Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32002L0011

    Directiva 2002/11/CE a Consiliului din 14 februarie 2002 de modificare a Directivei 68/193/CEE privind comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie și de abrogare a Directivei 74/649/CEE

    JO L 53, 23/02/2002, p. 20–27 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

    Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

    Legal status of the document In force

    ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2002/11/oj

    03/Volumul 41

    RO

    Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

    85


    32002L0011


    L 053/20

    JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


    DIRECTIVA 2002/11/CE A CONSILIULUI

    din 14 februarie 2002

    de modificare a Directivei 68/193/CEE privind comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie și de abrogare a Directivei 74/649/CEE

    CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

    având în vedere propunerea Comisiei (1),

    având în vedere avizul Parlamentului European (2),

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

    întrucât:

    (1)

    În cadrul consolidării pieței interne și luând în considerare experiența dobândită, se impune modificarea sau abrogarea anumitor dispoziții din Directiva 68/193/CEE (4) pentru a înlătura orice bariere în calea schimburilor comerciale care ar putea împiedica libera circulație în Comunitate a materialului săditor viticol. În acest sens, trebuie eliminată orice posibilitate de derogare unilaterală pentru statele membre de la dispozițiile directivei în cauză.

    (2)

    Trebuie menținută posibilitatea comercializării, în anumite condiții, a materialului săditor produs prin metode noi de producție.

    (3)

    Comisia, asistată de Comitetul permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură, trebuie să poată stabili condițiile în care statele membre pot autoriza comercializarea de material săditor pentru teste, în scopuri științifice sau pentru lucrări de selecție.

    (4)

    Luând în considerare experiența dobândită în alte sectoare în ceea ce privește comercializarea semințelor și a materialului săditor, trebuie organizate, în anumite condiții, experimente temporare în vederea găsirii unor soluții mai bune pentru înlocuirea anumitor dispoziții din directiva în cauză.

    (5)

    Luând în considerare dezvoltările științifice și tehnice, se poate proceda acum la o modificare genetică a soiurilor de viță-de-vie. Este important, așadar, ca soiurile de viță-de-vie modificate genetic să nu fie admise decât în cazul în care s-au luat toate măsurile corespunzătoare pentru a evita riscurile pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

    (6)

    Trebuie să se facă o evaluare specifică a riscurilor pentru mediu, echivalentă cu cea prevăzută de Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE Consiliului (5), în cazul în care materialul săditor viticol este constituit din organisme modificate genetic. Comisia trebuie să înainteze Parlamentului European și Consiliului o propunere de regulament care să garanteze echivalența evaluării riscurilor și a celorlalte cerințe relevante, în special cu privire la gestionarea riscurilor, la etichetare, după caz la monitorizare, la informarea publicului și la clauza de salvgardare, cu cele prevăzute de Directiva 2001/18/CE. Până la intrarea în vigoare a regulamentului respectiv, trebuie să se aplice, în continuare, dispozițiile Directivei 2001/18/CE.

    (7)

    Regulamentul (CE) nr. 258/97 a Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (6) cuprinde dispoziții privind alimentele și ingredientele alimentare modificate genetic. Pentru a determina dacă un soi de viță-de-vie modificat genetic poate fi introdus pe piață și pentru a proteja sănătatea publică, trebuie să se asigure că alimentele sau ingredientele alimentare noi au făcut obiectul unei evaluări de inocuitate.

    (8)

    Pentru a garanta un control adecvat al circulației materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie, este important ca statele membre să poată prevedea un document de însoțire a loturilor.

    (9)

    Trebuie asigurată conservarea diversității genetice. Trebuie să se prevadă măsuri ad-hoc de conservare a biodiversității care să garanteze conservarea soiurilor existente. Comisia ia în considerare nu doar noțiunea de soi, ci și noțiunile de genotip și de clonă.

    (10)

    Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Directivei 68/193/CEE sunt adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (7).

    (11)

    Se impune abrogarea Directivei 74/649/CEE a Consiliului din 9 decembrie 1974 privind comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie produs în țări terțe (8),

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    Articolul 1

    Directiva 68/193/CEE se modifică după cum urmează:

    1.

