1)

Dreptul Uniunii și în special Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei proceduri naționale în temeiul căreia autoritatea competentă este abilitată să ia din oficiu inițiativa de a adapta durata de valabilitate a unui permis de comerț paralel la durata de validitate a autorizației produsului de referință reînnoite.

Regulamentul nr. 1107/2009 și în special articolul 52 din acesta trebuie interpretate în sensul că adaptarea duratei de validitate a unui permis de comerț paralel nu decurge în mod automat din decizia de a reînnoi autorizația produsului de referință, ci impune ca o decizie să fie adoptată în această privință.

Regulamentul nr. 1107/2009 trebuie interpretat în sensul că, atunci când este vorba despre adaptarea duratei de valabilitate a unui permis de comerț paralel la durata de valabilitate a autorizației produsului de referință reînnoite, trebuie să fie îndeplinite condițiile stabilite la articolul 52 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1107/2009, necesare pentru obținerea acestui permis și revine autorității competente a statului membru în cauză să verifice că aceasta este într-adevăr situația.

2)

Articolul 52 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 1107/2009 trebuie interpretat în sensul că include o situație în care produsul fitosanitar autorizat de statul membru de origine este produs de o societate A, în timp ce produsul fitosanitar de referință este produs, în baza aceluiași proces, dar într-un loc de fabricație diferit de cel anterior, de o societate B cu acordul societății A, în măsura în care acest acord se înscrie în durată în mod similar unui acord de licență.

3)

Articolul 52 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 1107/2009 trebuie interpretat în sensul că revine titularului permisului de comerț paralel sarcina de a prezenta o nouă cerere completă, furnizând informațiile prevăzute la alineatul (4) al acestui articol, pentru a demonstra că produsele în cauză sunt întotdeauna „identice”, în sensul alineatului (3) al articolului menționat, fără a aduce atingere posibilității autorității competente de a solicita statului membru de origine al produsului importat informațiile necesare unei evaluări a caracterului identic al acestor produse. În cazul contestării deciziei de acordare a permisului de comerț paralel, normele naționale ale statului membru în cauză sunt cele care se aplică în materia sarcinii probei, cu condiția ca acestea să respecte principiul echivalenței și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii.