5.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 297/17

—

declararea recursului ca fiind admisibil și fondat;

—

prin urmare, anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene din 8 iulie 2009 în cauza T-219/07;

—

în măsura în care, în cazul anulării hotărârii, Curtea hotărăște să se pronunțe asupra fondului:

anularea Deciziei Comisiei Comunităților Europene din 24 aprilie 2007 referitoare la cererea Regatului Belgiei [dosarul REC 05/02, C (2007) 1776], prin care s-a stabilit că taxele la import în valoare de 168 004,65 euro, care fac obiectul cererii Regatului Belgiei din 12 august 2002, trebuie înscrise ulterior în evidența contabilă și că nu trebuie remise;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul ambelor proceduri.

1.

Cu privire la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din CVC (1)

Primul motiv: la aplicarea articolului 220 alineatul (2) litera (b) din CVC, Tribunalul nu ar fi luat în considerare interpretarea dată de Curte acestui articol în Hotărârea din 9 martie 2006 (2), în special în privința sarcinii de a demonstra că emiterea certificatelor eronate se bazează pe o prezentare incorectă a faptelor de către exportator; din hotărârea atacată rezultă atât faptul că sarcina probei incumbă în mod incontestabil autorităților vamale care vor să se realizeze o înscriere ulterioară în evidența contabilă, dar și faptul că dovada trebuie făcută cu documente originale obiective.

Tribunalul ar fi interpretat eronat articolul 220 alineatul (2) litera (b) din CVC și, prin urmare, ar fi aplicat în mod greșit dreptul comunitar și, astfel, l-ar fi încălcat. În consecință, Curtea ar fi competentă să remedieze această aplicare eronată a dreptului.

Al doilea motiv: la examinarea dovezii care i-a fost prezentată, Tribunalul ar fi urmat o interpretare eronată din toate punctele de vedere întrucât dovada în cauză nu ar fi conformă cerințelor articolului 220 alineatul (2) litera (b) din CVC, astfel cum ar fi fost interpretat și explicat de Curte în Hotărârea din 9 martie 2006 (3).

Tribunalul ar fi realizat astfel o calificare juridică incorectă a dovezii prezentate și, prin urmare, ar fi încălcat dreptul comunitar (4).

În plus, la aprecierea dovezii, Tribunalul nu a hotărât în unanimitate, pronunțând așadar o hotărâre paradoxală dat fiind că, pe de o parte, a considerat suficiente elementele de probă prezentate de Comisie, căreia îi revenea sarcina de a demonstra că certificatele eronate fuseseră eliberate pe baza unei prezentări incorecte a faptelor de către exportator și că, pe de altă parte, a respins aceleași elemente de probă ca fiind insuficiente pentru a face dovada, pe care trebuia să o efectueze recurenta, că autoritățile vamale thailandeze ar fi știut sau, cel puțin, ar fi trebuit în mod rezonabil să știe că mărfurile nu puteau beneficia de un tratament preferențial.

Ar reveni Curții sarcina de a sancționa drept nemotivare erorile săvârșite de Tribunal la selecționarea și la examinarea documentelor de procedură furnizate ca probe (5).

2.

Cu privire la articolul 239 din CVC

Motiv unic: Tribunalul, întemeindu-se pe o aplicare greșită a articolului 220 alineatul (2) litera (b) din CVC sau pe erorile săvârșite la examinarea documentelor de procedură furnizate ca probe, ar fi apreciat în mod eronat că situația în care se află recurenta nu reprezintă un caz excepțional în sensul articolului 239 din CVC.