    La articolul 2, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

    „(1)   În sensul prezentei Directive, se înțelege prin:

    A.

    Viță-de-vie: plantele din genul Vitis (L.) care sunt destinate producției de struguri sau utilizării ca material săditor pentru aceleași plante.

    AA.

    Soi: un grup de plante aparținând unui singur taxon botanic, de rangul cel mai jos cunoscut, care poate fi:

    (a)

    definit prin expresia caracterelor rezultate dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită combinație de genotipuri;

    (b)

    diferențiat față de orice alt grup de plante prin expresia a cel puțin unuia dintre caracterele menționate;

    (c)

    considerat ca o entitate, în ceea ce privește proprietatea sa de a fi reprodus fără a se modifica.

    AB.

    Clonă: o clonă este o descendență vegetativă a unui soi conform cu o tulpină de viță-de-vie aleasă pentru puritatea soiului, caracterele fenotipice și starea sanitară.

    B.

    Material săditor:

    (i)

    material săditor de viță-de-vie

    (a)

    vițe înrădăcinate: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, înrădăcinate și nealtoite, destinate plantării directe sau folosirii ca portaltoi pentru altoire;

    (b)

    vițe altoite: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, unite prin altoire, a căror parte subterană are rădăcini;

    (ii)

    părți de plante de viță-de-vie

    (a)

    curpeni: coarde de un an;

    (b)

    coarde erbacee: coarde nelignificate;

    (c)

    butași portaltoi pentru altoire: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, destinate să formeze partea subterană la pregătirea vițelor altoite;

    (d)

    coarde-altoi: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, destinate să formeze partea aeriană la pregătirea vițelor altoite sau la altoirea pe loc;

    (e)

    butași pentru înrădăcinare: fracțiuni de curpeni sau de coarde erbacee de viță-de-vie, destinate producției de vițe înrădăcinate;

    C.

    Plantații-mamă de viță-de-vie: culturi de viță-de-vie destinate producției de butași portaltoi pentru altoire, de butași pentru înrădăcinare sau de coarde-altoi.

    D.

    Pepiniere: culturi de viță-de-vie destinate producției de butași înrădăcinați sau de vițe altoite.

    DA.

    Material săditor inițial: materialul săditor

    (a)

    care a fost produs sub responsabilitatea amelioratorului după metode general admise, în vederea menținerii identității soiului și, după caz, a clonei, precum și în vederea prevenirii bolilor;

    (b)

    care este destinat producției de material săditor de bază sau de material săditor certificat;

    (c)

    care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor de bază. Conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2), aceste anexe pot fi modificate pentru a stabili condiții suplimentare sau mai riguroase pentru certificarea materialului săditor inițial;

    (d)

    pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

    E.

    Material săditor de bază: materialul săditor

    (a)

    care a fost produs sub responsabilitatea amelioratorului după metode general admise în vederea menținerii identității soiului și, după caz, a clonei, precum și în vederea prevenirii bolilor, și care este obținut direct, pe cale vegetativă, din material săditor inițial;

    (b)

    care este destinat producției de material săditor certificat;

    (c)

    care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor de bază și

    (d)

    pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

    F.

    Material săditor certificat: materialul săditor

    (a)

    care este obținut direct din material săditor de bază sau din material săditor inițial;

    (b)

    care este destinat:

    producției de material săditor sau de părți de plante utilizate pentru producerea de struguri sau

    producției de struguri;

    (c)

    care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor certificat și

    (d)

    pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

    G.

    Material săditor standard: materialul săditor

    (a)

    care prezintă identitatea și puritatea soiului;

    (b)

    care este destinat:

    producției de material săditor sau de părți de plante utilizate pentru producerea de struguri sau

    producției de struguri;

    (c)

    care îndeplinește condițiile prevăzute în anexele I și II pentru materialul săditor standard și

    (d)

    pentru care s-a constatat, prin examinare oficială, respectarea condițiilor menționate anterior.

    H.

