This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62011CA0375
Case C-375/11: Judgment of the Court (Fourth Chamber) of 21 March 2013 (request for a preliminary ruling from the Cour constitutionnelle — Belgium) — Belgacom SA, Mobistar SA, KPN Group Belgium SA v Belgian State (Telecommunication services — Directive 2002/20/EC — Articles 3 and 12 to 14 — Rights to use radio frequencies — Fees for rights to use radio frequencies — One-off fees for grant and renewal of rights to use radio frequencies — Method of calculation — Alteration of existing rights)
Cauza C-375/11: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle — Belgia) — Belgacom SA, Mobistar SA, KPN Group Belgium SA/État belge (Servicii de telecomunicații — Directiva 2002/20/CE — Articolele 3 și 12-14 — Drepturi de utilizare a frecvențelor radio — Redevențe pentru drepturile de utilizare a frecvențelor radio — Redevențe unice pentru alocarea și reînnoirea drepturilor de utilizare a frecvențelor radio — Metodă de calcul — Modificări ale drepturilor existente)
Cauza C-375/11: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle — Belgia) — Belgacom SA, Mobistar SA, KPN Group Belgium SA/État belge (Servicii de telecomunicații — Directiva 2002/20/CE — Articolele 3 și 12-14 — Drepturi de utilizare a frecvențelor radio — Redevențe pentru drepturile de utilizare a frecvențelor radio — Redevențe unice pentru alocarea și reînnoirea drepturilor de utilizare a frecvențelor radio — Metodă de calcul — Modificări ale drepturilor existente)
JO C 156, 1.6.2013, p. 7–7
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
1.6.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 156/7 |
Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 martie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle — Belgia) — Belgacom SA, Mobistar SA, KPN Group Belgium SA/État belge
(Cauza C-375/11) (1)
(Servicii de telecomunicații - Directiva 2002/20/CE - Articolele 3 și 12-14 - Drepturi de utilizare a frecvențelor radio - Redevențe pentru drepturile de utilizare a frecvențelor radio - Redevențe unice pentru alocarea și reînnoirea drepturilor de utilizare a frecvențelor radio - Metodă de calcul - Modificări ale drepturilor existente)
2013/C 156/09
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour constitutionnelle
Părțile din procedura principală
Reclamante: Belgacom SA, Mobistar SA, KPN Group Belgium SA
Pârât: État belge
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Cour constitutionnelle (Belgia) — Interpretarea articolelor 3, 12, 13 și 14 alineatele (1) și (2) din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (JO L 108, p. 21, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 183) — Reglementare națională care supune operatorii titulari de drepturi individuale de utilizare a unor frecvențe de telefonie mobilă la plata unei redevențe unice în cadrul unor autorizații de instalare și de exploatare pe teritoriul lor a unei rețele de telefonie mobilă pentru o perioadă de cincisprezece ani — Reînnoirea drepturilor individuale ale operatorilor — Obligația operatorilor candidați la obținerea unor drepturi noi de a plăti o redevență unică, stabilită prin licitație, în plus față de redevențele anuale — Admisibilitate
Dispozitivul
|
1. |
Articolele 12 și 13 din Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca un stat membru să impună operatorilor de telefonie mobilă titulari de drepturi de utilizare a frecvențelor radio o redevență unică, datorată atât pentru o nouă achiziționare a drepturilor de utilizare a frecvențelor radio, cât și pentru reînnoirea acestora și care se adaugă unei redevențe anuale pentru punerea la dispoziție a frecvențelor, prin care se urmărește favorizarea utilizării optime a resurselor, dar și unei redevențe care acoperă cheltuielile de gestionare a autorizației, sub rezerva ca aceste redevențe să urmărească într-adevăr asigurarea unei utilizări optime a resursei pe care o reprezintă aceste frecvențe radio, ca ele să fie justificate în mod obiectiv, transparente, nediscriminatorii și proporționale în ceea ce privește scopul în care sunt utilizate și să ia în considerare obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), ceea ce revine instanței de trimitere să verifice. Sub aceeași rezervă, stabilirea cuantumului unei redevențe unice pentru drepturile de utilizare a frecvențelor radio prin raportare fie la cuantumul vechiului drept unic de concesiune calculat pe baza numărului de frecvențe și de luni la care se referă drepturile de utilizare a frecvențelor, fie la cuantumurile care rezultă din licitații poate constitui o metodă adecvată de determinare a valorii frecvențelor radio. |
|
2. |
Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2002/20 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să impună unui operator de telefonie mobilă o redevență precum cea în discuție în litigiul principal, sub rezerva ca această modificare să fie justificată în mod obiectiv, să fie efectuată într-o măsură rezonabilă și să fi fost notificată în prealabil tuturor părților interesate pentru a le permite să își exprime opinia, ceea ce revine instanței de trimitere să verifice, în lumina împrejurărilor cauzei principale. |
|
3. |
Articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2002/20 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să impună unui operator de telefonie mobilă o redevență precum cea în discuție în litigiul principal. |