—

Se arată în această privință că în decizia atacată, prin aceea că s-a afirmat numai că eroarea conținută în titlul deciziei de modificare din 31 decembrie 2012 nu a avut niciun efect asupra deciziei înseși și asupra implementării programului, Comisia ar fi omis să ia în considerare relevanța faptului că deciziile privind cheltuielile adoptate de regiune trebuiau să fie controlate anticipat de Curtea de Conturi, că între pronunțarea rectificării și efectuarea acesteia trec patru luni fără a se cunoaște motivele, ceea ce poate induce dubiul că rectificarea care trebuia adusă era mai importantă decât cea limitată numai la decizia din 31 decembrie 2012, iar Curtea de Conturi a confirmat că acțiunea întreprinsă de regiune, care s-a abținut de la adoptarea obligațiilor înainte să cunoască în mod oficial rectificarea (la 28 martie 2013), a fost corectă, lăsând astfel să se înțeleagă că ar fi fost incorectă acțiunea contrară.

—

Se arată în această privință că Comisia nu a cooperat cu statul membru pentru ca acesta să poată implementa programul operativ în modul cel mai eficient, cu evitarea descalificărilor și că a neglijat să ia în considerare, printre altele, obligațiile procedurale de control intern, în special ale Curții de Conturi, pe care statul trebuia să le respecte.

—

Se arată în această privință că situația care s-a creat în speță constituia de fapt o cauză de forță majoră care împiedica prezentarea cererii de plată aferentă proiectelor vizate de decizia de modificare. Astfel, eroarea inițială săvârșită de Comisie în notificarea deciziei, promisiunea imediat succesivă de corectare rapidă numai a titlului, tăcerea care a fost însă menținută timp de patru luni și care a sugerat că existau alte erori și vicii mai importante care trebuiau corectate au împiedicat complet autoritățile administrative naționale să organizeze procedura de gestionare a proiectului până la cererea de plată.