2.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 194/3

1.

Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1788/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a unei prelevări în sectorul laptelui și al produselor lactate, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2217/2004 al Consiliului din 22 decembrie 2004, trebuie interpretat în sensul că realocarea părții nefolosite a cantității naționale de referință atribuite livrărilor trebuie să se efectueze proporțional cu cantitatea individuală de referință a fiecărui producător care a livrat cantități excedentare, și anume cea stabilită la data de 1 aprilie a perioadei relevante de 12 luni, sau conform unor criterii obiective care urmează să fie stabilite de statele membre. Noțiunea de cantitate individuală de referință, utilizată la această dispoziție, nu permite luarea în considerare a unor transferuri de cantități de referință intervenite în cursul acestei perioade.

2.

O reglementare națională care pune în aplicare posibilitatea, prevăzută la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1788/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2217/2004, de a stabili criterii obiective potrivit cărora să se efectueze realocarea părții nefolosite a cantității naționale de referință atribuite livrărilor trebuie să respecte, printre altele, principiile generale ale dreptului Uniunii, precum și obiectivele urmărite de politica agricolă comună și în special pe cele vizate de organizarea comună a piețelor în sectorul laptelui.

3.

Aceste obiective nu se opun unei reglementări naționale, adoptată în cadrul punerii în aplicare a acestei posibilități, care permite producătorilor care au livrat cantități excedentare, în cazul în care, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 1788/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2217/2004, în cursul perioadei relevante de 12 luni, le-a fost transferată o cantitate individuală de referință din care fusese deja produs și livrat lapte pentru aceeași perioadă de producătorul care dispunea anterior de aceasta, să participe la respectiva realocare prin includerea unei părți sau a totalității acestei cantități de referință. Statele membre trebuiau să se asigure totuși că o astfel de reglementare nu determină transferuri care, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de acest regulament, ar fi avut drept unic scop să permită anumitor producători care au livrat cantități excedentare să își asigure o poziție mai favorabilă la momentul realocării respective.

4.

Noțiunea „cantitate individuală de referință eligibilă pentru acordarea primei și disponibilă în exploatație”, cuprinsă în cadrul articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2019/93, (CE) nr. 1452/2001, (CE) nr. 1453/2001, (CE) nr. 1454/2001, (CE) nr. 1868/94, (CE) nr. 1251/1999, (CE) nr. 1254/1999, (CE) nr. 1673/2000, (CEE) nr. 2358/71 și (CE) nr. 2529/2001, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 118/2005 al Comisiei din 26 ianuarie 2005, care corespunde noțiunii „cantitate de referință disponibilă” definite la articolul 5 litera (k) din Regulamentul nr. 1788/2003, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2217/2004, trebuie interpretată în sensul că, în cazul în care unui producător i-a fost transferată, în cursul perioadei relevante de 12 luni, o cantitate de referință pentru care fusese deja livrat lapte de către cedent în cursul aceleiași perioade, aceasta nu înglobează, în ceea ce îl privește pe cesionar, partea din cantitatea de referință transferată pentru care cedentul efectuase deja livrări de lapte scutite de plata prelevării.