cu putință până în 2025.

(8)

În concluziile sale din 16 și 17 iunie 2014 privind cea de a treia conferință de revizuire a convenției, Consiliul a reamintit faptul că Uniunea este unită în urmărirea obiectivelor convenției și că Uniunea și statele sale membre au o tradiție îndelungată în materie de sprijin pentru deminare și pentru distrugerea stocurilor de mine antipersonal, precum și de acordare de asistență victimelor minelor antipersonal. Concluziile respective au reafirmat sprijinul de neclintit al Uniunii pentru statele părți în punerea în aplicare deplină și eficace a convenției, precum și angajamentul UE de a promova universalizarea acesteia, de a asigura resursele necesare pentru a finanța acțiunile de luptă împotriva minelor și de a furniza asistență concretă și durabilă victimelor minelor antipersonal, familiilor și comunităților acestora.

(9)

La 4 august 2017, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2017/1428 (3) în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Maputo 2014-2019.

(10)

La 25 iunie 2019, Consiliul a adoptat concluziile privind o poziție a UE referitoare la consolidarea interdicției împotriva minelor antipersonal în perspectiva celei de a patra Conferințe de revizuire a Convenției privind interzicerea minelor antipersonal care urma să aibă loc în perioada 25-29 noiembrie 2019 la Oslo. Consiliul a considerat că, la douăzeci de ani de la intrarea sa în vigoare, convenția a devenit o poveste de succes a diplomației în materie de dezarmare și un exemplu pentru ceea ce susține Uniunea: o ordine internațională bazată pe norme, care se întemeiază pe respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar. Cu toate acestea, Consiliul a recunoscut faptul că obiectivele convenției nu au fost încă îndeplinite în totalitate.

(11)

În cadrul celei de a patra conferințe de revizuire a convenției, care s-a desfășurat la Oslo în 2019, statele părți au adoptat Planul de acțiune de la Oslo 2020-2024. Planul de acțiune de la Oslo 2020-2024 prezintă în detaliu acțiunile pe care statele părți ar trebui să le întreprindă în perioada 2020-2024 pentru a sprijini punerea în aplicare a convenției, pe baza rezultatelor obținute în cadrul planurilor de acțiune anterioare. În cadrul mandatului său, ISU sprijină statele părți în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul convenției și a angajamentelor asumate în cadrul Planului de acțiune de la Oslo 2020-2024,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Pentru a contribui la securitatea umană prin sprijinirea punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Oslo 2020-2024 (denumit în continuare „Planul de acțiune de la Oslo”), adoptat de statele părți în cadrul celei de a patra conferințe de revizuire a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”), în cadrul Strategiei europene de securitate și în conformitate cu deciziile relevante ale comunității internaționale, Uniunea urmărește următoarele obiective:

(a)

să sprijine eforturile statelor părți de a pune în aplicare aspectele legate de examinare și de deminare, de educația privind riscurile pe care le prezintă minele și de reducere a acestor riscuri din cadrul Planului de acțiune de la Oslo;

(b)

să sprijine eforturile statelor părți de a implementa aspectele legate de asistența pentru victime din cadrul Planului de acțiune de la Oslo;

(c)

să promoveze universalizarea convenției și normele împotriva oricărei utilizări, stocări, produceri și oricărui transfer de mine antipersonal și privind distrugerea acestora;

(d)

să sprijine eforturile statelor părți care păstrează mine antipersonal în scopuri permise pentru a spori capacitățile de raportare, pentru a asigura faptul că numărul acestor mine păstrate nu depășește numărul minim absolut necesar și pentru a explora alternative la minele antipersonal active în scopul formării și al cercetării, dacă este posibil;

(e)

să demonstreze angajamentul permanent al Uniunii și al statelor sale membre față de convenție și hotărârea lor de a coopera cu statele părți care au nevoie de sprijin în îndeplinirea angajamentelor lor în temeiul convenției și de a spori asistența față de acestea, consolidând astfel rolul de lider al Uniunii în urmărirea viziunii convenției în ceea ce privește o încetare definitivă a suferințelor și a vătămărilor provocate de minele antipersonal.

(2)   Obiectivele menționate la alineatul (1) sunt urmărite în așa fel încât să consolideze tradiția convenției de parteneriat și colaborare între state, organizații neguvernamentale și de altă natură, inclusiv reprezentanți ai comunităților afectate de mine. Toate acțiunile asigură o abordare incluzivă la toate nivelurile.

(3)   Pentru realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1), Uniunea sprijină următoarele proiecte:

(a)

acordarea de sprijin pentru punerea în aplicare a articolului 5 din convenție, pentru cooperarea internațională și asistența internațională, precum și pentru transparență și schimbul de informații;

(b)

acordarea de sprijin pentru implementarea asistenței pentru victime, pentru cooperarea internațională și asistența internațională, pentru transparență și schimbul de informații;

(c)

acordarea de sprijin pentru eforturile de universalizare și pentru promovarea normelor convenției;

(d)

acordarea de sprijin pentru alternative la utilizarea minelor antipersonal active în scopul formării și pentru o cooperare și o asistență sporite;

(e)

demonstrarea angajamentului Uniunii și al statelor sale membre și asigurarea vizibilității acestora, în special prin ședințe de informare anuale pentru a face cunoscute activitățile prevăzute în prezenta decizie și rezultatele acestora și prin organizarea unui eveniment de încheiere, subliniind astfel contribuția Uniunii la punerea în aplicare a convenției.

(4)   O descriere detaliată a măsurilor care urmează să fie luate pentru a atinge obiectivele de la alineatul (1) figurează în anexă.

Articolul 2

(1)   Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”) răspunde de punerea în aplicare a prezentei decizii.

(2)   Punerea în aplicare tehnică a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (3) este încredințată ISU, reprezentată de Centrul internațional pentru deminare umanitară din Geneva (GICHD).

(3)   ISU pune în aplicare proiectele menționate la articolul 1 alineatul (3) sub responsabilitatea Înaltului Reprezentant. În acest scop, Înaltul Reprezentant încheie acordurile necesare cu GICHD.

Articolul 3

(1)   Valoarea de referință financiară pentru punerea în aplicare a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (3) este de 2 658 139 EUR.

(2)   Cheltuielile finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) se gestionează în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Uniunii.

(3)   Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor finanțate din suma prevăzută la alineatul (1). În acest scop, aceasta încheie un acord de finanțare cu GICHD, care prevede obligația ISU de a asigura contribuției Uniunii o identificare și o vizibilitate corespunzătoare importanței acesteia.

(4)   Comisia depune eforturi în vederea încheierii acordului de finanțare menționat la alineatul (3) în cel mai scurt timp după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Comisia informează Consiliul cu privire la orice dificultate survenită în decursul acestui proces și cu privire la data încheierii acordului de finanțare.

(5)   ISU pune în aplicare proiectele menționate la articolul 1 alineatul (3) în conformitate cu decizia privind consolidarea guvernanței și transparenței financiare în cadrul ISU, adoptată în 2015 la cea de a paisprezecea reuniune a statelor părți. Printre alte rapoarte, ISU furnizează rapoarte descriptive și trimestriale, precum și un cadru logic și o matrice a activităților astfel cum sunt prevăzute în anexă.

Articolul 4

Înaltul Reprezentant raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii pe baza unor rapoarte periodice pregătite de ISU. Rapoartele respective stau la baza evaluării de către Consiliu. Comisia furnizează informații privind aspectele financiare ale punerii în aplicare a prezentei decizii.

Articolul 5

(1)   Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

(2)   Prezenta decizie expiră după 48 de luni de la data încheierii acordului de finanțare menționat la articolul 3 alineatul (3) sau după șase luni de la data adoptării sale în cazul în care niciun acord de finanțare nu a fost încheiat în intervalul respectiv.

Adoptată la Bruxelles, 18 februarie 2021.

Pentru Consiliu

Președintele

A. P. ZACARIAS


(1)  Acțiunea comună 2008/487/PESC a Consiliului din 23 iunie 2008 în sprijinul universalizării și al punerii în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora, în cadrul Strategiei europene de securitate (JO L 165, 26.6.2008, p. 41).

(2)  Decizia 2012/700/PESC a Consiliului din 13 noiembrie 2012 în cadrul Strategiei europene de securitate în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena, adoptat de statele părți la Convenția din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (JO L 314, 14.11.2012, p. 40).

(3)  Decizia (PESC) 2017/1428 a Consiliului din 4 august 2017în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Maputo pentru punerea în aplicare a Convenției din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (JO L 204, 5.8.2017, p. 101).


ANEXĂ

PROIECT ÎN SPRIJINUL PLANULUI DE ACȚIUNE DE LA OSLO PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENȚIEI DIN 1997 PRIVIND INTERZICEREA UTILIZĂRII, STOCĂRII, PRODUCERII ȘI TRANSFERULUI DE MINE ANTIPERSONAL ȘI DISTRUGEREA ACESTORA

Context

Obiectivul urmărit este acela de a contribui la sporirea securității umane, astfel cum se prefigurează în Strategia europeană de securitate, prin promovarea acceptării normelor Convenției privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”) și prin promovarea punerii în aplicare a acesteia. Proiectul susținut de Uniune ar sprijini eforturile statelor părți de a pune în aplicare diverse aspecte ale Planului de acțiune de la Oslo 2020-2024 (PAO), astfel cum a fost adoptat în cadrul celei de a patra conferințe de revizuire a convenției din noiembrie 2019.

Proiectul propus s-ar baza pe Acțiunea comună 2008/487/PESC și pe Deciziile 2012/700/PESC și (PESC) 2017/1428 ale Consiliului și ar contribui la pregătirea celei de a cincea conferințe de revizuire a convenției, din 2024.

Proiectul 1: Acordarea de sprijin pentru implementarea deminării (articolul 5 din convenție), pentru cooperarea internațională și asistența internațională (articolul 6 din convenție), precum și pentru transparență și schimbul de informații (articolul 7 din convenție)

1.1.   Obiective

—

Creșterea capacității de raportare și de combatere a contaminării cu mine antipersonal, inclusiv, dacă este cazul, mine cu caracter improvizat.

—

Asigurarea educației privind riscurile prezentate de mine și depunerea de eforturi în vederea reducerii acestor riscuri, în funcție de context.

—

Instituirea unor capacități naționale durabile în scopul gestionării zonelor minate necunoscute anterior.

—

Intensificarea dialogului periodic cu părțile interesate.

—

Explorarea posibilităților de cooperare (internațională, regională, triangulară și sud-sud) pentru soluționarea provocărilor rămase.

—

Îmbunătățirea raportării în conformitate cu PAO și cu indicatorii acestuia.

1.2.   Descriere

Cu contribuția pe care Comitetul pentru punerea în aplicare a articolului 5 o va aduce în ceea ce privește selectarea țărilor/regiunilor beneficiare, ar urma să fie organizate până la cinci evenimente naționale/regionale în America, Europa, Asia Centrală sau de Sud-Est, regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA), Cornul Africii și regiunile subsahariene.

Dialogurile cu părțile interesate la nivel național sau regional ar avea drept scop îmbunătățirea în continuare a cooperării și a asistenței în ceea ce privește punerea în aplicare a acțiunilor prevăzute în PAO legate de articolele 5, 6 și 7 din convenție. În unele cazuri, dialogurile ar pune un accent deosebit pe raportarea minelor antipersonal cu caracter improvizat. În ceea ce privește dialogurile la nivel național, ar urma să se acorde prioritate statelor cărora li se apropie termenul de deminare și care necesită sprijin. În plus, ar putea fi organizate dialoguri în statele care sunt aproape de finalizarea procesului de deminare (articolul 5 din convenție) sau care au finalizat recent un astfel de proces în conformitate cu acțiunea 26 din PAO.

Bazându-se pe succesele din trecut, evenimentele ar urma să aibă în vedere și să fie alimentate, la nivelul conceperii, al gestionării și al punerii în aplicare, de diferitele nevoi și perspective ale femeilor, fetelor, băieților și bărbaților din comunitățile afectate de mine, precum și ale partenerilor de acțiune împotriva minelor.

Dialogurile ar urma să fie organizate și cofacilitate de Unitatea de sprijin pentru punerea în aplicare (ISU) și de statul parte beneficiar, împreună cu organizațiile interguvernamentale relevante partenere sau coorganizatoare ale evenimentului.

În spiritul cooperării, care constituie un element de bază al convenției, ar urma să fie implicate entitățile și statele membre relevante ale Uniunii, Comitetul pentru punerea în aplicare a articolului 5 și Comitetul pentru consolidarea cooperării și asistenței, reprezentanții donatorilor, agențiile Organizației Națiunilor Unite (ONU), organizațiile internaționale și naționale de deminare, campania internațională pentru interzicerea minelor terestre (ICBL) și alte părți interesate. În cazul în care ar avea drept rezultat o sponsorizare, această implicare ar fi supusă condițiilor care ar urma să fie stabilite în fișa de impact bugetar.

Ar putea fi întreprinse acțiuni ulterioare sprijinite de ISU ca răspuns la recomandările rezultate în urma dialogurilor sau derivate din observațiile comitetului relevant și/sau din decizia relevantă a statelor părți (de exemplu, deciziile privind cererile de prelungire). Continuând practica consacrată, în cazul în care statele părți beneficiare ar fi implicate în coaliții stabilite între țări sau în parteneriate cu Uniunea sau cu statele sale membre, ISU ar colabora în mod concertat cu toate părțile.

1.3.   Rezultate

—

Reprezentanții statelor dobândesc cunoștințe suplimentare cu privire la modul de asigurare a punerii în aplicare a PAO prin consultări incluzive cu membrii comunităților afectate.

—

Reprezentanții statelor devin conștienți de necesitatea de a institui, cât mai curând posibil și cu mult înainte de finalizare, capacități naționale menite să gestioneze, după finalizare, zonele minate noi sau necunoscute anterior.

—

Reprezentanții statelor dezvoltă capacități pentru îmbunătățirea raportării în cadrul PAO, în conformitate cu Ghidul în materie de raportare.

—

Reprezentanții statelor sunt informați cu privire la cooperarea și asistența disponibile pentru a le sprijini eforturile de punere în aplicare, precum și cu privire la măsurile pe care le pot lua pentru a încuraja o astfel de cooperare și asistență, inclusiv prin crearea de platforme naționale de acțiune împotriva minelor.

—

Reprezentanții statelor sunt informați cu privire la provocările și deficiențele constatate în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor lor în cadrul PAO și evaluează, în special, situația în care se află în raport cu indicatorii PAO.

—

Pe baza dialogurilor, reprezentanții statelor au în vedere revizuirea, actualizarea sau dezvoltarea strategiilor sau planurilor naționale de deminare.

—

Sunt luate în considerare perspectivele diferite ale femeilor, fetelor, băieților și bărbaților și nevoile supraviețuitorilor minelor și ale comunităților afectate și este asigurată participarea semnificativă a acestora.

1.4.   Beneficiari

—

Femeile, fetele, băieții și bărbații ale căror vieți sunt afectate de prezența dovedită sau suspectată a minelor antipersonal în statele părți care se află într-un proces de îndeplinire a obligațiilor care le revin în temeiul articolului 5 din convenție sau care și-au îndeplinit recent aceste obligații.

—

Reprezentanții statului care se ocupă de aspecte legate de punerea în aplicare a convenției și, în special, de aspecte legate de deminare, precum și de educația privind riscurile prezentate de mine și de reducerea acestor riscuri.

Proiectul 2: Acordarea de sprijin pentru implementarea asistenței pentru victime, pentru cooperarea internațională și asistența internațională (articolul 6 din convenție), precum și pentru transparență și schimbul de informații (articolul 7 din convenție)

2.1.   Obiective

Statele părți implementează asistența pentru victime ca parte a unor abordări mai largi în materie de drepturi ale persoanelor cu handicap și de dezvoltare, ținând seama de aspectele de gen și de diversele nevoi ale supraviețuitorilor minelor, inclusiv de nevoile supraviețuitorilor din zonele rurale și îndepărtate.

2.2.   Descriere

Prin adoptarea PAO, statele părți și-au reafirmat angajamentul de „a asigura participarea deplină, egală și efectivă a victimelor minelor în societate, pe baza respectării drepturilor omului, a egalității de gen, a incluziunii și a nediscriminării”.

Datorită sprijinului financiar oferit în temeiul Deciziei (PESC) 2017/1428 și ca urmare a conferinței mondiale menționate în Decizia 2012/700/PESC, practicienii în domeniul asistenței pentru victime și al drepturilor persoanelor cu handicap din statele părți și din statele care nu sunt părți care au un număr semnificativ de supraviețuitori s-au reunit în cadrul unei conferințe mondiale pentru a consolida și mai mult parteneriatele cu mișcările din domeniul drepturilor persoanelor cu handicap la nivel național și internațional.