    Măsuri oficiale: măsurile luate de:

    (a)

    autoritățile unui stat sau

    (b)

    sub responsabilitatea unui stat, de persoane juridice de drept public sau privat sau

    (c)

    pentru activități auxiliare, de asemenea sub controlul unui stat, de persoane fizice abilitate în acest sens,

    cu condiția ca persoanele menționate la literele (b) și (c) să nu obțină profituri personale din rezultatul acestor dispoziții.

    I.

    Comercializare

     

    Vânzarea, deținerea în vederea vânzării, oferta de vânzare și orice cesionare, furnizare sau transfer de material săditor către terți, cu titlu oneros sau nu, în vederea unei exploatări comerciale.

     

    Nu se consideră comercializare schimburile de material săditor care nu urmăresc o exploatare comercială a soiului, cum ar fi următoarele operații:

    (a)

    furnizarea de material săditor către organisme oficiale de experimentare și inspecție;

    (b)

    furnizarea de material săditor către prestatori de servicii, în vederea transformării sau condiționării, cu condiția ca prestatorul să nu obțină drept de proprietate asupra materialului furnizat.

     

    Normele de aplicare a acestor dispoziții se stabilesc conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (3).”

    2.

    Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 3

    (1)   Statele membre dispun ca materialul săditor viticol să poată fi comercializat doar în cazul în care:

    (a)

    a fost certificat oficial ca «material săditor inițial», «material săditor de bază» sau «material săditor certificat» sau, în cazul materialului săditor, altul decât cel destinat utilizării ca portaltoi, în cazul în care este vorba de material săditor standard controlat oficial și

    (b)

    îndeplinește condițiile prevăzute în anexa II.

    (2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot admite, tranzitoriu, comercializarea pe teritoriul lor, până la data de 1 ianuarie 2005, a materialului săditor din categoria standard care este destinat utilizării ca portaltoi și este obținut din plantații-mamă existente la data de 23 februarie 2002.

    (3)   Fără a aduce atingere prevederilor din alineatul (1), statele membre pot să autorizeze producătorii stabiliți pe teritoriul lor să comercializeze cantități adecvate de material săditor:

    (a)

    destinat testelor sau în scopuri științifice;

    (b)

    pentru lucrări de selecție;

    (c)

    destinat unor activități care urmăresc conservarea diversității genetice.

    Condițiile în care statele membre pot acorda asemenea autorizări se pot stabili conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2).

    În cazul materialului modificat genetic, această autorizare nu poate fi acordată decât în cazul în care s-au luat toate măsurile adecvate în vederea evitării riscurilor pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu. Pentru evaluarea riscurilor de mediu și pentru alte controale care trebuie efectuate în acest sens, se aplică, mutatis mutandis, dispozițiile articolului 5ba.

    (4)   Pentru materialul săditor produs prin tehnici de înmulțire in vitro, dispozițiile de mai jos pot fi stabilite conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2):

    (a)

    derogarea de la dispozițiile specifice din prezenta directivă;

    (b)

    condițiile aplicabile acestui material săditor;

    (c)

    denumirile aplicabile acestui material săditor;

    (d)

    condițiile privind garanția de verificare, în primul rând, a autenticității soiului.

    (5)   Comisia poate să prevadă, conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (3), că materialul săditor, altul decât materialul destinat utilizării ca portaltoi, nu poate fi comercializat de la o anumită dată decât în cazul în care a fost certificat oficial ca «material săditor inițial», «material săditor de bază» sau «material săditor certificat»:

    (a)

    pe întregul teritoriu al Comunității în cazul anumitor soiuri de viță-de-vie, în măsura în care necesarul comunitar de aceste soiuri poate fi acoperit, luând în considerare diversitatea lor genetică și, după caz, conform unui program stabilit, de material săditor certificat oficial ca «material săditor inițial», «material săditor de bază» sau «material săditor certificat» și

    (b)

    în privința materialului săditor din alte soiuri decât cele menționate la litera (a), în cazul în care este destinat utilizării pe teritoriile statelor membre care, conform dispozițiilor din prezenta directivă, au prevăzut că materialul săditor din categoria «material standard» nu mai poate fi comercializat.”

    3.

