1.

Se poate vorbi despre punere la dispoziție a forței de muncă în sensul dreptului Uniunii, în special în raport cu definiția noțiunii „punere la dispoziție a forței de muncă” consacrate în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauzele conexate C-307/09-C-309/09 (1), în cazul în care mandatarul își asumă obligația de a prelucra, prin intermediul propriilor lucrători, jumătăți de carcase de bovine în abatorul mandantului, în localurile închiriate de acesta, și de a le condiționa în pachete de carne pregătite pentru comercializare, în împrejurările în care mandatarul este remunerat în funcție de kilogramele de carne prelucrată și trebuie să suporte o diminuare a prețului stipulat pentru prelucrarea cărnii în cazul în care calitatea acesteia este insuficientă, luând în considerare de asemenea faptul că, în statul membru gazdă, mandatarul prestează servicii exclusiv în beneficiul mandantului menționat și că acesta din urmă efectuează controlul de calitate al operațiunilor de prelucrare a cărnii?

2.

Principiul fundamental enunțat în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauzele conexate C-307/09-C-309/09, potrivit căruia punerea la dispoziție a forței de muncă poate fi limitată pe durata aplicării dispozițiilor tranzitorii referitoare la libera circulație a lucrătorilor prevăzute în tratatele de aderare ale statelor membre care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004, este aplicabil și în cazul detașării unor lucrători efectuate în cadrul punerii la dispoziție a forței de muncă, prin care o întreprindere cu sediul într-un stat membru care a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 detașează lucrători în Austria, atunci când detașarea menționată intervine într-un sector care nu este protejat în sensul tratatelor de aderare?