Acest lucru s-a realizat mulțumită participării ministerelor naționale relevante și a vastelor cunoștințe de specialitate puse la dispoziție de trimisa specială a secretarului general al ONU privind handicapul și accesibilitatea, de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de Organizația Internațională a Muncii (OIM), de Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) și de organizațiile specializate membre ale ICBL, cum ar fi, printre altele, Humanity and Inclusion (HI).

Pe baza acestei realizări, prezentul proiect ar sprijini o a treia conferință mondială la care ar participa practicieni cu experiență în domeniul asistenței pentru victime, trimisa specială a ONU privind handicapul și accesibilitatea și un membru al Comitetului Convenției privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), pentru a revizui punerea în aplicare a PAO și pentru a contribui la elaborarea unui nou plan de acțiune care urmează să fie adoptat de comunitatea internațională în 2024. O astfel de conferință ar urma să aibă loc cu cel puțin un an înainte de cea de a cincea conferință de revizuire și s-ar baza pe participarea și contribuția președintelui desemnat al conferinței de revizuire.

Cu contribuția Comitetului privind asistența pentru victime în ceea ce privește selectarea țărilor/regiunilor beneficiare, proiectul ar urma să își extindă sprijinul în favoarea statelor părți prin dialoguri cu părțile interesate la nivel național și/sau regional în cadrul a până la cinci evenimente, organizate în America, Europa, Asia Centrală sau de Sud-Est, regiunea MENA, Cornul Africii și regiunile subsahariene. Dialogurile respective ar urmări să sprijine statele părți să își consolideze eforturile multisectoriale de garantare a faptului că implementarea asistenței pentru victime este în conformitate cu dispozițiile relevante ale CRPD. Dialogurile ar urmări să consolideze și să asigure incluziunea și participarea efectivă a victimelor minelor și a organizațiilor lor reprezentative în cadrul discuțiilor pentru a mobiliza și a obține resurse și pentru a garanta servicii din punctul de vedere al drepturilor. Pentru a consolida și mai mult aceste legături și pentru a menține un plan coerent de construire și dezvoltare a capacităților naționale, proiectul ar urmări, de asemenea, să găzduiască reuniuni ale experților în domeniul asistenței pentru victime înainte de reuniunile statelor părți, atâtea câte s-ar dovedi necesare, dar, în orice caz, cel puțin trei.

Bazându-se pe succesele din trecut, evenimentele ar urma să aibă în vedere și să fie alimentate, la nivelul conceperii, al gestionării și al punerii în aplicare, de un proces incluziv care să țină seama de diferitele nevoi și perspective ale femeilor, fetelor, băieților și bărbaților care au supraviețuit exploziilor minelor antipersonal, ale comunităților afectate de mine, precum și ale comunității pentru drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv ale supraviețuitorilor minelor din zonele rurale și îndepărtate. Acest lucru ar adăuga valoare eforturilor depuse la nivel național.

Dialogurile ar urma să fie organizate și cofacilitate de ISU și de statul parte beneficiar, precum și, atunci când este cazul, în colaborare cu organizația interguvernamentală regională care asigură cosponsorizarea dialogului. În spiritul cooperării, care constituie un element de bază al convenției, ar urma să fie implicate entitățile și statele membre relevante ale Uniunii, Comitetul privind asistența pentru victime și Comitetul pentru consolidarea cooperării și asistenței, reprezentanții donatorilor, agenții ale ONU, inclusiv OMS și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, organizațiile internaționale și naționale de deminare, CICR și alte părți interesate, cum ar fi ICBL și organizațiile membre, precum HI. În cazul în care ar avea drept rezultat o sponsorizare, această implicare ar fi supusă condițiilor care ar urma să fie stabilite în fișa de impact bugetar.

