1)

Din dreptul Uniunii, în special din articolul 4 alineatul (3) TUE, din articolul 288 al treilea paragraf TFUE și din articolul 260 alineatul (1) TFUE, rezultă că, în cadrul unei proceduri judiciare în curs între particulari, articolul 15 alineatul (1), alineatul (2) litera (g) și alineatul (3) din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1) (denumită în continuare „Directiva privind serviciile”) produce în mod direct efecte, astfel încât normele naționale contrare acestei directive prevăzute la articolul 4 din Verordnung über die Honorare für Architekten und Ingenieurleistungen (Regulamentul german privind onorariile arhitecților și inginerilor, denumit în continuare „HOAI 2002”) din 1996, în versiunea din anul 2002 potrivit cărora – în afară de anumite cazuri excepționale – tarifele minime stabilite în acest regulament cu privire la onorariile pentru servicii de planificare și de supraveghere sunt obligatorii, iar o clauză dintr-un contract încheiat cu un arhitect sau cu un inginer, care prevede un onorariu inferior tarifelor minime, este nevalidă, nu mai trebuie aplicate, chiar și atunci când sunt vizate drepturi în temeiul unui contract de arhitectură încheiat în anul 2004, așadar înainte de adoptarea Directivei privind serviciile?

2)