15.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 315/68

—

anularea deciziei;

—

cu titlu subsidiar:

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că, în cursul inspecțiilor, Comisia a efectuat în mod nelegal copii de pe hard-diskurile din incintele reclamantelor. Reclamantele susțin că, procedând astfel, Comisia și-a depășit competențele prevăzute la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1).

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului termenului rezonabil în procedurile din materia concurenței, întrucât durata procedurii în discuție a depășit 62 de luni. În opinia reclamantelor, Comisia a încălcat articolul 6 paragraful 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și nu a aplicat o reducere echitabilă a amenzii în conformitate cu jurisprudența Tribunalului.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări, întrucât nu a desfășurat o investigație în mod diligent și imparțial din cauza lipsei de credibilitate în privința reclamantelor pentru aplicarea unei măsuri de clemență. În opinia reclamantelor, Comisia nu a interpretat cu suficiente rezerve fiabilitatea declarațiilor acestora pentru aplicarea măsurilor de clemență și nu a colectat probele necesare în susținerea acestora.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia a stabilit în sarcina Prysmian Cavi e Sistemi S.r.l. răspunderea pentru încălcarea săvârșită până la 27 noiembrie 2001 și că, procedând astfel, Comisia a încălcat principiile răspunderii personale și egalității de tratament.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât nu a partajat răspunderea între entități răspunzătoare în solidar.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 101 TFUE întrucât nu a dovedit existența unei încălcări unice și continue și a întrucât a interpretat în mod eronat natura și structura piețelor relevante, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantelor.

7.

Al șaptelea motiv este întemeiat pe faptul că Comisia nu a stabilit corespunzător cerințelor legale durata pretinsei încălcări, îndeosebi data la care a debutat încălcarea.

8.

Al optulea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, a principiului egalității de tratament și a principiului proporționalității în ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază al amenzii, în special în ceea ce privește gravitatea încălcării. În opinia reclamantelor, cuantumul de bază al amenzii și taxa de intrare sunt disproporționate și ar fi trebuit să fie ajustate în funcție de domeniul limitat al încălcării, lipsa efectelor asupra prețurilor, relaxarea practicii de coordonare după anul 2004 și impactul semnificativ al costurilor legate de materiile prime asupra valorii vânzărilor. În plus, reclamantele susțin că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament întrucât, în situații comparabile, a aplicat destinatarilor deciziei coeficienți diferiți privind gravitatea și taxe de intrare diferite.

9.

Al nouălea motiv este întemeiat pe eroarea săvârșită de Comisie prin menționarea unui director al reclamantelor în rubrica „numele și parcursul profesional ale persoanelor relevante pentru această decizie”.