Ar putea fi întreprinse acțiuni ulterioare sprijinite de ISU ca răspuns la recomandările rezultate în urma dialogurilor sau derivate din observațiile comitetului relevant și/sau din concluziile relevante ale dialogurilor naționale/regionale. Ar fi inclusă aici sponsorizarea practicienilor relevanți în domeniul asistenței pentru victime și/sau a reprezentanților organizațiilor supraviețuitorilor minelor pentru a participa la vizite de schimb de experiență cu caracter tehnic sau pentru a lua parte la reuniunile formale sau informale ale convenției. Continuând practica consacrată, în cazul în care statele părți beneficiare ar fi implicate în coaliții stabilite între țări sau în parteneriate cu Uniunea sau cu statele sale membre, ISU ar colabora în mod concertat cu toate părțile.

2.3.   Rezultate

—

Reprezentanții statelor își îmbogățesc cunoștințele cu privire la cele mai bune modalități de asigurare a unui răspuns multisectorial pentru a-și îndeplini obligațiile în materie de asistență pentru victime și pentru a integra asistența pentru victime în politicile, planurile și cadrele juridice naționale mai largi.

—

Statele înțeleg necesitatea unei entități guvernamentale relevante care să fie însărcinată să supravegheze integrarea asistenței pentru victime în cadre mai largi, precum și necesitatea de a elabora un plan de acțiune bazat pe obiective specifice, măsurabile, realiste și delimitate în timp pentru a sprijini victimele minelor.

—

În urma activităților desfășurate în cadrul proiectului, statele adoptă o abordare mai incluzivă în ceea ce privește asistența pentru victime, în special prin includerea sau sporirea gradului de participare a organizațiilor supraviețuitorilor minelor sau a organizațiilor din domeniul drepturilor persoanelor cu handicap la planificarea națională și în cadrul delegațiilor.

—

Reprezentanții statelor sunt informați cu privire la provocările și deficiențele constatate în ceea ce privește punerea în aplicare a angajamentelor lor în cadrul PAO și evaluează, în special, situația în care se află în raport cu indicatorii PAO.

—

Pe baza dialogurilor, reprezentanții statelor au în vedere revizuirea, actualizarea sau dezvoltarea strategiilor lor naționale privind persoanele cu handicap.

—

În urma activităților desfășurate în cadrul proiectului, organizațiile supraviețuitorilor minelor sau organizațiile din domeniul drepturilor persoanelor cu handicap își dezvoltă în continuare capacitățile și/sau sunt capacitate.

—

Reprezentanții statelor dezvoltă capacități pentru îmbunătățirea raportării în cadrul PAO, în conformitate cu Ghidul în materie de raportare.

—

Statele și organizațiile reprezentanților victimelor își consolidează parteneriatele cu comunitățile relevante din domeniul umanitar, al consolidării păcii, al dezvoltării și al drepturilor omului, ținând seama de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.

2.4.   Beneficiari

—

Femeile, fetele, băieții și bărbații răniți de minele antipersonal și de alte resturi explozive de război, precum și alți supraviețuitori ai minelor, inclusiv din zonele rurale și îndepărtate.

—

Experți în domeniul asistenței pentru victime care se ocupă cu aspecte relevante în materie.

—

Practicieni în domeniul drepturilor persoanelor cu handicap care își desfășoară activitatea în statele în care se înregistrează un număr semnificativ de supraviețuitori ai minelor.

Proiectul 3: Acordarea de sprijin pentru eforturile de universalizare și pentru promovarea normelor convenției

3.1.   Obiectiv

Statele care nu sunt părți se îndreaptă către aderare, funcționarii relevanți dezvoltând o afinitate clară față de convenție și/sau față de normele internaționale împotriva minelor antipersonal.

3.2.   Descriere

Prin Declarația de la Oslo pentru o lume fără mine, statele se angajează „să promoveze și să apere” normele stabilite de convenție și „să depună toate eforturile necesare pentru universalizarea convenției” pe baza „obligațiilor care le revin în temeiul dreptului internațional, inclusiv dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului.”

PAO identifică două acțiuni menite să asigure creșterea numărului de membri ai Convenției și consolidarea normelor convenției. Acțiunile 11 și 12 ale PAO invită statele părți să „folosească toate mijloacele disponibile pentru a promova ratificarea convenției/aderarea la aceasta de către statele care nu sunt părți, inclusiv prin încurajarea participării lor la lucrările convenției”, precum și „să continue să promoveze respectarea universală a normelor și obiectivelor convenției”.

