This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

Document 62020TN0398

Cauza T-398/20: Acțiune introdusă la 26 iunie 2020 – Riviera-Airport/EUIPO – Aéroports de la Côte d’Azur (RIVIERA AIRPORT)

JO C 271, 17.8.2020, p. 47–48 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

17.8.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 271/47

Acțiune introdusă la 26 iunie 2020 – Riviera-Airport/EUIPO – Aéroports de la Côte d’Azur (RIVIERA AIRPORT)

(Cauza T-398/20)

(2020/C 271/60)

Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza

Părțile

Reclamantă: Aeroporto di Villanova d’Albenga SpA (Riviera-Airport) (Villanova d’Albenga, Italia) (reprezentant: G. Casucci, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Aéroports de la Côte d’Azur (Nisa, Franța)

Datele privind procedura în fața EUIPO

Titularul mărcii în litigiu: cealaltă parte din procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs

Marca în litigiu: marca Uniunii Europene figurativă „RIVIERA AIRPORT” în culori – marca Uniunii Europene nr. 16 392 731

Procedura care s-a aflat pe rolul EUIPO: procedură de declarare a nulității

Decizia atacată: Decizia Camerei a patra de recurs a EUIPO din 28 aprilie 2020 în cauza R 2174/2019-4

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei atacate;

—	reformarea deciziei atacate în sensul:

—

admiterii acțiunii reclamantei,

—	admiterii în întregime a cererii nr. 20 824 C a reclamantei de declarare a nulității pentru anularea mărcii în discuție,

—	obligării titularului mărcii Uniunii Europene la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în fața camerei de recurs și a diviziei de anulare,

—	în subsidiar, trimiterii cauzei la divizia de anulare pentru examinarea articolului 59 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului;

—	obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Motivele invocate

—	Interpretarea neconformă cu jurisprudența corespunzătoare privind cererile efectuate cu rea credință;

—	Analiza și evaluarea greșite și parțiale ale indiciilor relevante necesare pentru evaluarea globală și de la caz la caz a cererii efectuate cu rea credință;

—	Neluarea în considerare a tuturor celorlalte indicii relevante și a mijloacelor de probă disponibile ale relei credințe, conform cerinței evaluării globale și de la caz la caz a cererii efectuate cu rea credință;

—	Interpretarea și aplicarea greșite în prezenta speță a articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei;

—	Nerealizarea de către camera de recurs a unei analize corecte.

Top