This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62016CN0483
Case C-483/16: Request for a preliminary ruling from the Fővárosi Törvényszék (Hungary) lodged on 6 September 2016 — Zsolt Sziber v ERSTE Bank Hungary Zrt.
Cauza C-483/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 septembrie 2016 – Sziber Zsolt/ERSTE Bank Hungary Zrt.
Cauza C-483/16: Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 septembrie 2016 – Sziber Zsolt/ERSTE Bank Hungary Zrt.
JO C 419, 14.11.2016, p. 32–34
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
14.11.2016 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 419/32 |
Cerere de decizie preliminară introdusă de Fővárosi Törvényszék (Ungaria) la 6 septembrie 2016 – Sziber Zsolt/ERSTE Bank Hungary Zrt.
(Cauza C-483/16)
(2016/C 419/43)
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Fővárosi Törvényszék
Părțile din procedura principală
Reclamant: Sziber Zsolt
Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt.
Intervenientă: Szeder Mónika
Întrebările preliminare
1) |
Următoarele dispoziţii de drept al Uniunii, şi anume articolul 129A alineatele (1) şi (2) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (Tratatul de la Roma), coroborat alineatul (3) al aceluiaşi articol, articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02), articolul 7, alineatele (1) şi (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) coroborat cu articolul 8 din aceeaşi directivă, precum şi considerentul (47) al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (2) trebuie interpretate în sensul că aceste dispoziţii de drept al Uniunii se opun, excluzând de la aplicare, unei reglementări naţionale care prevede o cerinţă suplimentară în detrimentul unei părţi (reclamant sau pârât) la un contract de credit în calitate de consumator care, în perioada 1 mai 2004-26 iulie 2014, a încheiat în calitate de consumator un contract de credit afectat de o clauză contractuală abuzivă, care permite o majorare unilaterală a dobânzilor, a costurilor şi a cheltuielilor, sau de o prevedere contractuală abuzivă referitoare la diferenţa dintre cursul de vânzare şi cursul de cumpărare, precizându-se că aceste cerinţe suplimentare impun în special, pentru a putea valorifica eficient în justiţie drepturile legate de nevalabilitatea contractelor menţionate încheiate cu consumatorii, depunerea unui memoriu în contenciosul civil [în particular cererea introductivă, memoriul de modificare a cererii introductive sau excepţia de nevalabilitate invocată în apărare (împotriva obligării consumatorului), modificarea unei astfel de excepţii, cererea reconvenţională sau modificarea unei astfel de cereri] care, pentru ca instanţa să îl poată pune în discuţie pe fondul cauzei, trebuie în mod obligatoriu să aibă un anumit conţinut, pe când celelalte părţi decât cele care au încheiat un contract de credit în calitate de consumatori, precum şi părţile care, în aceeaşi perioadă, au încheiat în calitate de consumatori contracte de credit care nu intră în categoria de contracte sus-menţionată nu sunt obligate să formuleze un memoriu cu un conţinut stabilit în acest fel? |
2) |
Dispoziţiile de drept al Uniunii Europene, enumerate la punctul 1) de mai sus, trebuie interpretate în sensul că ele – indiferent dacă Curtea răspunde afirmativ sau negativ la întrebarea 1) care este mai generală decât întrebarea 2) – exclud posibilitatea ca unei părţi care a încheiat un contract de credit în calitate de consumator precum cel menţionat la punctul 1) să i se aplice cerinţele suplimentare imperative [de mai jos] [literele a)-c)]:
|
3) |
Dispoziţiile de drept al Uniunii Europene, enumerate la punctul 1) de mai sus, trebuie interpretate în sensul că ele implică faptul că încălcarea lor, din cauza cerinţelor privind condiţiile suplimentare menţionate anterior [la punctele 1) şi 2)], constituie în acelaşi timp o încălcare a articolelor 20, 21 şi 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2012/C 326/02), ţinând cont de asemenea [parţial şi la punctele 1) şi 2)] că, potrivit Hotărârii din 5 decembrie 2000, Guimont (C-448/98, EU:C:2000:663, punctul 23), şi Hotărârii din 10 mai 2012, Duomo Gpa şi alţii (C-357/10 à C-359/10, EU:C:2012:283, punctul 28), precum şi Ordonanţei din 3 iulie 2014, Tudoran (C-92/14, EU:C:2014:2051, punctul 39), dreptul Uniunii Europene în materia protecţiei consumatorilor trebuie aplicat de instanţele naţionale şi în situaţii când nu există elemente transfrontaliere, mai precis în situaţii pur naţionale, sau trebuie să se considere că există o situaţie transfrontalieră pentru simplul fapt că respectivele contracte de credit menţionate la punctul 1) de mai sus sunt contracte de credit denumite „în devize străine”? |
(1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 273).
(2) Directive 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).