În acest scop și cu contribuția președintelui convenției și a grupului informal de universalizare, după caz, proiectul ar permite desfășurarea unei game variate de eforturi de universalizare. Printre acestea s-ar număra vizitele la nivel înalt, reuniunile și/sau atelierele tehnice, sponsorizarea participării funcționarilor relevanți din statele vizate la reuniunile convenției, precum și reuniunile la nivel de ambasadori la sediul central al ONU sau la oricare dintre sediile filialelor acesteia la nivel regional.

Cel puțin cinci activități ar urma să fie desfășurate cu sprijinul comunității convenției, inclusiv al statelor membre ale Uniunii și al delegațiilor Uniunii în statele vizate. Continuând practica consacrată, în cazul în care Uniunea sau statele sale membre ar fi implicate în „coaliții” stabilite între țări sau în parteneriate în statele vizate, ISU ar colabora în mod concertat cu toate părțile.

Ori de câte ori ar fi posibil, o abordare politică la nivel înalt ar fi urmată de ateliere tehnice alimentate de contribuția experților din partea statelor care coordonează eforturile de universalizare, a ICBL, a CICR, a echipelor de țară ale ONU și/sau a organizațiilor relevante. Aceste ateliere ar urma să se desfășoare la nivel național, subregional sau regional cu ministerul (ministerele) sau instituția (instituțiile) relevante din statele vizate. Proiectul ar urmări să sponsorizeze participarea delegaților relevanți din statele vizate la reuniunile convenției. Acest lucru ar asigura faptul că statele părți pot monitoriza statele vizate și că reuniunile convenției rămân în atenția statelor vizate. ISU ar coordona o astfel de sponsorizare, în funcție de ceea ce permite fișa de impact bugetar.

În plus, ISU ar urma să găzduiască o reuniune tehnică de monitorizare la nivel național, subregional sau regional cu un stat care nu este parte, vizat anterior fie de o decizie a Uniunii, fie de o acțiune comună a Uniunii.

3.3.   Rezultate

—

Factorii de decizie din statele care nu sunt părți își îmbunătățesc nivelul de cunoștințe cu privire la convenție și normele acesteia și/sau cu privire la sprijinul disponibil pentru aderare.

—

Funcționarii relevanți ai statului înțeleg mai bine lucrările convenției.

—

Statele care nu sunt părți își exprimă în mod public apropierea sau afinitatea față de convenție și normele acesteia (de exemplu, participă la o reuniune formală sau informală a convenției).

—

Ca urmare a misiunilor, părțile interesate implicate în acțiuni naționale împotriva minelor și/sau în eforturi de universalizare sunt stimulate să promoveze universalizarea.

—

Rolul Uniunii în promovarea convenției și a normelor sale este evidențiat în cadrul comunității convenției, precum și în rândul propriilor funcționari ai Uniunii și al statelor care nu sunt părți.

—

Cel puțin unul din statele vizate care nu sunt părți prezintă în mod voluntar un raport în temeiul articolului 7.

3.4.   Beneficiari

—

Statele care nu au ratificat, aprobat sau acceptat convenția sau care nu au aderat încă la aceasta.

—

Statele părți și organizațiile internaționale și neguvernamentale implicate în eforturile de promovare a universalizării convenției.

—

Femeile, fetele, băieții și bărbații din statele în care se aplică o interdicție privind minele terestre.

Proiectul 4: Acordarea de sprijin pentru alternative la utilizarea minelor antipersonal active în scopul formării (articolul 3 din convenție) și pentru o cooperare și o asistență sporite (articolul 6 din convenție)

4.1.   Obiectiv

Statele care păstrează mine antipersonal în scopuri permise acționează în conformitate cu acțiunea 16 a PAO, inclusiv printr-o raportare sporită, și cu acțiunea 17 a PAO, prin studierea alternativelor la minele antipersonal active.

4.2.   Descriere

În prezent, 66 de state părți păstrează peste 150 000 de mine antipersonal în scopuri permise în temeiul articolului 3 din convenție. Deși informațiile primite de la statele părți indică faptul că acest număr este în scădere, există câteva state părți care de mulți ani nu au prezentat rapoarte anuale privind transparența în legătură cu minele antipersonal pe care le-au păstrat.