    La articolul 4 se adaugă paragraful următor:

    „Această dispoziție nu se aplică, în cazul altoirii, materialului săditor produs într-un alt stat membru sau într-o țară terță, recunoscut ca echivalent în conformitate cu articolul 15 alineatul (2).”

    4.

    Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 5

    (1)   Fiecare stat membru întocmește un catalog al soiurilor viticole admise oficial la certificare, precum și la controlul materialului săditor standard, pe teritoriul său. Orice persoană poate consulta catalogul. Catalogul specifică principalele caracteristici morfologice și fiziologice care permit diferențierea soiurilor. Pentru soiurile deja admise la 31 decembrie 1971 se poate face trimitere la descrierile din publicațiile ampelografice oficiale.

    (2)   Statele membre se asigură că soiurile admise în cataloagele celorlalte state membre sunt, de asemenea, admise la certificare și la controlul materialului săditor standard pe teritoriul lor, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (9), în ceea ce privește normele privind clasificarea soiurilor de viță-de-vie.

    (3)   De asemenea, fiecare stat membru întocmește, după caz, o listă cu clonele admise oficial la certificare pe teritoriul lor.

    Statele membre se asigură că clonele admise la certificare într-un alt stat membru sunt, de asemenea, admise la certificare pe teritoriul lor.

    5.

    Articolul 5b se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 5b

    (1)   Un soi este considerat distinct în cazul în care se deosebește în mod clar, prin expresia caracterelor care rezultă dintr-un genotip sau dintr-o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie în Comunitate.

    Un soi este considerat de notorietate publică în Comunitate în cazul în care, la data depunerii în forma cuvenită a cererii de admitere, acesta este înscris în catalogul statului membru respectiv sau în catalogul altui stat membru sau face obiectul unei cereri de admitere în statul membru respectiv sau într-un alt stat membru, cu excepția cazului în care condițiile menționate nu mai sunt îndeplinite în toate statele membre implicate înaintea luării deciziei cu privire la cererea de admitere a noului soi examinat.

    (2)   Un soi este considerat stabil în cazul în care expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivității și a oricărui alt caracter utilizat pentru descrierea soiului rămâne neschimbată în urma unor înmulțiri succesive.

    (3)   Un soi este considerat omogen în cazul în care, sub rezerva variațiilor care pot rezulta din particularitățile sale de înmulțire, este suficient de omogen în expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivității și a oricărui alt caracter utilizat pentru descrierea soiului.”

    6.

    Se inserează următorul articol:

    „Articolul 5ba

    (1)   În cazul unui soi de viță-de-vie modificat genetic în sensul articolului 2 punctul 1 și 2 din Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (10), soiul nu este admis decât în cazul în care s-au luat toate măsurile adecvate pentru a evita riscurile pentru sănătatea oamenilor și pentru mediu.

    (2)   În cazul unui soi modificat genetic în sensul alineatului (1):

    (a)

    se face o evaluare specifică a riscurilor de mediu echivalentă cu cea prevăzută în Directiva 2001/18/CE, în conformitate cu principiile stabilite în anexa II și pe baza informațiilor specificate în anexa III la directiva în cauză;

    (b)

    procedurile destinate să garanteze o evaluare specifică a riscurilor și a celorlalte cerințe relevante, în special cu privire la gestionarea riscurilor, etichetare, eventuala monitorizare, informarea publicului și clauza de salvgardare, echivalente cu cele prevăzute în Directiva 2001/18/CE, sunt adoptate, la propunerea Comisiei, printr-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului. Până la intrarea în vigoare a acestui regulament, soiurile modificate genetic nu sunt admise în cataloagele naționale decât după admiterea la comercializare în conformitate cu Directiva 2001/18/CE;

    (c)

    articolele 13-24 din Directiva 2001/18/CE nu se mai aplică soiurilor de viță-de-vie modificate genetic care au făcut obiectul unei autorizări în conformitate cu regulamentul menționat la litera (b).

    (3)   În cazul în care produsele obținute din material săditor viticol sunt destinate utilizării ca alimente sau ingrediente alimentare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (11), înainte de admiterea soiurilor de viță-de-vie modificate genetic, trebuie să se asigure că alimentele sau ingredientele alimentare obținute din acestea:

    (a)

    nu prezintă pericole pentru consumatori;

    (b)

    nu induc consumatorul în eroare;

    (c)

    nu diferă de alimentele sau ingredientele alimentare pe care sunt destinate să le înlocuiască într-o măsură în care consumul lor normal ar implica inconveniente nutriționale pentru consumator.

    În cazul în care un produs obținut din unul dintre soiurile vizate de prezenta directivă este destinat utilizării ca aliment sau ingredient alimentar care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 258/97, soiul nu este admis decât în cazul în care alimentul sau ingredientul alimentar a fost deja autorizat în conformitate cu regulamentul în cauză.

    7.

    Articolul 5c se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 5c

    Statele membre se asigură că soiurile și, după caz, clonele provenite din alte state membre sunt supuse, în special în ceea ce privește procedura de admitere, condițiilor aplicabile soiurilor sau clonelor naționale.”

    8.

    La articolul 5e, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

    „(2)   Orice cerere sau retragere a cererii de admitere a unui soi, orice înscriere într-un catalog de soiuri, precum și diversele modificări ale acestuia sunt notificate imediat celorlalte state membre și Comisiei. Pe baza notificărilor statelor membre, Comisia publică un catalog comun al soiurilor.”

    9.

    Se inserează următorul articol:

    „Articolul 5f

    Statele membre se asigură că soiurile modificate genetic care au fost acceptate sunt clar indicate ca atare în catalogul soiurilor. De asemenea, statele membre se asigură că orice persoană care comercializează un astfel de soi indică clar în catalogul său comercial viticol că soiul a fost modificat genetic și precizează obiectivul modificării.”

    10.

    Se inserează următorul articol:

    „Articolul 5g

    (1)   Statele membre prevăd că soiurile și, după caz, clonele admise în catalog sunt menținute prin selecție conservativă.

    (2)   Selecția conservativă trebuie controlată întotdeauna pe baza înregistrărilor făcute de către persoana sau persoanele responsabile pentru menținerea soiului și, după caz, a clonei.

    (3)   Persoanei responsabile de menținerea soiului sau a clonei i se pot solicita eșantioane. La nevoie, acestea pot fi prelevate în mod oficial.

    (4)   În cazul în care selecția conservativă se face într-un alt stat membru decât cel în care a fost admis soiul, statele membre în cauză își acordă asistență administrativă în privința controlului.”

    11.

    Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 7

    Statele membre dispun ca, în timpul recoltării, condiționării, depozitării, transportului și cultivării, materialul săditor să fie păstrat în loturi separate, marcate după soi și, după caz, pentru materialul săditor inițial, materialul săditor de bază și materialul săditor certificat, după clonă.”

    12.

    La articolul 8, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

    „(2)   Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește condiționarea, ambalarea, sistemul de închidere și marcarea, Comisia stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), dispozițiile aplicabile comercializării de cantități mici livrate utilizatorului final, precum și comercializării viței-de-vie în vase de ceramică, cutii sau cartoane.”

    13.

    Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 9

    Statele membre dispun ca ambalajele și mănunchiurile de material săditor să fie închise oficial sau sub control oficial, astfel încât să nu poată fi deschise fără a deteriora sistemul de închidere sau fără ca eticheta oficială prevăzută la articolul 10 alineatul (1) sau, după caz, ambalajul să prezinte urme de manipulare. Pentru a garanta închiderea, dispozitivul de închidere include cel puțin eticheta oficială sau un sigiliu oficial. Se poate constata dacă un anumit dispozitiv de închidere respectă dispozițiile din prezentul articol conform procedurii prevăzute la articolul 17 alineatul (2). Orice nouă închidere se poate efectua doar în mod oficial sau sub control oficial.”

    14.

    Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 10

    (1)   Statele membre dispun ca ambalajele și mănunchiurile de material săditor să fie prevăzute cu o etichetă oficială exterioară, conform anexei IV, redactată în una dintre limbile oficiale ale Comunității; fixarea acesteia este asigurată de dispozitivul de închidere. Eticheta este de culoare albă cu o linie violet în diagonală pentru materialul săditor inițial, de culoare albă pentru materialul săditor de bază, de culoare albastră pentru materialul săditor certificat și de culoare galben închis pentru materialul săditor standard.

