Recurs introdus la 12 iulie 2018 de Ungaria împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 25 aprilie 2018 în cauzele conexate T-554/15 și T-555/15, Ungaria/Comisia

(Cauza C-456/18 P)

(2018/C 301/29)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Recurentă: Ungaria (reprezentanți: M. Z. Fehér și G. Koós, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Prin recursul formulat, Ungaria solicită Curţii de Justiţie:

Motivele și principalele argumente

Guvernul ungar îşi întemeiază recursul în esenţă pe trei argumente, potrivit criteriilor elaborate de Curtea de Justiţie în jurisprudenţa sa.

În primul rând, guvernul ungar îşi întemeiază recursul pe faptul că Tribunalul a aplicat în mod eronat legislaţia atunci când a examinat motivele de recurs intercorelate între ele.

În al doilea rând, Tribunalul a apreciat în mod eronat şi inadecvat, în ceea ce priveşte obligaţia de motivare, articolul 296 TFUE şi articolul 41 alineatul (1) din Cartă.

În al treilea rând, guvernul ungar invocă o eroare de apreciere care a condus la o neapreciere în mod adecvat a obiecţiilor formulate de Ungaria şi la o interpretare inadecvată a argumentelor expuse în acţiunea sa.

Potrivit guvernului ungar, Comisia nu a respectat pe deplin normele relevante de procedură şi de motivare atunci când a adoptat deciziile atacate, situaţia de fapt nu era în mod corect expusă şi Comisia a săvârşit o eroare vădită de apreciere şi şi-a depăşit competenţele. Deşi analiza acestor aspecte era în limitele competenţei Tribunalului, acesta din urmă a omis să efectueze o astfel de analiză sau nu a efectuat-o corect.

Guvernul ungar susţine că, în consecinţă, Tribunalul, în primul rând, a interpretat în mod eronat articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (1) şi a aplicat în mod greşit jurisprudenţa Curţii referitoare la acest articol. În al doilea rând, Tribunalul a săvârşit o eroare de apreciere atunci când a considerat în mod incorect — în opina guvernului ungar — susţinerea formulată în legătură cu cerinţele privind principiile proporţionalităţii şi egalităţii de tratament şi a tras în mod greşit concluzia că coerenţa cu deciziile anterioare ale Comisiei şi cu practica sa nu era esenţială din punct de vedere al securităţii juridice. În mod similar, Tribunalul nu a interpretat în mod adecvat susţinerea guvernului ungar în legătură cu îndeplinirea condiţiilor privind ajutoarele de stat şi a ignorat această susţinere legată de efectele suspendării. În ultimul rând, Tribunalul nici nu şi-a îndeplinit obligaţia de motivare prin concluzia pe care a tras-o, contrară opiniei susţinute de Comisie pe durata întregii proceduri, în sensul că, pentru a dispune suspendarea deciziilor, era necesar ca Ungaria să nu intenţioneze să le pună în aplicare şi că acest lucru a fost stabilit în mod satisfăcător de Comisie în deciziile sale.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul (DO 1999, L 83, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 41).