Pentru a sprijini statele părți care și-ar putea dori să acționeze în conformitate cu acțiunile 16 și 17 ale PAO, proiectul propus, cu contribuția președintelui convenției, ar acorda sprijin organizării unui seminar național sau regional cu cel puțin două state care solicită o astfel de asistență. Statele părți, inclusiv statele membre, și organizațiile relevante pot împărtăși lecțiile învățate și pot furniza foi de parcurs pentru înlocuirea minelor antipersonal active în scopul formării. Continuând practica consacrată, în cazul în care Uniunea sau statele sale membre ar fi implicate în „coaliții” stabilite între țări sau în parteneriate cu statele părți beneficiare, ISU ar colabora în mod concertat cu toate părțile.

Proiectul ar sprijini, de asemenea, un atelier tehnic privind alternativele la utilizarea minelor antipersonal active. Ori de câte ori s-ar dovedi relevant și/sau posibil, statele membre ale Uniunii și alte state părți ar fi invitate să împărtășească lecțiile învățate cu privire la alternativele găsite în scopul formării și al cercetării și/sau cu privire la distrugerea minelor antipersonal păstrate, consolidând astfel și mai mult cooperarea și asistența în cadrul comunității convenției. În acest scop, proiectul ar implica Comitetul pentru respectarea dispozițiilor pe baza cooperării și Comitetul pentru consolidarea cooperării și a asistenței.

4.3.   Rezultate

—

Statele părți raportează într-o măsură mai mare cu privire la articolul 3 din convenție în cadrul rapoartelor anuale privind transparența.

—

Statele părți care sunt în măsură să facă acest lucru se implică în activități de cooperare și asistență care vizează statele părți care doresc să ia măsuri în legătură cu angajamentele asumate în temeiul articolului 3 și în legătură cu acțiunile 16 și 17 ale PAO.

—

Statele părți care păstrează un număr mare de mine antipersonal își îmbogățesc cunoștințele cu informații actualizate și cel puțin un stat parte realizează progrese în ceea ce privește utilizarea unor soluții alternative în scopul formării.

4.4.   Beneficiari

—

Statele părți care și-au asumat angajamente în temeiul articolului 3.

—

Funcționarii statelor care sunt responsabili cu programele de formare în domeniul deminării.

—

Femeile, fetele, băieții și bărbații din statele părți în care minele antipersonal păstrate sunt distruse.

Proiectul 5: Demonstrarea angajamentului Uniunii și al statelor sale membre și asigurarea vizibilității acestora

5.1.   Obiectiv

Comunitatea convenției și statele părți beneficiare înțeleg contribuția Uniunii și a statelor sale membre la punerea în aplicare a convenției, iar funcționarii Uniunii și ai statelor sale membre au cunoștință de prezenta decizie și de modul în care aceasta le poate influența activitatea.

5.2.   Descriere

În conformitate cu deciziile Consiliului și acțiunile comune anterioare, ISU ar urma să își asume sarcina de a evidenția rolul Uniunii și al statelor sale membre în cadrul comunității convenției, precum și în rândul statelor beneficiare și al statelor vizate. În acest scop și în conformitate cu planul de comunicare și de vizibilitate, ISU ar urma să organizeze ședințe de informare periodice, în special în timpul reuniunilor convenției, pe parcursul etapei de punere în aplicare a proiectului și să organizeze un eveniment de închidere.

ISU ar urma să desfășoare campanii mediatice și să producă publicații care să promoveze realizările convenției. ISU s-ar asigura că rolul Uniunii în această campanie este evidențiat.

După cum s-a stabilit prin practica anterioară, ISU ar urma să transmită rapoarte descriptive lunare către Uniune, precum și rapoarte trimestriale către Uniune și statele membre cu privire la punerea în aplicare a proiectului.

5.3.   Rezultate

—

Funcționarii Uniunii și ai statelor sale membre ar avea cunoștință de prezenta decizie și de modul în care aceasta le poate influența activitatea.

—

Angajamentul Uniunii și al statelor sale membre față de convenție și față de acțiunea de luptă împotriva minelor în general ar fi adus în prim-plan pentru statele părți și publicul interesat de securitatea umană în general.

—

Ar crește gradul de sensibilizare cu privire la obiectivele convenției în cadrul comunității internaționale.


Top