    (2)   Cu toate acestea, statele membre pot să autorizeze producătorii stabiliți pe teritoriul lor să comercializeze mai multe ambalaje sau mănunchiuri de vițe altoite sau de vițe înrădăcinate cu aceleași caracteristici utilizând o singură etichetă în conformitate cu anexa IV. În acest caz, ambalajele sau mănunchiurile trebuie să fie legate între ele, astfel încât, la separarea lor, legătura să fie deteriorată și imposibil de refăcut. Fixarea etichetei trebuie să fie asigurată de această legătură. Nu se autorizează nici o nouă închidere.

    (3)   Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre pot să dispună ca fiecare livrare de material produs pe teritoriul lor să fie însoțită și de un document uniform care să cuprindă următoarele indicații: natura mărfii, soiul și, după caz, clona, categoria, cantitatea, expeditorul și destinatarul. Condițiile care trebuie prevăzute cu privire la documentul de însoțire se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3) din prezenta directivă.

    (4)   Eticheta oficială prevăzută în alineatul (1) poate, de asemenea, să includă documentele de însoțire fitosanitare prevăzute de Directiva 92/105/CEE a Comisiei (12), care stabilește un standard pentru pașapoartele fitosanitare. Cu toate acestea, toate condițiile aplicabile etichetării oficiale și pașapoartelor fitosanitare sunt definite și trebuie recunoscute ca echivalente.

    (5)   Statele membre dispun ca etichetele oficiale să fie păstrate de destinatarul materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie timp de cel puțin un an și puse la dispoziția serviciului oficial de control.

    (6)   Comisia elaborează, până la data de 23 februarie 2004 cel târziu, un raport, însoțit eventual de propuneri, privind circulația materialului săditor viticol și, în special, utilizarea etichetelor oficiale și a documentelor de însoțire prevăzute de statele membre.

    15.

    Se inserează articolul următor:

    „Articolul 10a

    În cazul materialului săditor al unui soi care a fost modificat genetic, orice etichetă aplicată pe lotul de material săditor și orice document care îl însoțește în temeiul dispozițiilor din prezenta directivă, oficial sau nu, indică clar faptul că soiul a fost modificat genetic și specifică denumirea organismelor modificate genetic.”

    16.

    La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

    „(2)   Fără a aduce atingere liberei circulații a materialului în Comunitate, statele membre iau toate măsurile necesare pentru ca indicațiile de mai jos să fie furnizate serviciului competent în cazul comercializării de material săditor provenit dintr-o țară terță:

    (a)

    specia (denumirea botanică);

    (b)

    soiul și, după caz, clona, aceste indicații fiind aplicate, în cazul vițelor altoite, atât pentru coardele-altoi, cât și pentru butașii portaltoi;

    (c)

    categoria;

    (d)

    natura materialului săditor;

    (e)

    țara de producție și serviciul de control oficial;

    (f)

    țara de expediție, în cazul în care este diferită de țara de producție;

    (g)

    importatorul;

    (h)

    cantitatea de material.

    Modalitățile de furnizare a acestor indicații pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2).”

    17.

    Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 12

    Statele membre se asigură că materialul săditor comercializat în conformitate cu prezenta directivă, fie în temeiul normelor obligatorii, fie în temeiul normelor facultative, nu este supus decât restricțiilor de comercializare prevăzute în prezenta directivă cu privire la caracteristicile sale, dispozițiile de examinare, marcajul și închiderea.”

    18.

    Articolul 12a se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 12a

    Statele membre se asigură că materialul săditor din soiuri de viță-de-vie și, după caz, clone care au fost admise oficial, în unul dintre statele membre, la certificare, precum și la controlul materialului săditor standard în conformitate cu dispozițiile din prezenta directivă nu sunt supuse nici unei restricții de comercializare pe teritoriul lor în ceea ce privește soiul și, după caz, clona, fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1493/1999.”

    19.

    La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

    „(1)   Pentru a elimina dificultățile temporare insurmontabile întâmpinate în aprovizionarea Comunității cu material săditor, se poate decide ca, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), statele membre să autorizeze, pentru o perioadă determinată, comercializarea pe întreg teritoriul Comunității a cantității necesare de material săditor dintr-o categorie supusă unor cerințe mai puțin stricte pentru a depăși dificultățile menționate.”

    20.

    Se inserează următorul articol:

    „Articolul 14a

    Pentru a găsi soluții mai bune pentru înlocuirea unor dispoziții din prezenta directivă, se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (3), organizarea unor experimente temporare la nivel comunitar în condiții specifice.”

    21.

    La articolul 15, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

    „(2)

    (a)

    Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabilește dacă materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie produs într-o țară terță oferă, în ceea ce privește condițiile de admitere și măsurile luate pentru asigurarea producției acestuia în vederea comercializării, aceleași garanții ca materialul săditor produs în Comunitate care îndeplinește cerințele prezentei directive.

    (b)

    În plus, Consiliul stabilește, de asemenea, tipurile și categoriile de material de înmulțire vegetativă a viței-de-vie care pot fi admise la comercializare pe teritoriul Comunității în temeiul literei (a).

    (c)

    Până la luarea unei decizii de către Consiliu în temeiul literei (a) și fără a aduce atingere Directivei 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva propagării acestora în interiorul Comunității (13), statele membre pot fi autorizate să ia astfel de decizii în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2). Astfel, statele membre se asigură că materialul de importat oferă garanții echivalente, din toate punctele de vedere, cu cele oferite de materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie produs în Comunitate în conformitate cu prezenta directivă. Materialul importat trebuie în special să fie însoțit de un document care cuprinde indicațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (2).

    22.

    Se inserează următoarele articole:

    „Articolul 16a

    Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive cu privire la aspectele vizate în dispozițiile menționate mai jos se adoptă în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 17 alineatul (2):

    articolul 2 alineatul (1) punctul DA litera (c), articolul 3 alineatul (3), articolul 8 alineatul (2), articolul 9, articolul 11 alineatul (2), articolul 14 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2) litera (c).

    Articolul 16b

    Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive cu privire la aspectele vizate în dispozițiile menționate mai jos sunt adoptate în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 17 alineatul (3):

    articolul 2 alineatul (1) punctul (I), articolul 3 alineatul (5), articolul 10 alineatul (3) și articolul 14a.”

    23.

    Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

    „Articolul 17

    (1)   Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură (denumit în continuare «Comitet»).

    (2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (14).

    Perioada menționată la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

    (3)   Când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

    Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.

    (4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

    24.

    Trimiterile la articolul 17 făcute la articolul 5d alineatul (2), articolul 14 alineatul (3), articolele 16, 17a și 18a se interpretează ca trimiteri la articolul 17 alineatul (2).

    Articolul 2

    Directiva 74/649/CEE se abrogă.

    Articolul 3

    Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la data de 23 februarie 2003 cel târziu. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

    Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

    Comisiei îi este comunicat, de către statele membre, textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

    Articolul 4

    Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

    Articolul 5

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Adoptată la Bruxelles, 14 februarie 2002.

    Pentru Consiliu

    Președintele

    P. del CASTILLO


    (1)  JO C 177 E, 27.6.2000, p. 77.

    (2)  JO C 197, 12.7.2001, p. 24.

    (3)  JO C 268, 19.9.2000, p. 42.

    (4)  JO L 93, 17.4.1968, p. 15, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

    (5)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

    (6)  JO L 43, 14.2.1997, p. 1.

    (7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

    (8)  JO L 352, 28.12.1974, p. 45.

    (9)  JO L 179, 17.7.1999, p. 1.”

    (10)  JO L 106, 17.4.2001, p. 1.

    (11)  JO L 43, 14.2.1997, p. 1.”

    (12)  JO L 4, 8.1.1993, p. 22.”

    (13)  JO L 169, 10.7.2000, p. 1.”

    (14)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.”


    Top